78,666 matches
-
bărbați vor găsi în asta o scuză și vor refuza să o citească doar ca să se răzbune pe faptul că mamele lor nu i-au castrat cum se cuvine înainte să-i trimită la grădiniță. Cel mai probabil, bărbatul mediu alb, urban și educat din România se va abține să citească Monologurile vaginului nu pentru că a văzut piesă de teatru sau producția TV cu același nume, ci pentru că e convins că știe deja destule despre personajul ei principal. Cel pe care
Un monolog de scoala noua by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83069_a_84394]
-
înnebuneau cândva pe Dan Matei Agathon: textiliști militanți, drogați torturați de hit-uri evergreen, șprițuri cot la cot cu Fane Spoitoru, rockeri pisandu-se anacronic în mare, hippioti mai puțin pitorești și mai mult nespălați cerșind la portiera unor limuzine albe cu număr de leasing. În celălalt capăt al litoralului, fostă stațiune a sindicaliștilor și a pensionarilor comuniști încearcă să copieze succesul Nisipurilor de Aur bulgărești. Rețetă: o generatie spontanee de cluburi dotate cu cele mai sofisticate sisteme de sunet și
Lehamite litorala by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83079_a_84404]
-
un metru de noi, tot ar fi făcut afișajele ceasurilor noastre digitale să se dea vertiginos peste cap, consumându-ne fulgerător viața. În timpul marilor furtuni ar fi fugit, nebun de singurătate, în câmpul gol, căutând trăznetele. Fiecare șuvoi de foc alb care i s-ar fi înfipt în degetele ridicate spre cer i-ar fi iluminat chipul într-o poză mișcată a copilăriei. Lacrimile lui, ca niște fulgi albaștri, ar fi ars iarba, ar fi găurit pietrele. Până la urmă, cred că
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
exact de după 1964-1965 (înainte nu exista decît o singură categorie: obedienții în mod necondiționat): clovnii roșii, adică figurile dezonorante și schimonosite ale adulatorilor regimului, precum E. Barbu, Adrian Păunescu, M. Ungheanu, C.V. Tu-dor, Dinu Săraru, Paul Everac ș.a., și clovnii albi, "care-și conservau o anumită independență, își rezervau o cotă de detașare și chiar o marjă a observațiilor critice la adresa unor aspecte, de regulă secundare, ale sistemului", precum Preda, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, C. țoiu, Bogza sau Jebeleanu. Cronicarul are
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
o marjă a observațiilor critice la adresa unor aspecte, de regulă secundare, ale sistemului", precum Preda, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, C. țoiu, Bogza sau Jebeleanu. Cronicarul are altă părere. Dacă despre clovnii roșii, numai de bine, ca despre morți, despre clovnii albi e mai greu de vorbit: îndefinitiv, toți scriitorii care n-au jucat tontoroiul pecerist au fost, mai mult sau mai puțin, doar critici ai unor aspecte, și nu ai sistemului ca atare. Pe de o parte. Pe de alta, există
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
scriitori pe care dl Grigurcu îi opune (nu pentru prima oară) celor din "curentul principal", precum Dimov, M. Ivănescu, Brumaru, Mugur etc., părînd a-i considera o categorie diferită. Nu cumva au fost și ei, prin evazionism estetic, niște clovni albi? Sau chiar mai rău: căci, dacă n-au făcut compromisuri (unii, la începuturile lor, au făcut!), nici n-au avut accente critice, fie și periferice, menținîndu-se într-o neutralitate morală asupra căreia e preferabil să păstrăm o pioasă tăcere. Chestiunea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
de quinte manueline pe insule cu portocali, dl C.V.T. a relatat cum, într-o oareșicare împrejurare, ducând la ureche receptorul ar fi glăsuit: "dragă Adriane..." Aici, considerăm, a umplut cupa cu ultima picătură. A fi adversar al premierului până-n pânzele albe și a fi, în același timp în cele mai cordiale relații, per tu, cum se spune - scoate la iveală cumplita suspiciune a cârdășiei. Vituperăm unul împotriva celuilalt la tribună, fraternizăm la bufet, ne tăiem în săbii în piatră, dar în
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
Iliescu pe locul al patrulea în preferințele românilor nu e un semn de inteligență politică, ci de disperare. E regretabil că acest lucru s-a produs cu complicitatea IMAS, un institut de sondaje care se bucura de oarecare respectabilitate. Ața albă e prea vizibilă pentru a înșela pe cineva. După cum vizibilă e și grosolana stratagemă de a-i antagoniza pe cei doi oameni care-i dau premierului insomnii, președintele și Mircea Geoană. și totuși, ce va face Ion Iliescu? Dacă-i
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
stelele de deasupra capului, și nu la cele de pe ecran, și le mulțumea, cu oarecare reținere, pentru norocul care dăduse peste ea. Dacă John Poe avea și el un vis, acesta îmbrățișa caprele. în țarcul din spatele casei avea o căpriță albă care aproviziona familia cu lapte, și alte cîteva capre rahitice, de rasă spaniolă, ținute pentru carne. Nissy Poe a crescut fără să cunoască gustul laptelui de vacă. John Poe îi spunea că laptele de capră face bine la stomac, ba
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
la cei din conducerea școlii pentru a-i lămuri că tenul smead al fetei nu însemna că e negresă; copiii erau indieni, din India, și, deci, nu trebuie să sufere discriminări, puteau să călătorească în același autobuz ca și copiii albi. Școala a acceptat argumentarea, dar s-au stîrnit alte probleme. Cînd Nissy a mai crescut, a aflat că ceilalți copii, cei albi, o porecliseră Indianca Picior Negru și fata-capră. Și pe urmă, mai erau cei trei puști din vecini care
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
din India, și, deci, nu trebuie să sufere discriminări, puteau să călătorească în același autobuz ca și copiii albi. Școala a acceptat argumentarea, dar s-au stîrnit alte probleme. Cînd Nissy a mai crescut, a aflat că ceilalți copii, cei albi, o porecliseră Indianca Picior Negru și fata-capră. Și pe urmă, mai erau cei trei puști din vecini care arătau a negri și vorbeau spaniolă - mamă, ce pocitanii erau! - și care își băteau joc de Nissy Poe pentru că ea avea voie
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Negru și fata-capră. Și pe urmă, mai erau cei trei puști din vecini care arătau a negri și vorbeau spaniolă - mamă, ce pocitanii erau! - și care își băteau joc de Nissy Poe pentru că ea avea voie să urce în autobuzul albilor. Și, într-o zi, cei trei negrișori au așteptat autobuzul ei, declarînd că acum a ieșit o lege nouă și că aveau voie și ei să meargă la aceeași școală ca și ea, numai că șoferul a refuzat să-i
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
frunzișul elastic, către inima văii, simțea cum o învăluie o senzație necunoscută, ceva ca o binecuvîntare. Era solitudinea. Ca să poți urmări păsările, trebuie să devii parte din tăcere. Cine a spus asta? Vreun imbecil. Aici, în pădure, era ca în Albă ca zăpada. Pretutindeni păsări, ca niște nori de fluturi, și cînd cîntai, cîntau și ele laolaltă cu tine. Păsări cîntătoare cu glugă pe căpșor, păsări cîntătoare cu pieptul galben, toate răspundeau la vocalizele ei, iar ciocănitoarele băteau ritmul. Nissy Poe
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
șoldurile și să fredoneze muzica aceea segregată, muzica pe care John Poe o numea dansul dracilor. - Haide scumpo, o îndemna Hellen, cîntă și tu cu mine! Dar Nissy Poe refuza și își strîngea buzele pînă cînd arătau ca o linie albă, lividă, iar Hellen clătina din cap: - Nu știu ce te poate face și pe tine să te distrezi un pic. După care se lăsa din nou purtată de muzică, își învîrtea ochii în cap și dansa și se rotea sub privirile inocente
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
La Cotroceni și la Palatul Victoria se pregătește șampania, iar, iar președintele Iliescu dă ca aproape sigură vizita președintelui Bush în România, după reuniunea de la Praga. La ora la care scriem aceste rînduri vizita nu a fost confirmată de Casa Albă, dar probabilitatea ei e mai mare de 80%. Dacă intuiția nu ne înșeală, vizita președintelui american nu e numai o recunoaștere a efortului de război făcut de România în Afganistan, ci și a spectaculoaselor opțiuni diplomatice proamericane ale Bucureștiului din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14760_a_16085]
-
realistă și aspirația romantică, de nuanță simbolisto-prerafaelită. Iar în acest spectacol de linii și de forme, în care vigoarea și gingășia se amestecă fără nici o crispare, poezia lui Bacovia se oglindește altfel decît în materia cuvintelor și în interstițiile lor albe. Aici, în imagine, ea are o mai pregnantă dimensiune senzorială, tactilă aproape, care nu exclude nici particuralizările și nici incursiunea psihologică. într-un anumit fel, ceea ce ,,pierde" Bacovia în discursul liric, adică obiectualitatea și tactilitatea lumii, conservă în viziunea și
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
pe două rânduri, fără uși. Singurele paravane erau ziarele pe care oamenii le țineau în fața lor, pentru a avea o cât de mică intimitate. Când să ies, pe cealaltă intrare își face apariția o femeie de servici, îmbrăcată în halat alb, ținând în mână o găleată. Azvârle conținutul găleții pe culoar și abea dupa aia strigă: atenție! Vă închipuiți ce spectacol! Oameni (bărbați și femei) sărind din pozițiile delicate în care erau, să se ferească pentru a nu fi udați de
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
stele și detestam,/ pentru golurile dintre soldați, mitralieră/ cuvintelor, pe cei care mai pot dormi/ liniștit în tranșeele frazei" (ibidem). Prins în jocu-i bovaric, introduce și exotisme: "televizorul/ învîrte planete. Și iarăși,/ prietenii fumînd și aruncînd zaruri/ pe pîntecul balenei albe;/ muzică purpurie - tatuajul/ unei dansatoare se zvîrcolește" (ibidem). Ori cultiva un grotesc solemn, cu inserturi mitologice, o degradare aulica, țeapăna: "Cu lira lui dezacordata trece/ Orfeu pe sub bolțile de piatră crăpate/ tăi peste începutul acestui poem/ și rămîn doar bolțile
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
împrumutînd temperatura scăzută a monumentelor în care se presupune turnat, consemnează o "beție rece", un "timp boreal" prin care se străvede aceeași ispită a imobilității citită pe termometru: "Îți amintești/ Era o iarnă a cuvintelor;/ gerul măreț, ca o marmură albă, naltă,/ înghețase șoaptele ca pe corali risipiți/ într-un deșert care a stat mai demult/ sub apăsarea apelor./ Gestul tău încremenise la jumătatea/ dintre întîmpinare și rămas-bun,/ ochii aveau liniștea unui sanctuar de gheață" (ibidem). Evident, clima algidă, înghețul care
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Pop este el însuși." Binefaceri de partid și vise parlamentare Cu luni în urmă, cînd premierul Adrian Năstase a anunțat că guvernul vrea să ofere copiilor la școală un corn și o cană de lapte, Cronicarul a pus o piatră albă la activul executivului. Chiar dacă a crezut și crede în continuare că părinții trebuie să le poată oferi copiilor lor pachețelul de mîncare pentru la școală, Cronicarul și-a zis că mai bine o gustare frugală de la Guvern decît nimic de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
rând nu înțelege, în ruptul capului, de ce au soldații lor datoria să apere democrația în țări care, în mod evident, nu vor să audă de democrație. "America first" a fost sloganul dominant al ultimelor campanii electorale pentru Congres și Casa Albă. în urma experienței din Kosovo, americanii n-au pretins decât atât: dacă tot venim să scoatem castanele din foc, măcar nu ne trimiteți la închisoare! A echivala soldatul american cu polițistul român care fugărește cu jeepul bătrânele ce vând pepeni pe
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
Tânărul se Învârtea nerăbdător În cămăruța cât o chilie. Părea frământat, și neliniștit În egală măsură. După ce-și făcu rost de mâncare tot prin bunăvoința preotului, se Îndreptă spre malul Moldovei. Umbla de ici-colo pe malul apei adunând pietre albe, sfărâmicioase. Ajuns În chilie s-apucă să le sfarme până le prefăcu Într-o pulbere. Apoi scoțând din bagajele cu care venise tot felul de eprubete, flaconașe, tuburi și alte minunății, trecu praful prin ele. Din când În când adăuga
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
Pentru variație predau la cursuri pe greci, iar vara pun în scenă Oreste de Euripide cu coruri happening, cu două fragmente scoase din film, (războiul și demonstrațiile), cu Elena pe trapez, Pilade pe motocicletă și toată harababura pe treptele Casei Albe din Washington... Cronicile din presa londoneză cu privire la Cum vă place s-au adunat cât o mapă plină. Majoritatea criticilor se arată scârbiți, dar biletele la spectacol sunt vândute pe trei luni de acum încolo. Am fost declarat drept papă al
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
foarte puțin și cu mari pauze, lucrează jurnalul Piniei, debutând cu 3 octombrie 2000, când a luat-o de la adăpostul pentru câini și pisici de pripas și continuând cu meditațiile privind comportamentul Piniei (de fapt un motan negru cu botul alb și șosete albe) în diverse împrejurări. Un fel de jurnal al sfârșitului propriei sale vieți.
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
cu mari pauze, lucrează jurnalul Piniei, debutând cu 3 octombrie 2000, când a luat-o de la adăpostul pentru câini și pisici de pripas și continuând cu meditațiile privind comportamentul Piniei (de fapt un motan negru cu botul alb și șosete albe) în diverse împrejurări. Un fel de jurnal al sfârșitului propriei sale vieți.
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]