217 matches
-
succes deosebit. Cover Illustration aparține lui Marco Mit. Layout & Design sunt asigurate de Octavian Blaga. Doi dintre referenți sunt scriitorii Gheorghe Niculescu și Elenă Adriana Răducan. Scriitorii antologați sunt: F. Smarandache (cu scrieri traduse în germană - de Bernd Hutschenreuther, în albaneză de Dritan Kardhashi, în greacă de Denis Koulentianos, în sârbo-croată de Ioan Babă și în rusă de Adolf P. Shvedchikov), Greg Hall (U.S.A.), Ioan Marinescu-Puiu (România), Timothy A. Boling (U.S.A.), Billie Louise Jones (U.S.A.), Holly Day (U.S.
FLORENTIN SMARANDACHE: „Eighth International Anthology on Paradoxism” sau paradoximul la maturitate de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339533_a_340862]
-
succes deosebit. Cover Illustration aparține lui Marco Mit. Layout & Design sunt asigurate de Octavian Blaga. Doi dintre referenți sunt scriitorii Gheorghe Niculescu și Elenă Adriana Răducan. Scriitorii antologați sunt: F. Smarandache (cu scrieri traduse în germană - de Bernd Hutschenreuther, în albaneză de Dritan Kardhashi, în greacă de Denis Koulentianos, în sârbo-croată de Ioan Babă și în rusă de Adolf P. Shvedchikov), Greg Hall (U.S.A.), Ioan Marinescu-Puiu (România), Timothy A. Boling (U.S.A.), Billie Louise Jones (U.S.A.), Holly Day (U.S.
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Eighth International Anthology on Paradoxism” sau paradoxismul la maturitate, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339553_a_340882]
-
hi în Nepal față de jap. hi”luminatorulzilei”;wina în pashtu,Afganistan,~cf.Siwini, zeitasoarelui în Urartu(Armenia); boga în tschi(niger-congo)~bogi”astrudiurn” în kamasau,Papua N.G.; dil în navajo,Arizona,SUA,del în dena’ina(Alaska)~diell”soare” în albaneză; ioru în orokolo(Papua N.G.) cf.yor “soare în khowar,Pakistan; la tsus în mongolacomparatikosei”soare” în japoneză, kosum în amerindiana; iwi în lezgi(Caucaz) cf. iwio,soarele în mowat,Australia; bi în archi(Caucaz) ~ bi”astrudiurn” în otoe (nativ
THE ORIGIN OF LANGUAGE.BLOOD. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340987_a_342316]
-
Amanda Edit publică volumul bilingv (română-albaneză), „Pereții cuvântului”, 2011. În anul 2012 publică volumele bilingve (română-engleză), „Salvat de un mugur” și „Ultimul impact”, Editura Bibliotheca, unde publică și volumul trilingv (română-engleză-franceză), „Secunda celestă”. Apare în antologii literare, tradus în engleză, albaneză, rusă. Este membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni, al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (A.C.S.R.), membru al Societății Culturale Româno-Indiene (RICA) din anul 2007, membru al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu” și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Rodica Cernea -născută
NOI APARIŢII ÎN PROIECTUL ÎNTOARCEREA POETULUI RISIPITOR de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341979_a_343308]
-
fi oare o răscruce? O fi oare o mirare? O fi oare ceva dat care ne alege? Baki Ymeri este poetul care stârnește ninsoarea în limba română. El reface un drum întreg, numai ca să dea o definiție versului său în albaneză, care albește mirarea limbii române (Victor Marin Basarab) CÂNTEC POPULAR Prin Rai alergând, Coborând Pe așternutul de vânt Sânii ei tremurau Undele lor mă loveau, Mă trănteau la pământ. PASTEL Scoica sânilor tăi Era sfântă ca luna, Culoarea lor albă
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
spunea că sufletul are doi ochi, printr-unul privește timpul, celălalt este aplecat spre veșnicie.) Sau putem vorbi la poezia sa și despre unele aspecte care țin de istoria/ viața comunității locale, fie ea cea din Skopje/ de comunitatea locală/ albaneză (atunci apar denumiri de locuri/ persoane cu diverse rezonanțe: Tyrbe, Baba Tomori, Bit Pazari - cea mai mare piață/ bazar din oraș, poetul cu origini albaneze Zef Serembe, ori Lasgush Poradeci ș.a.). Vocabularul utilizat de autor este unul cotidian, mai curând
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
acest zeu provine și apolis în greacă, apolisis „eliberare“, apolis fiind rugăciunea de încheiere a slujbei divine, când credincioșii erau liberi să plece (ziarul Lumina, 15.04.2008, p. 3). În finl. „liber“ se zice vapaa, comparabil cu vapë din albaneză „foc, flacără, văpaie“, cu ape „foc“ în ainu și, în ultimă instanță, cu Apolo. Hofeš în ebr. pare apropiat de fen. šapaš „soare“ iar neopers. khali seamănă cu roata slavă (< soare), hawaian kala „soare, skr. Kalynda“, cu gal „marele = cer
LIBER de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344836_a_346165]
-
Aceste versuri străvezii se găsesc la finalul poemului Timp alb al lui Dumitru Ichim din cartea Nelogoditele tăceri/ Heshtjet e pafejura (Editura Amanda, Buc., 2013), carte ce adună poezii din cele anterioare și prin intermediul lui Baki Ymeri trece și în albaneză, crescând ca două flăcări din jarul de pe aceeași vatră. Fie și doar șoptite de preot în sfântul lăcaș, ridicat de el în Kitchener, din Canada, aceste vorbe ar trece prin enoriași și i-ar aduna ca o singură ființă sub
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
cuvântul „cioc” provine și cuvântul „ciocârlie”. Ah...lie ciocârlie! N-am știut că ne-ai venit pe limbă tocmai din zările albaneze. Cât despre celelalte cuvinte...le-a adus DEX-ul cu barza-n cioc sau cu cioara vopsită-n albaneză. Strachina grecească Pentru multe cuvinte, DEX-ul a găsit „origini” în limba neogreacă. Exemple: strachină (ostrachinos), stradă (strata), buzunar (buzunara), condei (kondili), cucoană (kokkona) ș.a. O fi! Totuși, dați-mi voie să mă întreb: cum o fi intrat în lexicul
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
Probabil că s-a mers pe logica: moașa ...moșește, adică ea continuă viața moșului în cea a nou-născutului. Mi se pare corect. Dar, în acest caz, cred că „moașă” provine din „moș” și nu invers. Cuv.„mărar” are două origini: albaneză (meoraj) și grecească (marathron). O etimologie...ca măraru-n ciorbă! Cuv.„acioaie”: zice DEX-ul că provine din cuvântul italian „acciaio”, care înseamnă „oțel”. Din explicația DEX-ului rezultă că autorii habar n-au ce este acioaia și au dat și
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
De altfel și în limba germană, total diferită de limba română sau de cea latină, se găsesc foarte multe cuvinte identice sau asemănătoare cu cele românești, cărora DEX-ul le atribuie origini din limbile franceză, engleză, latină, slavă, bulgară, rusă, albaneză ș.a. Bogdan Petriceicu Hașdeu spunea că: „toată lumea știe foarte bine și nimeni nu s-a îndoit în vecii vecilor că orice popor împrumută cuvinte de la alte popoare” (Etim. Magnum Rom. p.25). Cuvinte vechi În articolul „Geto-dacii, popor de referință
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
slavă, sau limbile vecinilor: Studiile istorice sunt necesare Lampe=lampă; origine DEX: franceză (lampe) și rusă (lampa); Mine=mină;origine DEX: în franceză (mine); Linie=linie; origine DEX: în latină (linea), italiană (linea), franceză (ligne); Grube=groapă;origine DEX: în albaneză (gropeo), însă în ucraineană, „hruba=groapă; Friseur=frizer, bărbier; origine DEX: neogreacă(barberis), dar „barba”-din latinul „barba” și frizer, din francezul „friseur”; Barake=baracă, origine DEX: franceză (baraque); Kanne=cană, origine DEX: în bulgară (kana); Defekt=defect; origine DEX
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
Rusu, autorul Etnogenezei românilor (publicată la București, în 1981, însoțită de un rezumat în franceză și germană), numără aproape 100 de termeni preromani care nu sînt nici de origine latină, nici greacă, nici slavă și sînt, de asemenea, absenți din albaneză. Această specificitate este esențială, deoarece din ipoteza unei simbioze româno-albaneze decurge unul din argumentele în favoarea originii sud-dunărene a românilor și a unei lente și tîrzii urcări a acestora spre spațiul transilvan, deja ocupat de maghiari. Astfel, studiul întreprins de Committee
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
telegrafice conform cărora albanejii s-ar fi lepădat în mod formal de dominațiunea turcească, și ar fi proclamat independența statului lor. În aceeași zi foaia oficială "Scodra" (Scutari) a apărut pentru prima oară în două limbi, cea turcească și cea albaneză, iar în fruntea foii stătea o lungă proclamație a Ligei și a comitetului acesteia. Această proclamație declară că Albania a încetat de-a fi sub suveranitatea padișahului. Mai departe zice că toți funcționarii turci cari nu sânt de naționalitate albaneză
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de legile limbii. Chiar dacă unii (puțini) coloniști romani ar fi rămas în Dacia, năvălirile pustiitoare ale barbarilor au distrus aceste rămășițe neînsemnate așezate "în calea răutăților". Limba română, spune Roesler, este o limbă sud-dunăreană ce cuprinde împrumuturi însemnate din cea albaneză, vorbită în sudul Peninsulei Balcanice. În plus, limba română este "adânc înrâurită" de limba bulgară, care se vorbește tot în sudul Dunării, în schimb, lipsesc împrumuturile germanice, deși goții și gepizii au locuit câteva secole în Dacia, la nord de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dunării poate fi determinată aproximativ ținând seama de diferite fapte: dacoromâna s-a despărțit de aromână, vorbită de către iliro-romanii din Serbia și Croația, încă din secolul al X-lea, căci în aromână nu se găsesc concordanțele lingvistice existente între albaneză și daco-română. Această constatare indică faptul că viitorii români se despărțiseră de viitorii "morlahi" (aromâni) la epoca aceea. Pe de altă parte, adăuga el, din mărturia hrisoavelor regilor Ungariei și din cronica rusească a lui Nestor rezultă cu claritate că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limbile aparținând unui popor mai puțin evoluat se schimbă foarte puțin, chiar pe un spațiu întins. Întrebare: nu se poate întâmpla la fel și cu o limbă a cărei evoluție s-ar fi oprit în urma unei catastrofe? În privința raporturilor dintre albaneză și română, ideea că acele cuvinte considerate a fi albaneze în română aparțin unui substrat balcanic (tracic) este ingenioasă și ne-ar scuti de probleme. Dar nu sunt de acord cu argumentul că se împrumută cuvinte numai de la o civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autohtone" și "traco-dace". Lingvistul Al. Philippide consideră că "elementele asemănătoare" cu albaneza sunt astfel "numai în general și cu aproximație". Dar la o cercetare mai atentă, ele prezintă deosebiri remarcabile de la o limbă la alta, ce constituie o prăpastie între albaneză și română. El spune: "Cea mai mare deosebire între română și albaneză este din punct de vedere al accentului, acesta se pierde cel mai greu. Sunt înrudiți românii cu albanezii, mai mult decât cu italicii ori celții, dar înrudirea este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să despărțim aceste popoare, ce au și o "structură sufletească deosebită". Concluzia lui Philippide, împărtășită și de alți lingviști, precum Th. Capidan: este neîntemeiată teoria "legăturilor" strânse, lingvistice și etnico-sociale, între români și albanezi, ca și "dependența" limbii române față de albaneză.43 Pe de altă parte, româna are comun cu albaneza o serie de trăsături fonetice, morfologice și sintactice, iar ca lexic, ambele limbi prezintă două categorii de elemente, dăinuind din perioada veche: romane (latine) și preromane (autohtone). Dar elementele latine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Peninsula Balcanică și în zona carpato-dunăreană, susține Al. Rosetti, pe urmele lui Hasdeu, Philippide, Capidan, Pușcariu. Această realitate infirmă teza privitoare la "simbioza româno-albaneză", la sfârșitul antichității și începutul evului mediu, și "conviețuirea" celor două popoare, sursa "împrumuturilor" din albaneză în română. Elementele fonetice, morfologice și sintactice în română și albaneză nu justifică o "comunitate" între cele două limbi, iar cuvintele indo-europene comune prezintă aspecte de mare vechime în limba română, pătrunse într-o perioadă anterioară începuturilor influenței slave (secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmele lui Hasdeu, Philippide, Capidan, Pușcariu. Această realitate infirmă teza privitoare la "simbioza româno-albaneză", la sfârșitul antichității și începutul evului mediu, și "conviețuirea" celor două popoare, sursa "împrumuturilor" din albaneză în română. Elementele fonetice, morfologice și sintactice în română și albaneză nu justifică o "comunitate" între cele două limbi, iar cuvintele indo-europene comune prezintă aspecte de mare vechime în limba română, pătrunse într-o perioadă anterioară începuturilor influenței slave (secolul VI). Concluzia fermă este că elementele comune din lexicul albanez și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar putea crede că albanezii au fost într-o asemenea măsură superiori românilor, încât aceștia să împrumute de la ei termeni de civilizație ca "vatră", "moș" ș.a. ? Este imposibil de admis că toate cuvintele comune au fost împrumutate de români din albaneză, iar albanezii n-au împrumutat mai nimic din română... De fapt, se știe a priori că în limbile balcanice s-a păstrat un număr de cuvinte aparținând substratului. Substratul ar putea fi diferit pentru fiecare dintre aceste limbi. Însă din moment ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de două limbi diferite (ilirica și daco-moesiana). Cercetări mai recente duc la concluzia că daco-moesiana sau traco-ilira reprezintă substratul comun al celor două limbi, româna și albaneza. Lingvistul I. I. Russu susține următoarele: faptul că nu există împrumuturi lexicale din albaneză în română și din română în albaneză, după anul 600, anulează teza conviețuirii albano-române în sudul Dunării, conform teoriei lui Roesler. Aceste cercetări au adus argumente decisive susținerii că termenii comuni românei și albanezei (aprox. 70) nu sunt împrumuturi ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cercetări mai recente duc la concluzia că daco-moesiana sau traco-ilira reprezintă substratul comun al celor două limbi, româna și albaneza. Lingvistul I. I. Russu susține următoarele: faptul că nu există împrumuturi lexicale din albaneză în română și din română în albaneză, după anul 600, anulează teza conviețuirii albano-române în sudul Dunării, conform teoriei lui Roesler. Aceste cercetări au adus argumente decisive susținerii că termenii comuni românei și albanezei (aprox. 70) nu sunt împrumuturi ale românei din albaneză, ci provin din substratul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și din română în albaneză, după anul 600, anulează teza conviețuirii albano-române în sudul Dunării, conform teoriei lui Roesler. Aceste cercetări au adus argumente decisive susținerii că termenii comuni românei și albanezei (aprox. 70) nu sunt împrumuturi ale românei din albaneză, ci provin din substratul comun (traco-ilir). Gh. Brătianu se întreabă: care este acest "substrat comun"? Trac sau altul? Singura concluzie care se poate trage din textele istorice (puține) este că a existat o deplasare (migrație) continuă, de pe un mal pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]