710 matches
-
și prezintă o culoare neagră uniformă pe toată suprafața corpului. În cadrul acestei varietăți, principalele nuanțe de culoare întâlnite sunt: albăstrui, gudronat, normal, mat și roșcat. Mai valoroase, și cu o valoare estetică și comercială deosebită, sunt pielicele negre cu reflexe albăstrui, iar nedorite cele mate și cu reflexe maro-roșcat. La tineretul ovin reținut pentru prăsilă după vârsta de 1,5 ani începe procesul de depigmentare a fibrelor de lână. Simbolul varietății este KN. Varietatea brumărie sau shiraz. Este de fapt gri
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
o ploaie subțire, bătând în plăsele de os sub un cer fumegos. nu știu bine de-s eu sau fosta-mi reflectare-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza de crăciuniță uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dascălul, aveau ochii la fel, albaștri; dar un albastru ceva mai deschis decât al restului de lipoveni. Pentru că e normal să fii ce vezi, stând mereu lângă ape, care arată ca cerul senin. Ești, adică, ce vezi. Apa curată fiind albăstruie se prinde de om. Sau omul se prinde de ea, ar fi putut zice veterinarul, care nu avea multă carte, dar care le vedea, - el având ochiul negru, negru... Măcar dacă Dumnezeul vostru (așa spusese, ca și cum al lor nu ar
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
Pâcu - cu un gest obișnuit - și-a scos luleaua și punga cu tutun, alături de care avea și sculele trebuitoare. După ce a îndesat tutunul în găoacea lulelei, s-a oprit pentru o clipă, să și-o aprindă...Când vălătucii de fum albăstrui i-au învăluit chipul, moș Dumitru Carpen a întors capul pentru o clipă și, văzându-l acoperit de fumul lulelei, a clătinat din cap. „Uite-te la el cum pâcăie! De asta și lumea i-o zis Pâcu, că pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aur, ea te va apăra de furtul amintirilor tale, te va proteja de mâinile price pute ale bandiților-cu-un-ochi-scos. odihnă tu ești odihna vieții mele, mult așteptată o plajă albă, de calcar, din care au mușcat și mușcă mări de petrol albăstrui, vineții, roșii, sărate, corozive. o haină de vulpe argintie pe care o îmbrac, ca oamenii sălbatici pentru care vulpea este doar o pradă în foamea și frigul iernii iarnă întinsă de-a lungul durerii, cu pasul greu, iarnă măsurată precis
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de a pleca, și pe cele de piatră sculptată, și pe cele de piatră brută, și pe cele de nisip, și pe cele de cioburi, și pe cele de șerpi, și pe cele de broaște, și pe cele de petrol albăstrui, și pe cele de detergent, și pe cele de furculițe, și pe cele de săbii, și pe cele de flăcări, și pe cele de motiv în sine, de lipsa dragostei tale în această dimineață parfumată de mai, cu teii plesnind
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
avură nici cel mai mic efect asupra nepăsătorului Anton, care nu catadicsi nici măcar să-l privească. Se așeză pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară. Suflă fumul albăstrui încetișor și cu dichis, formând câteva cercuri pe care le destrămă cu un gest molatic. Apoi, după ce sorbi puțină cafea, îl întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși, măi nea, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?. În
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
olog, are o importantă calitate : mirosul de curățenie. Kawabata a urinat și revine În Încăpere, cerând Încă un ceai, pe care Antoniu i-l prepară imediat și acceptând să molfăie o bucată de brânză topită și doi biscuiți. Un muscan albăstrui, a poposit bâzâind pe ,,biroul,, improvizat pentru scris, Înfruptându-se nestingherit cu niște cristale minuscule de zahăr. Dispare Într-un târziu, bâzâind enervant, prin ușa Întredeschisă, atras de lumina zilei. Kawabata se lungește din nou pe pat și așa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am observat și alte lucruri. Cum ar fi, de pildă, faptul că venele umflate se Îngroșau cu atâta dârjenie, de la rădăcina țepoasă până la marginea inferioară a glandelor, Încât mă durea chiar tare. Probabil că gluga dezvelită Începuse deja să devină albăstruie, cu pete albe chiar deasupra fâșiei unde se lega de piele. Însă, precaut, m-am abținut să verific asta. Și nu m-am lăsat nici sedus de imaginile și mișcările plăcute și cât se poate de Îndrăznețe care pluteau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cheamă. Nu-i numele după care-i cunoscut la poștă. Lui Myatt Îi păru că percepe o anumită răbdare și un gen de curaj În modul În care ea Își accepta duplicitatea. Tânăra Își lipi de geam o față puțin albăstruie din cauza frigului. Ar fi putut fi un băiat care studiază cu aviditate tot ce se află Într-un magazin: briceagul, gadgeturile, resorturile ce-ți răsturnau farfuria, bombele care răspândesc mirosuri, brioșele care chițcăie. Dar tot ce i se oferea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avea trăsături curios de aspre. Dacă n-ar fi fost atât de suptă, ar fi fost respingătoare. Probabil că doar Îngrijorarea și hrana pe sponci Îi dăduseră aerul de inteligență și o anumită sensibilitate. Chiar și după moarte, sub lumina albăstruie și pâlpâitoare a unei făclii făcute din ziar, fața doctorului era remarcabilă prin lipsa ei de umor. Probabil că, spre deosebire de majoritatea bărbaților, n-avusese niciodată o femeie. Dacă ar fi trăit cu cineva care să fi râs măcar puțin, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Închide-l“. Zice în telefon: — Da. Mm, da, zice, știu cine este. Spuneți-mi unde este în momentul ăsta, cât de precis puteți. Închid radioul. Helen ascultă și zice: — Nu. Vreau un diamant de șaptezeci și cinci de carate, tăiat, cu tentă albăstruie. Sunați-l pe domnul Drescher, la Geneva, dumnealui știe exact diamantul pe care-l doresc. Mona își ridică rucsacul de pe jos și scoate din el un set de carioci și o carte groasă, legată în brocart verde închis. Își deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de bodyguarzi, s-a aflat permanent sub supravegherea FBI-ului... Uitându-se la mine, Helen zice: — Să nu-mi spuneți că se mai folosesc telexuri în ziua de azi! Telefonul pe care l-a primit adineauri - în legătură cu diamantul cu tentă albăstruie... numele pe care l-a scris în agendă era „Gustave Brennan“. Capitolul 23 Cu secole în urmă, marinarii porniți în călătorii îndelungate lăsau câte o pereche de porci pe fiecare insulă pustie. Sau o pereche de capre. Oricum, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are o culoare. E un costum. E distrus. Ține-mă în brațe, te rog, zice. Dincolo de geamul cenușiu, bebelușul desăvârșit stă pe o pernă de plastic alb, ghemuit pe-o parte, cu degetul în gură. Desăvârșit și străveziu ca gheața albăstruie. O iau pe Helen în brațe, și ea tresaltă. Genunchii încep să i se moaie, și o așez pe podea. Helen Hoover Boyle închide ochii. Zice: — Mulțumesc, domnule Streator. Cu piatra cenușie în pumn sparg geamul cenușiu. Cu mâna sângerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty al meu! Pat, Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui și despicat, strângându-l la sân, întreabă: — Ce se întâmplă? Ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty al meu! Pat, Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui și despicat, strângându-l la sân, întreabă: — Ce se întâmplă? Ajută-mă, Carl! Se uită la mine până când crampele o frâng în două, și atunci vede sticla de clor golită. — Doamne, Carl, ajută-mă, zice, strângându-și copilul și legănându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
poate dori mai mult un artist? Al doilea personaj despre care vreau să vă povestesc s-ar putea numi Hidoșel. Era urât, slab, strâmb și îmbrăcat ca vai de el: o haină ațuită și slinoasă direct peste un maiou cândva albăstrui. Strâmb în două planuri de secțiune, ca un copăcel japonez: și șui, și adus de spate. Ochii, aruncați unul mai sus, unul mai jos, pe o față plată, cu un nas redus la două găuri, ca la peștii abisurilor. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a trezit cu forțele refăcute. Și atunci, timidă și șovăitoare, probabil că s-a strecurat afară din bîrlog și a pășit În Încăpere. O lampă fluorescentă ce zumzăia ușor și atîrna de două fire răsucite din tavan arunca o lumină albăstruie pîlpîitoare asupra spațiului ei locativ. Spațiului ei locativ ? Să mori de rîs, nu alta. Asupra spațiului meu locativ ! Pentru că, peste tot În jurul ei, oriunde se uita, se aflau cărți. De la podea la tavan, de-a lungul fiecărui perete, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ore, vreme de atîția ani... O, cîte lucruri aveau să mai fie Înainte de a veni pacea! — Hai, du-te la Anna acum, auzi el un glas, și zări silueta unui om care rîdea, lîngă o chiuvetă, Învăluit Într-o lumină albăstruie. Ea spera că n-ai să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca un comandant de zbor al unui portavion. Am introdus monedele în fantele cuvenite și-am închis geamul. Apa începu să lovească mașina, încețoșând geamurile și închizându-ne în interiorul ei, luminat doar de cadranele tabloului de bord. În acea grotă albăstruie, Vaughan stătea pe diagonala banchetei din spate. Catherine îngenunche peste el, cu fusta trasă în jurul mijlocului, ținându-i penisul în ambele mâini, cu gura la doar câțiva centimetri de gura lui. Farurile îndepărtate, refractate prin soluția de săpun care biciuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
15-16 martie 2005 TANZMUSIK Iată acolo sus, pe deal, palatul de cristal încins la muchii cu plastilină. Scheletul aparține unui uriaș căzut de pe vrejul de fasole, poarta este făurită dintr-o scoică mezozoică, în grădini cresc arbori sequoia stacojii, mușchi albăstrui adus din Islanda, boscheți de trandafiri în carouri sau dungați, de toate culorile, mai puțin ocru. Dar să ne apropiem, veniți, înaintați, n-aveți de ce să vă temeți. Priviți, în sala craniului lumea s-a adunat la dans, orchestra omuleților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față: „Duceți-vă acasă, porumbeilor, și spuneți-i șefului vostru să trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline pe care și le mușca leneș, inconștient, care-i dădeau un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ar fi lucrat într-o fierărie cu niște clești lungi, prin care căldura metalului încins abia se simte. O percepea, îi provoca un fior de plăcere, de îngrijorare, dar treaba lui era să răscolească jarul, să răsucească metalul în flacăra albăstruie a mangalului și să-l modeleze cu lovituri repezi și precise. Toate acestea, pentru a oferi celor ce aveau nevoie ceea ce le era de trebuință. Asta era, un meșter care lucra cu foc și cu metal încins, în apropierea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]