596 matches
-
se apropie de intrarea În peșteră și Îl azvîrli pe nou-născut În aer, privindu-l cum se izbește, cu un zgomot sec, de suprafața unei mări cenușii, oțelite și liniștite, deasupra căreia Începeau să zburătăcească, odată cu lumina zorilor, fregate, pelicani, albatroși și pescăruși. - Voiam să-l văd. - Nu ți-ar fi plăcut. - Era copilul meu. - Și al meu. Ți-am atras atenția că o să fac asta și am făcut-o... Problemele lui s-au Încheiat. - Nimeni nu are dreptul să dispună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
copilăria. Nu doar cea individuală, ci și copilăria umanității. Natura, codrul, marea, muntele restituie măcar temporar, măcar pe durată de ore sau clipe, celor ce știu să li se integreze, condiția umană primordială, paradiziacă. În imaginația tinerei olandeze care, în Albatroșii Danzantes, visează într-un șezlong, pe puntea unei bărci, că redobândirea acestei condiții ar fi posibilă printr-un iubit ideal, și aceasta ar putea să-i devină tânărul marinar Santiago, contopit în imaginația ei cu pescarul omonim din "Bătrânul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
omonim din "Bătrânul și Marea", povestirea lui Hemingway. Tânăra aceasta deducem din notații auctoriale năzuiește la o iubire de felul celei exprimate în actele matrimoniale descoperite de ea la păsări și țestoase. Deosebit de revelator e paragraful privind nunta și căsnicia albatroșilor dansatori. Aceștia sunt astfel numiți fiindcă orice mișcare a lor e un dans: albatroșii dansează pe valuri, în înaltul cerului, dar mai mult decât oriunde, pe aeroportul insulei Espagnola din Galapagos, unde își desăvârșesc estrul. În zborul erotic al perechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
năzuiește la o iubire de felul celei exprimate în actele matrimoniale descoperite de ea la păsări și țestoase. Deosebit de revelator e paragraful privind nunta și căsnicia albatroșilor dansatori. Aceștia sunt astfel numiți fiindcă orice mișcare a lor e un dans: albatroșii dansează pe valuri, în înaltul cerului, dar mai mult decât oriunde, pe aeroportul insulei Espagnola din Galapagos, unde își desăvârșesc estrul. În zborul erotic al perechilor, Ciocurile se prind într-un duel amoros, producând un fel de zgomot de castaniete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
altceva decât iubirea, fie ea de orice fel o fi, ar putea ține împreună doi oameni care nu se iubesc? Cealaltă fată, foarte tânără, afișa mereu o dispoziție melancolică și făcea adesea expediții pe mare, în speranța că va întâlni albatroși. Mi-a vorbit de oamenii albatroși și m-a întrebat dacă am avut șansa să-i întâlnesc. Mi-am amintit de cei doi bătrâni pe care-i vedeam de câte ori o vizitam pe mătușa mea. Stăteau în parc pe bancă, lipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
orice fel o fi, ar putea ține împreună doi oameni care nu se iubesc? Cealaltă fată, foarte tânără, afișa mereu o dispoziție melancolică și făcea adesea expediții pe mare, în speranța că va întâlni albatroși. Mi-a vorbit de oamenii albatroși și m-a întrebat dacă am avut șansa să-i întâlnesc. Mi-am amintit de cei doi bătrâni pe care-i vedeam de câte ori o vizitam pe mătușa mea. Stăteau în parc pe bancă, lipiți unul de altul sau se plimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se oprește aici... Cu rechinii ce se îndepărtau în larg prin apa îngrozitor de clară și curată, prin apa irizată de un soare interior, scufundat în adâncuri, apa uimitor de transparentă și pură, păstrată așa de rechinii războinici cu ochii albaștri. Albatroșii "Danzantes" Santiago. "Bătrânul și Marea" Tânăra olandeză stătea pe șezlong pe cea mai de sus punte a bărcii și medita la numele de Santiago. Când era la școală și citise "Bătrânul și Marea" a asociat numele de "Santiago" cu marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se odihnea deja șifonat în pumnul ei, se calma subit, încrețitura apelor se destindea într-o linie dreaptă. Pelicanii pluteau liniștiți și se uitau mirați la pești ca într-un acvariu prin apa cristalină, ca la o pradă prea ușoară. Albatroșii "danzantes" Dintre toate viețuitoarele pământului, albatroșii par a fi dintre cei mai înzestrați cu sentimentul cuplului și al loialității. Viața lungă a albatrosului, ce poate număra șaizeci și cinci de ani, vizează mereu același partener ce este curtat ritualic în fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei, se calma subit, încrețitura apelor se destindea într-o linie dreaptă. Pelicanii pluteau liniștiți și se uitau mirați la pești ca într-un acvariu prin apa cristalină, ca la o pradă prea ușoară. Albatroșii "danzantes" Dintre toate viețuitoarele pământului, albatroșii par a fi dintre cei mai înzestrați cu sentimentul cuplului și al loialității. Viața lungă a albatrosului, ce poate număra șaizeci și cinci de ani, vizează mereu același partener ce este curtat ritualic în fiecare an, în perioada estrului. Cuplurile nu par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uitau mirați la pești ca într-un acvariu prin apa cristalină, ca la o pradă prea ușoară. Albatroșii "danzantes" Dintre toate viețuitoarele pământului, albatroșii par a fi dintre cei mai înzestrați cu sentimentul cuplului și al loialității. Viața lungă a albatrosului, ce poate număra șaizeci și cinci de ani, vizează mereu același partener ce este curtat ritualic în fiecare an, în perioada estrului. Cuplurile nu par să se despartă nici în oceanul cerului, nici în cel terestru și nici în cele două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
estrului. Cuplurile nu par să se despartă nici în oceanul cerului, nici în cel terestru și nici în cele două luni de gestație pe care le petrec pe pământ. An de an, ritualul căsătoriei este oficiat prin acel "dans al albatrosului", ca preludiu al zămislirii oului și al reîntregirii cuplului. I-aș spune mai degrabă duel acestui dans, căci cuplul își lovește ciocurile într-o încrucișare de săbii ca un sărut năprasnic. Trupurile lor mari se leagănă într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alta, ca cel al rațelor, doar alura lor suplă și ritmul susținut transformă ridicolul mișcării în grațios. Legănarea e urmată de frângerea sau coborârea gâtului, ce survine între cele două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe valuri, dar și în înaltul cerului, unde se înalță sau coboară, planând cu aripile larg deschise. Cel mai mult dansează după ce au aterizat pe aeroportul din insula Espanola din Galapagos, singurul loc de pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rațelor, doar alura lor suplă și ritmul susținut transformă ridicolul mișcării în grațios. Legănarea e urmată de frângerea sau coborârea gâtului, ce survine între cele două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe valuri, dar și în înaltul cerului, unde se înalță sau coboară, planând cu aripile larg deschise. Cel mai mult dansează după ce au aterizat pe aeroportul din insula Espanola din Galapagos, singurul loc de pe pământ unde și-au ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
planând cu aripile larg deschise. Cel mai mult dansează după ce au aterizat pe aeroportul din insula Espanola din Galapagos, singurul loc de pe pământ unde și-au ales aceste păsări măiestre să-și desăvârșească estrul. Ființe de aer și de apă, albatroșii sunt nesiguri, dezorientați și stângaci pe pământ, de aceea își aleg un loc cât mai plat, bine desemnat, de obicei circular, aeroportul, unde vor ateriza câte unul, pentru a evita coliziunile. Aeroportul trebuie să se afle în apropierea mării, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
până la stânca de la buza mării. Aici așteaptă o vreme, ca și cum s-ar pregăti pentru o călătorie lungă, deschid larg aripile și se înalță lin, ușor, apoi planează împotriva gravitației către înaltul cerului. Odată intrat în tărâmul celest și al mărilor, albatrosul devine o pasăre măiastră. Modelul uman al aeroporturilor pare să fie o copie a obiceiurilor acestor păsări fantastice. Ciocurile se prind într-un duel amoros, se distinge un fel de zgomot de castaniete, cadențat în tempo-ul mișcării și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
legănări laterale ale șoldurilor în prelungirea gâtului cambrat la fiecare îmbrățișare. O altă probă a loialității și a spiritului de cuplu este oul, asistat pe rând de femelă și bărbătuș, în timp ce unul dintre ei se ocupă de procurarea hranei. Bizar, albatrosul clocește oul în afara cuibului. Cu fiecare schimb la straja lui, oul este împins cu ciocul și rostogolit pe pământ în toate direcțiile, descriind un drum neînțeles, ca o inscripție. Acest itinerar obscur al oului este un drum inițiatic, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deopotrivă la dans și la duel; ea trebuie câștigată, cucerită, reînnoită, revitalizată cu fiecare an. Periplul iubirii precedă oul, increatul; trecerea de la increat la creat este un act sacru prin ritualizare. Altfel, iubirea istovește, se veștejește, provocând disoluția cuplului. La albatroși, același cuplu se reactualizează în fiecare an prin poezia dansului și a duelului, după modelul cuplului mitic Afrodita-Marte, zeul războiului. Iubirea celei mai frumoase dintre zeițe nu poate fi dobândită decât de cel mai războinic dintre zei. Prin urmare, iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
recâștigată atunci când ea s-a epuizat; aceasta este condiția redevenirii ei. Fructul iubirii, oul, nu este părăsit, el este păzit cu sfințenie, pe rând, de membrii cuplului și este abandonat numai atunci când unul dintre ei moare. Precum Feții-Frumoși, puii de albatros cresc în câteva săptămâni cât alte păsări într-un an. În mai puțin de două luni, ei sunt gata să pornească pe cărarea mărilor. Primesc de la părinți hrana gata procesată, pe care o regurgitează, esențializată deja cu vitamine și nutrienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
hieroglife pe pergamentul vulcanic al insulei, urmat de puiul ce crește miraculos, se adaugă la dimensiunea fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe pământul poemelor mării sau a insulelor Galapagos, în sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe pământul poemelor mării sau a insulelor Galapagos, în sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți vor fi arătat drumul către țărm, mai puțin una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ale lui aveau aerul s-o exaspereze. El nu avea cum să înțeleagă dintr-o dată refuzul ei inexplicabil și totuși de ce nu insista, de ce nu încerca să afle? El lăsa lucrurile să curgă. De ce oamenii nu se pot bucura precum albatroșii "danzantes"? De ce iubirea istovește atât de repede? Ea a intuit că iubirea pentru prietenul ei s-a terminat. Vor urma, probabil, altele și altele, dacă vor mai urma, dar toate vor fi de-acum încolo sub semnul mării. Santiago, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vor fi de-acum încolo sub semnul mării. Santiago, cel cu umerii puternici și bogați, va fi prezent în toate iubirile ei de-acum înainte, ca un spectru, ca o paranteză neînchisă. Ea era încredințată de asta. Se gândea la albatroși ca la niște ființe fericite tocmai că au o memorie foarte mică și persistentă, în care nu poate încăpea decât poezia unui singur partener. Atât! Și acea memorie se va reactiva an de an la estru. În schimb, memoria oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să se schimbe, chiar și memoria însăși. Orice relație autentică va deveni în timp o referință către alte relații. În căutare de absolut, adică de iubire, oamenii schimbă relațiile pentru altele și altele. Ființe ale apelor, aerului și ale cerului, albatroșii ating absolutul prin dans, prin zbor și atunci când se cufundă în adâncul mărilor să vâneze. Totuși, există unii oameni ce rămân foarte atașați unii de alții. Îi recunoști ușor numai după ce, ajunși la bătrânețe, la capătul unei vieți liniștite, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cei care au avut o șansă. Sau, poate, dimpotrivă, au fost deprivați de șansa liberului arbitru, de-a se căuta și descoperi pe sine, de-a se mișca liber de la o decepție la alta. Oamenii nu vor putea fi ca albatroșii "danzantes", ei nu dansează de fiecare dată cu aceeași voluptate a începutului! Țestoasele. Lonely George Țestoasele fabuloase din Galapagos trăiesc mai bine de două sute de ani, numai pentru că timpul lor are o altă măsură. Toate activitățile și mișcările lor sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bilețele spre a fi citite către miezul nopții. Și el i-a strâns cu putere degetul, instrumentul mărturisirii ei, în semn că a înțeles, că totul a fost spus între ei. Era momentul să plece fiecare în direcția lui, precum albatroșii către întinderile nesfârșite ale mării, acum că a sosit din partea ei confirmarea și teama unei incertitudini spulberate. După asta nu a mai urmat nimic. Nici un cuvânt, nici un schimb de adrese, nici măcar o fotografie, nici o atingere în plus. Ca și cum dansul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]