312 matches
-
de mine, fac un pas îndărăt. Mi se face frică de ea!"... Teama pe care o inspiră acel necunoscut formidabil ce zace în spatele frunții sale vaste de femeie ambițioasă și calculată, prin fascinația stranie a ochilor ei negri, cu reflexe albăstrii, prin forța și duplicitatea ce le simți îndărătul privirii de felină mare, mereu la pândă. Este de înțeles vorba prințului de Waldeck: - Dacă această femeie nu face o revoluție, atunci nimeni nu-i în stare s-o facă... Or, totul
Portrete (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6716_a_8041]
-
vor lepăda cu mare durere de toate acestea. Poetul își continuă mult timp vorba. Deși avea un glas puternic și deslușit, Tuz Okcean îl urmărea cu greu. Duruitul daulelor era asurzitor. Fețele dervișilor păreau, în lumina lunii, când albe, când albăstrii. De jur-împrejur, oștenii, fermecați de spectacol, băteau din palme în ritmul daulei și, strigând „uh", „uh", însoțeau urletele dansatorilor. Unii dintre derviși se rostogoleau la pâmânt și rămâneau acolo. Se târau pe jos și gemeau. Alții stăteau nemișcați și-ți
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
porcilor, acoperit cu trestie, în care își aveau cuiburile lor negricioasele albine sălbatice, cărora Tinu și cu mine le căutam mierea s-o bem, a fost modernizat și acoperit cu tablă, ocazie cu care a dispărut și copăcelul de melin albăstriu care creștea în spatele cotețului. Curtea largă, curată, în care mă jucam în copilărie în troscoțelul moale, a chelit cu totul, iar vederea ei spre uliță a fost astupată de atelierul ciudat, monstruos, al lui Tinu. Plopul și salcia de la drum
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
din întreaga poezie a lui Philippide. Vis (a visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie emblema acesteia; albastru apare și el obsesiv încă de la debut: visul vine pe furiș, vise-n traista lui albastră, rază albăstrie, fior albastru, albastru-i lunecos, înmărmurite valuri albăstrii, vis albastru-n barca lui de umbră. Oglinzile albastre plîng, cioburi de ger. Azurul, umerii de marmură albastră - toate în doar primele 4 poezii ale primului volum. O poezie intitulată Împăcare înregistrează
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie emblema acesteia; albastru apare și el obsesiv încă de la debut: visul vine pe furiș, vise-n traista lui albastră, rază albăstrie, fior albastru, albastru-i lunecos, înmărmurite valuri albăstrii, vis albastru-n barca lui de umbră. Oglinzile albastre plîng, cioburi de ger. Azurul, umerii de marmură albastră - toate în doar primele 4 poezii ale primului volum. O poezie intitulată Împăcare înregistrează sintagmele, lacuri de azur, pîrtii de azur, visul
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Valentinei și i-l învârtea încetișor. Trupul lui Filip era auriu și firele de păr blonde de pe brațele și coapsele lui musculoase străluceau în bătaia soarelui. Afară de brațele și picioarele ei bronzate, pielea Valentinei era de o culoare palidă și albăstrie. Se răzima în coate și din această pricină avea o cută peste pântece deasupra buricului. Pe pântece, mai la vale, firele de păr alcătuiau un triunghi desăvârșit de culoare neagră, intensă. Falusul lui Filip ridicându-se din tufa lui roșcată
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
la un monumental aparat cu pendulă (deja săltasem în copilărie), suit pe un taburet vopsit lilial în alb, înălțîndu-mă în vîrful picioarelor pirpirii, am spart mai întîi sticla groasă, șlefuită-n fațete creatoare de curcubeie neașteptate... mda... am mîngîiat țăndările albăstrii cu buzele, le-am supt pînă ce mi-am simțit gustul sîngelui pueril, neviciat de dorinți, am lins acadelele produse ad-hoc, am jubilat... Apoi s-a declanșat lupta. Tija puternică, talgerul final, blăngănitor în dreapta și în stînga, mă agasa la
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
Dintre pleoape în zori, Ca și pe ea Vântul mă răscoală Și mă face valuri Și nori, Ca să curg în izvoară, Ca să mă-ntorc În fiecare undă de cerneală În stare să poarte, Să legene și să ascundă În giulgiurile albăstrii Corăbiile moarte Și sepiile vii. Fără să știe Evident nu seamăn Cu nici unul dintre acești torcători de cuvinte Care își croșetează din ele Cariere și glorii, Deși mă mișc printre ei Și ei îmi privesc cuvintele ca pe niște pulovere
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
dulce și femeia slabă"... rîdeau, cu afectuoasă superioritate și oarecare dispreț. De altfel, lui Pați îi plăceau și vinurile dulci. Iar în ceea ce o privea pe Cristina, de cîte ori se întîmpla să-i evoce silueta blondă, (cam convențională) ochelarii albăstrii, gesturile de balerină (cam artificiale) și dacă încerca să-și justifice admirația față de ea, nu găsea altceva de spus decît că avea "charme". - Ți s-a desfăcut sandaua - l-a anunțat Cristina privind atentă în jos. Pați a tresărit vinovat
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
pe urmă de la doamna C., fosta proprietăreasă (ce discreție interbelică a jocului cu inițiale!), tînăra care i-a anturat o vreme despre Demetru. Un iubit din alte timpuri, care-i scrie Ninei scrisori păstrate într-un pachet înfofolit în coală albăstrie, pus deoparte (de ce?) pentru mult mai juna ei prietenă ce-l primește, peste ani, ca pe un ciudat testament. De ce? Fiindcă, spuneam, cartea nu e toată despre cîteva dimineți de duminică din viața a doi bunici (fără nepoți, se-nțelege
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
de erudiție indiană. Îmbătrînind, semnele senescenței îl vor copleși, devenind un bărbat „de statură medie, aproape mică și bondoacă, corpolent, cu o față blajină, rozalie, cu barbă sură, cu ochi mici, cam tulburi, dar prietenoși, care se ascundeau în spatele lentilelor albăstrii. Vocea sa era slabă și moale.” (p. 213). Mai mult, Deussen se va îngrășa pînă la a stîrni remarcile răutăcioase ale teologului Franz Overbeck, iritat de „figura umflată la dublul mărimii de odinioară” (p. 204), și va cădea victima unei
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
Ceas așteptat pe apă cărei tiberiade în lumina de misterii dat mi-a fost și-mi este să pescuiesc semnele și taină? tăișul de văzduh înfiorat spinteca un pește albăstriu coboară inserări târzii în întâmpinarea cinei ceasul așteaptă frângerea pâinii
Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10880_a_12205]
-
parcă mai redusă la scară, mai umană. Alpii mai puțin orgolioși și ofensivi aduc a Colții Morarului. Slavă Domnului, mai o hârtie pe jos, mai un păhăruț azvârlit, gură-cască, puști cerșind, te simți acasă. Lago Maggiore, vile adormite, ușoară ceață albăstrie le învăluie, ei încă visează, iar eu nu știu ce mă așteaptă. Și cine. Și unde. Și dacă. Arona, un zmeu multicolor cu o coadă uriașă se zbenguie. Băieți și fete de 14-15 ani cu ghiozdane, serviete, genți se urcă, de fapt
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
visul îmbracă ramu-n tonuri de smaralde roșește orizontu-n raze calde și vei avea în juru-ți paradisul dar nu uita pe pajiște culoarea de fraged ghiocel și vioreaua fundal sonor să fie turtureaua și-n geamuri și grădini, mușcata-floarea din picuri albăstrii să faci pâraie și decorează ierbile cu fluturi aleile să geamă sub săruturi și diamant strecoară-n stropi de ploaie spre răsărit când veghea se întoarce pe bolta largă curcubeu presară din roua zilei care te-nconjoară sau norii albi
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384353_a_385682]
-
ca ei. - Hai, Norocel, să mergem să-i cerem iertare împăratului! Când ajunse în sala tronului, împăratul a tresărit de uimire văzând cum arată Mărțișor. Sigur l-a subestimat. Cu armura strălucitoare de culoarea nisipului, coiful argintiu cu încrustații sidefate, albăstrii, cingătoarea sclipitoare și cizmele cu reflexe sidefate, părea un luptător coborât din stele. Înfățișarea lui semeață îl descumpăni pe Soare-Împărat și era cât p-aci să-l trăsnească, dar se stăpâni. Îl fixă cu privirea, se încruntă și zise: - Ei
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
visul îmbracă ramu-n tonuri de smaralde roșește orizontu-n raze calde și vei avea în juru-ți paradisul! dar nu uita pe pajiște culoarea de fraged ghiocel și vioreaua fundal sonor să fie turtureaua și-n geamuri și grădini, mușcata-floarea din picuri albăstrii să faci pâraie și decorează ierbile cu fluturi aleile să geamă sub săruturi și diamant strecoară-n stropi de ploaie spre răsărit când veghea se întoarce pe bolta largă curcubeu presară din roua zilei care te-nconjoară sau norii albi
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382624_a_383953]
-
-mi luase urma și ajungea la un pas de a mă înhăța, când caruselul salvator era mereu pe aproape și agățîndu-mă de vreuna din roțile sale mă săltam pe aripile-i cu pene moi catifelate și mă purta spre înălțimi albăstrii pictate cu raze aurii și puberi din stele, departe de gura larg deschisă, plina de colți fioroși ai bestiei ce m-ar fi transformat în mii de fărâme. Ce mai! destinul îmi tenta iubirea de viață și de aventură cu
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale, muiate în fir de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale. Zâmbea tot timpul și arunca împrejur petale de flori pe care
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
care lustruise o oră întreagă cu o seară înainte. Apoi își luase curajul să o studieze mai îndeaproape, fața ei era delicată, cu oval plăcut, iar părul, întunecat la culoare, tuns scurt, îi prindea în umbra deasă a copacilor reflexe albăstrii. Avusese prin urmare inițial impresia că fata i-ar susține privirea, cum îndeobște la prima vedere fetele nu prea obișnuiesc, au ele un fel al lor de a te fura din ochi, și asta tocmai când atenția îți intră în
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
dar drumul cu pavaj atât de prost... De fapt, voise să-și vadă calul, după atâta vreme, îl știa? Calul cel negru, înalt, care o trântise... Din cauza lui... Și când ridicase iarăși mâna, pentru a-și potrivi părul cu reflexe albăstrii, remarcase că ceea ce el luase drept verighetă nu era decât un inel obișnuit cu piatra întoarsă înăuntrul palmei. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Calul negru / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2242, Anul VII, 19 februarie 2017. Drepturi
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
valurile vijelioase! Pe câți mateloți cuprins-ai de-ai morții reci fiori! Câte lighioane groaznice la vedere și atingere adăpostești în întunericu-ți matern! Pe dâra albă de spumă din urma corăbiei, cei patru eroi ai noștri priveau jucându-se delfini albăstrii ce-și dovedeau inteligența înotând în formație de semilună, rechini bătrâni ce emigraseră din Mediterană în urma bătăliei de la Lepanto, pisici de mare îndreptându-se spre Sevastopol, nisetri uriași, plini de icre, care se țineau după corabia grecească de teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tata. În curînd va Împlini unsprezece ani, iar Într-o bună zi el se va ocupa de prăvălie. A ajuns la vîrsta potrivită ca să cunoască locul ăsta. Numitul Isaac ne-a poftit să intrăm cu o ușoară Încuviințare. O penumbră albăstrie acoperea totul, insinuînd numai crîmpeie dintr-o scară de marmură și o galerie de fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
voiam să mai scap. Pagină după pagină, m-am lăsat Învăluit de farmecul povestirii și al lumii sale, pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți au alunecat peste ultima filă. M-am Întins În penumbra albăstrie a zorilor cu cartea pe piept și am ascultat rumoarea orașului adormit picurînd peste acoperișurile presărate cu purpură. Visul și oboseala Îmi băteau la ușă, Însă m-am Împotrivit să Închin steagul. Nu voiam să pierd vraja poveștii și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lăsat tatei un bilet pe comoda din vestibul, spunîndu-i că aveam de făcut cîteva comisioane și că urma să mă Întorc la librărie pînă la ora nouă și jumătate. CÎnd am ieșit În prag, străzile zăceau Încă ascunse sub mantia albăstrie ce plutea peste umbre și peste băltoacele pe care burnița le semănase pe timpul nopții. Mi-am Încheiat scurta pînă la gît și m-am Îndreptat cu pași repezi către piața Cataluña. Scările metroului exhalau o pînză de abur călduț care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
roată. Paletele erau asigurate În structura portantă prin niște piroane lungi. Probabil că acestea Îi produseseră acele tăieturi adânci și subțiri. Continuă obsevațiile: pe un umăr, un tatuaj neobișnuit Îi atrase atenția. Trasat cu o culoare roșiatică, care peste paloarea albăstrie a pielii se detașa ca un stigmat aplicat cu fierul roșu, se găsea forma unui octogon, Înconjurat de alte semne mai mici. Dante nu mai văzuse niciodată așa ceva: doar câteva din semnele micuțe Îi aminteau de simbolurile cu care astrologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]