938 matches
-
oprit la un semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând astfel uniți secunde În șir, departe de toate catastrofele lumii. Am tresărit numai când jetul de spumă a atins parbrizul, lăsându-ne să Întrezărim În spatele ecranului albicios o șapcă albastră. călătorul Eu, domnilor, am fost cea mai mare parte din viață un om cu o sănătate desăvârșită, aș spune o sănătate de fier, dacă fierul n-ar avea și el slăbiciunile lui, enumerând aici rugina sau plasarea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
obicei să mănînce. Tot acolo Își umplea dimineața bidonul cu apă, de la un șipot din apropiere. Acum, dinspre muntele din cealaltă parte a văii, bătea un vînt răcoros și umed, care făcea a ploaie. Se zăreau În stînga, printre vîrfurile albicioase ale pinilor, casele mici, risipite pe valea muntelui, iar de cealaltă parte, colinele Împădurite, rînduite una după alta aproape paralel, pînă departe, ca valurile imense ale unei mări Încremenite. PÎnă În sat mai avea de mers cam două ceasuri, dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se zvârcolea pe colacul de plastic în formă de potcoavă al scaunului ei de tortură. Dar reușise să apuce chestia aia. Și simțind viermișorul între degete, avusese o senzație nefirească. Pe de o parte, acesta se întărise ca o bucată albicioasă de femur sau de tibie smulsă de pe un steag pirateresc și îndesată în viața ei, despărțind-o de turmă, împreună cu secretul pe care îl purta. (Deși, deocamdată, nu se poate spune că pentru Carol secretul acesta ar fi avut conotația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și Bull se îndreptau spre Londra, era încă prins în rețeaua de perversități polimorfe la Tiresias Kebab Bar din Wincanton? În încăperea frigorifică luminată cu neon, un sandviș sexual ciudat, cu trei straturi, se zvârcolea printre rafturi. Dedesubt era budinca albicioasă, prietena zoofilului, care i-o supsese lui Alan. Deasupra, hoitul hrănit cu porumb al lui Tiresias însuși se întindea ca glazura fierbinte pe o înghețată. Și cel mai sus, arcuit din pricina freneziei și a spaimei, doctorul cel obraznic se opintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
n-atinge pe nimeni... *** A înflorit un arbore ornamental în spate, lângă tancul de apă. E un copac înclinat, care pare oricând gata să se prăvălească, să se desprindă din rădăcini. Are câteva crengi cu flori bătute, roz-violet, și altele albicioase. Nu știu cum se cheamă, habar n-am dacă ăsta o fi cireșul japonez. Oricum, nu l-am văzut niciodată făcând cireșe sau alte roade. Aici a fost cândva și-o grădină botanică, veche, cu niște chioșculețe de lemn și rozarii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mai știți cine sunteți! Eram stropit cu apă, mi se umflase buza de sus, mă durea. - Să freci cu pătrunjel și trece, îmi spune moșneagul și-i văd dinții. Cum de nu lipsește nici unul? Joi Un creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
convingehri. Dahr să lăsăm... Dumneata ai venit penthru că știi, dar cu alt intehres. Cahre o fi acela?" Și, ca să arate că nu era foarte preocupat de interesul lui Mihail, a scos din raftul micuței biblioteci o carte în coperte albicioase din piele de vițel. A început să răsfoiască alene, făcînd să foșnească paginile uscate, aproape coapte ale volumului. Era desigur o carte veche, cum toate lucrurile din încăpere voiau să arate că sînt, de la covor la lampadar, chiar dacă nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un lichid ca un sos de salată, subțire și lăptos, balonașul se tot mărește. Cât o perlă grasă și cenușie. Apoi cât o minge de ping pong. Cât una de baseball. Până se sparge. Împroșcând peste tot supa aia grăsoasă, albicioasă. Cultura aia subțire de laborator împrăștie un nor puturos în încăpere. Până în ziua aia, toată lumea a avut acces liber la cabinetul sanitar. Puteau să se închidă înăuntru. Să desfacă patul pliant și să tragă un pui de somn în pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
figura 6.3). Fig. 6.2.a. Negativ corect expus și imaginea pozitivă rezultată Există un echilibru între zonele luminoase și cele de umbră. Fig. 6.2.b. Negativ subexpus și imaginea pozitivă rezultată Pe negativ avem zone mari transparente (albicioase), fără detalii, cărora le corespund în pozitiv zone puternic întunecate. Fig. 6.2.c. Negativ supraexpus și imaginea sa în pozitiv Negativul este puternic întunecat în zonele de lumină, iar pozitivul este slab valoric, fără detalii în zonele luminoase. Fig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
ei spre scară. — Grăbiți-vă să vă duceți acasă la voi, oameni buni, acum o să-nceapă spectacolul! Nu părea să fie mai În vârstă decât un absolvent de facultate, oricum, n-avea mai mult de treizeci de ani, un blond albicios, cu pantaloni ieftini de bumbac cu dunga bine călcată. — Mulțumesc, Larry, i -a răspuns Bill. Ești sigur că nu vrei să vii cu noi să ascultăm discursul Împreună? Avem locuri În rândul Întâi. Chipul palid al lui Larry se strâmbase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
malaeză sau eurasiatică. Putea să nu fi fost decât o occidentală care se dă drept asiatică. Se găseau de-astea destule În ultima vreme. Încăperea nu era mare, Însă arhiplină și Îmbâcsită de fumul țigărilor care plutea ca un voal albicios și Încețoșa chipurile. și-a mijit ochii ca să poată desluși ceva, dar nu i-a fost de mare folos. I s-a părut că recunoaște pe cineva, ba profilul, ba niște bucle revăr sate ori sclipirea unor mărgele de pe o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acoperișul șubred și se scurgeau În șuvoaie pe șănțulețele tablei Înclinate de zinc ondulat. Au scrutat Întunericul, dar nu se mai vedea mare lucru. Stâlpii, balansoarul și leagănele de pe terenul de joacă pentru copii dispăruseră odată cu toate celelalte În afara aburului albicios al ploii. Cerul era străbătut la răstimpuri de un fulger Îndepărtat și dintr-odată totul ieșea la lumină, puieții de salcâmi În bătaia vântului, șirurile de arbuști țepoși, călușeii. Apăreau câteva clipe, apoi se pierdeau iarăși În Întuneric și rămânea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luminos ca să poată distinge pârâiașele care șerpuiau spre mare, Însă când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decât pătura de nori care acoperea luna. Ajunși la poalele unei movile formate dintr-o aglomerare de roci vulcanice, ascuțite și albicioase de sare, Johan a pornit primul să se strecoare sprinten printre bolovanii prăfoși. Uneori, pietrele se sfărâmau sub picioarele lui, dar el continua cu pasul sigur, fără să Încetinească. La răstimpuri se oprea și-l aștepta pe Adam, Îi Întindea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea impresia că stomacul și așa încordat nu le va suporta, zăbovea rezemată de peretele băii, pregătită pentru o eventuală expulzie, îi tremurau picioarele, fața deshidratată se uscase, celulele se descuamau strat după strat într-un ritm fulgerător, o pulbere albicioasă ca de făină se cernea pe haine. Iar am ajuns la extremă, își spunea ea și o pornea sprijinindu-se de pereții holului către pat. Credea că este imbatabilă atunci când a reapărut în casa profesorilor Alexe. În tot cazul, citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce se petrecea extrem de rar la ei. Carmina își înfigea lingurița în cremă. Nici nu se mai obosea să-i înțeleagă gestul. Oare voia să obțină un devotament neclintit cu câteva prăjituri? Gura îi era coclită, împânzite de mici puncte albicioase. Nu mai simțea nici un gust la mâncare. De fapt nu-i era nici foame. Mânca doar pentru că gesturile mecanice din fața farfuriei o reconfortau, îi ofereau sentimentul că a dus o zi la bun sfârșit și poate să se retragă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu cred că a recunoscut-o, s-a uitat mai mult la cartea lui Céline, la textul pe care trebuia să-l învețe: nu te uita la mine, a spus, uite-te unde îți arăt, vezi norii ăia și cerul albicios, pare la mare. Știu, i-am spus, eu aici locuiesc și cunosc norii ăștia în atâtea feluri. Aici stăm noi 3, Pinochio, Miau și cu mine, de obicei Prințesa rupe patul cu tropăituri și când voi pleca, proprietara îmi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a vorbit foarte urât, mi-a zis, și atunci am plecat la mare, de 1 Mai, la Prințesă, la Mihai și la Pinochio și m-am liniștit, atunci Mihai m-a ajutat foarte mult, atmosfera era ca-n piesă, identică, albicioasă, stranie, nu era lume multă pe plajă, mișto, părea că din apă se ridică coloane grecești de atâta liniște, fețele oamenilor exprimau sufletul foarte clar, cine ce durere avea, ce chin, iar noi păream extratereștrii pe pământ și oamenii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
peste bancă și masă peste bancă și banca peste masă și masa peste bancă și când prin ploaie, hai? Hai! și Pinochio și-a scos hainele și a luat-o la fugă când toți se ascunseseră la Ovidiu, apa verzuie albicioasă spartă de ploaie în cioburi, băi, nu pot să merg cu fața, usturau picăturile și la întors mergeam ca la duș, alergând invers, gâfâiam și râdeam, și am băut votcă și a ieșit soarele, normal, și până seara am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
privește solemn spre supușii săi. La poalele lui, casele parcă se întrec în a-i aduce venerații. Turla unei biserici, cel mai înalt loc din sat, nu e decât o pitică pe lângă faimosul munte, care își înalță piscurile printre norii albicioși din văzduhuri. Și iată că, acum suntem chiar jos, la temeliile acestui templu al naturii. Privim în sus; dar ochii noștri coboară umiliți, orbiți fiind de strălucirea piscurilor albe de calcar, ce scânteiază sub luminile de aur ale soarelui, parcă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cămașa vegetației alpine acoperă umerii albi și goi ai muntelui, fiind parcă o pătură verde ce se întinde singură peste acele locuri, lăsând mai sus niște tufișuri de jneapăn și ienupăr să tulbure turnurile de catedrală ale muntelui. Spre piscurile albicioase, puternice miresme de aer curat îți inundă sufletul; te simți parcă în edenul divin, inima fiindu-ți plină de o bucurie nemaiîntâlnită și de o adâncă mulțumire sufletească. Ești numai tu și turnurile albe de catedrală ale Ceahlăului; ele se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mea. E tot ce auzeam pe când mă uitam la coperta ultimei cărți. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Degetele mele urmăriră îndoiturile și dungile cartonului lucios. Bum. Bum. Degetele mele peste poze cu plaje de nisip, coloane năruite și sătucuri albicioase pe coaste de dealuri prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele mele peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie întreagă de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată de strigăte, oprite în gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rădăcina membrelor. Semne de violență: nu prezintă. Semne de tratament medical: nu prezintă. Semne diverse: tegumentele mâinilor și picioarelor sunt albite, încrețite și îndurate pe cale de detașare; depozit de mâl pe tegumentele mâinilor și membrelor inferioare; îmbrăcăminte umedă; spuma roz albicioasă la nivelul ambelor narine și în jurul cavității bucale; B. Examen intern Capul: țesuturile moi epicraniene fără infiltrate sanguine; oasele craniului integer au grosime de cca. 0.4-0.5 cm pe linia de ferestruire a calotei; leptomeningele albicioasă sidefie, aderență la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
umedă; spuma roz albicioasă la nivelul ambelor narine și în jurul cavității bucale; B. Examen intern Capul: țesuturile moi epicraniene fără infiltrate sanguine; oasele craniului integer au grosime de cca. 0.4-0.5 cm pe linia de ferestruire a calotei; leptomeningele albicioasă sidefie, aderență la suturile calotei și bazei craniului; leptomeningele lucios, umed, transparent, cu rețeaua de vasculare evident; vasele de la baza creierului au pereți opalini, cu elasticitatea ușor scăzută; suprafața creierului de circumvoluțiile aplatizate și șanțurile dintre ele șterse; creier, cerebel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luncile Delta Dunării definitivarea cursului Dunării și în prezent acționează asupra reliefului agenții externi omul. Gâtul: părțile moi ale gâtului fără infiltrate sanguine; tiroida pe secțiune de culoare roșiatică omogenă, de consistență cărnoasă; esofagul cu lumen gol și mucoasă cenușie albicioasă, cu plici longitudinale; căile respiratorii superioare mucoasa roz cenușie și lumen gol. Toracele: peretele osos și muscular este integru; cavitățile pleurale fără conținut patologic pleurele sunt lucioase, umede, transparente; plămânii umplu cavitatea toracică, având culoare roșiatică violacee, cu mici sufuziuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]