153 matches
-
carnea până la os? Dacă fac asta, n-am să mă mai pot întoarce în trupul ei, ca după aceea să mă nasc din nou. Îmi cereți să cosesc iarba și fânul, ca să le vând și să mă îmbogățesc, așa cum fac albii? Dar cum aș putea îndrăzni să-i tai mamei mele părul?"20 Deși aceste cuvinte au fost rostite acum mai puțin de o sută de ani, ele sânt cu mult mai vechi. Emoția pe care o simțim ascultîndu-le vine din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu banane și alune, pește afumat în frunze de palmier. Docherii formează un lanț, trecându-și de la unul la altul sacii și cutiile până la depozitele companiei, iar femeile lasă jos încărcătura și discută între ele. În momentul în care coboară albii din bărcile care-i aduc la mal, pe chei s-a format deja o piață completă cu cerșetori, câini și un polițai cu un băț care le croiește o cale de trecere spre vamă. Albii ezită și clipesc des în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nebun. — Lăsați prostiile, le spune Marchant și uitați-vă acolo. Din toate gurile peșterilor de-a lungul crestei, sute de Fotse încep să-și scoată caprele, de parcă, la fel ca strămoșii lor, s-au născut din peretele stâncii. Pagină separată Albii se uitau la Daou și vedeau un Fotse prăpădit, așezat pe un scaun de lemn sculptat. Cicatricele fine de pe chipul lui se confundă cu ridurile. Șiragurile Fotse multicolore, atât de grele, par că-l trag în jos. În spate, nevestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pierd într-o complexitate indecisă, tot așa stau lucrurile și grijile unui conducător Fotse. În timp ce Daou ascultă genealogia sa, umbra povârnișului se lungește treptat. Se târăște asupra lui și a oamenilor săi. Pe când istoricul cântă primul nume de strămoș, numai albii și servitorii lui se mai află în lumină. Vocea lui este puțin cam tremurată când le spune vizitatorilor că este rândul lor. Tânărul este împins în față și începe să cânte în limba lor. Jonathan începe să cânte (cam fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Amparo se Împărțeau, după unii asta demonstra o Întoarcere la rădăcini, o opoziție față de lumea albilor, după alții cultele erau drogul prin care clasa dominantă ținea În frâu un uriaș potențial revoluționar, iar după alții erau acel creuzet În care albii, indios și negrii se contopeau, conturând perspective Încă vagi și cu un destin incert. Amparo era hotărâtă, religiile erau oriunde opiul popoarelor, și cu atât mai mult erau astfel cultele pseudo-tribale. Apoi o țineam de mijloc la acele escolas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se păru deodată o impietate, și nu știam cum să-mi explic sentimentul acesta ciudat; nu era în nici un caz dragoste, și nici respect nu era, pentru că Maitreyi mi se păruse până atunci o bengaleză îngîmfată și stranie, care disprețuiește albii și e atrasă totuși de ei. Tot ce mi-a spus Harold nu m-a mai interesat. Aș fi vrut să plece, să pot rămâne singur. Se întîmplau prea multe într-o singură zi. Printre acele multe ghiceam prea bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știam cum să tâlcuiesc privirile Maitreyiei. Îmi fixa picioarele cu un zâmbet disprețuitor, rău, umilit. Eu începui a vorbi stupidități ca sa curm tăcerea, spunând că aceasta nu are nici o importanță, căci niciodată nu se văd picioarele, cel puțin la noi. albii. ― La noi e altfel, mă întrerupse Maitreyi, îmblînzită. La noi, prietenii își arată dragostea atingîndu-și picioarele goale. De câte ori stau de vorbă cu prietenele mele, eu le strâng piciorul. Uite așa... Își desprinse, îmbujorîndu-se, piciorul din sari și-l apropie de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îmbla să sbor De la nor la nor Și m-aș ridica Tot deasupra ta, Până acolo în stele, Hai și pân la tine, lele, Eu cu tine aș trăi, Cu tine m-aș și iubi. Lelișoară, să nu mori, Țucu-ți albii ochișori. 142 Cuconiță Dumneata Doară mi-ai făcut ceva: Astă noapte mă visam Că cu Dumneata dormiam Și sărutam perina, Gândeam că ești Dumneata. Cuconiță Dumneata, Vorbelor nu te uita, Uită-te la fața mea, Care te-am iubit cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe care le învățase la Biblioteca Congresului. Negrii, se pare, preferau muzică mai contemporană și dădeau drumul tare și sfidător la radiourile lor cu tranzistor de câte ori Myrna începea unul dintre bocetele ei lugubre. Deși negrii au încercat să o ignore, albii i-au arătat mult interes. Bandele de sărăntoci și de țărani au gonit-o din sate, i-au tăiat anvelopele și au biciuit-o puțin peste brațe. A fost urmărită cu copoii, amenințată să fie împunsă de vite, mușcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o să facem case cât colinele, ape care curg prin sat, sau poteci pietruite care trec muntele, după cum Îl tot aud pe Selat de la o vreme... În loc să ne vedem de vânătoare și de pescuit, liberi, o să cărăm stânci și o să săpăm albii de apă, spetindu-ne, pentru ca apoi să ne certăm Între noi. - Așa zici tu? se băgă un bătrân strașnic, pe care Îl strigau Philo. Eu zic că o să avem unde să ne adăpostim de vânt și de ploaie, căci vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el. — Să-i reinstalați pe yubani pe teritoriu huanga? Huanga și yubani-i sunt dușmani de moarte de când e lumea și pământul. Doar râul San Pedro îi poate împiedica să nu se sfâșie. Și acum huanga au arme: puști pe care albii li le-au vândut... În mai puțin de o lună, n-ar mai rămâne nici un singur yubani. Ce propuneți dumneavoastră este nimicirea tribului. Liniștiți-vă, liniștiți-vă! interveni căpitanul. Ați interpretat greșit cuvintele inginerului. Eu reprezint Guvernul și cu toții știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pământurile de acolo, dar nu ne ducem să le luăm. Așa spune Tratatul. Dumnezeule! Cum să-i facă să înțeleagă că nu mai exista Tratatul? Erau atât de proști! Sau era doar o naivitate? Încercă din nou: — Există ceva ce albii vor să ia din Masivul Papagalilor. De aceea construiesc șoseaua. — Masivul Papagalilor nu e pe teritoriul nostru. Nu contează ce vor să ia, dar... de ce trebuie să treacă pe aici? E drumul cel mai scurt... — Uneori, pentru noi, drumul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și era timpul să plece. Se ridică în picioare, dar Kano îl opri cu un gest: — Cât timp va dura până să ne aduci răspunsul? Ezită: — O lună... Poate două... — Două luni! acceptă Kano. Dacă în două luni nu pleacă albii, Kano va începe războiul. Se întoarse, semeț, către grup: Kano va începe războiul, repetă el. Nimeni nu răspunse, pentru că toți păreau a fi de acord și pentru că un yubani era un om liber și avea tot dreptul să facă război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ani, yubani-i n-au mai micșorat capete. Ritualul este aproape uitat și doar Xudura, cel mai bătrân dintre vraci, jură că și-l amintește. — O să micșorați capetele astea? întrebă el, îngrozit. Îi veți transforma pe nenorociții ăștia în „tzanza“, pentru ca albii să aibă dreptate când spun că yubani-i sunt niște animale care nu merită respect? — Albii nu respectă animalele, dar nu-i respectă nici pe „civilizați“. Eu știu și știi și tu. Nu-l respectă decât pe cel care se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
albi...! Imaginează-ți o țară, sau un oraș, sau un simplu sat, unde n-ar exista autorități, nici legi, nici pedepse! Nimeni n-ar face nimic altceva decât să fure, să asasineze sau să violeze femeia vecinului. Chiar și așa, albii consideră că civilizația lor e mai bună, numai pentru faptul că au descoperit mai multe lucruri. Dar lucrul cel mai important - să știe să trăiască în pace - încă nu l-au descoperit... Eu nu cred că un avion, sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de ajuns vaccinurile și antibioticele; avea nevoie de aer curat, de spațiu să alerge, de veselie ca să trăiască și de multă dragoste, tot ce se putea găsi într-o așezare yubani. Avea dreptate José Correcaminos? Probabil că pentru fiecare medicament, albii aduceau o boală. Iar boli nu erau doar tuberculoza și pojarul...; boală era și monstruoasa mașinărie a existenței omenești în plin secol al XX-lea. Boală erau și proletariatul, marile fabrici, orașele aglomerate, fumul, poluarea și milioanele de tone de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
decât pe ciment, fără să fi văzut, nici de departe, culoarea pământului, fără să fi știut ce e o pădure, fără să se fi desfătat cu parfumul de dimineață al unei plantații de pini. Cu ce medicament miraculos vor plăti albii delictul de a aduce cimentul și asfaltul pe un pământ virgin? Nu exista și nu va exista niciodată vreun progres anume scoțând un copil din pădurile lui și închizându-l într-o suburbie. Atâta vreme cât mizeria și risipa, foametea și îmbuibarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îl aveau. Părintele Carlos se dovedi a fi un infirmier îndemânatic, iar Inti Ávila și Sierralta îl ajutau. Indigenii începuseră să revină cu timiditate, dar se mărginiră să se așeze pe jos pe vine și să privească la ce făceau albii. José Correcaminos a fost singurul care a reacționat la vederea distrugerilor și a morților. Rămase în picioare, privind coliba și cadavrul bătrânei. — Ulla a văzut tot, șopti el. Ochii și mintea lui călătoreau dincolo de munți și de mări și urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mine, că rămân singură și pedepsită de Ă-lde-sus! S-a întors repede cu apa. Aglaia despuiase mortul. Mâinile croitorului, păroase și slabe, atârnau peste marginile patului. Muierea îl acoperi cu un țol și-i strânse izmenele aspre și cămașa. - Gata albia? întrebă. -Acu. - Da slab, fă, bărba-tău! -Slab! - Mai putea? - Ei, și dumneata... Cocoșată râse, dezvelindu-și dinții galbeni și rari. Z86 - Că doar nu ți-o fi rușine! - În fața mortului? - Ce dacă?! E gata! N-aude, nu vede. Dumnezeu să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se găseau albi; vrem să fie o mulțime de albi la noi în țară. La Kossaka, Leboko, Kouyou-Gandza, Fort-Rousset nu sunt comercianți, nu este decât CFHBC nu sunt albi, nu este decât Tréchot133 deși râul Etoumbi e destul de larg pentru ca albii să poată veni în număr mare. Noi deținem multe produse, de ce nu vin albii să muncească la noi în țară? Albii din comerț trebuie să vină. În apă avem pești, avem lemn în pădure, vânat, păsări. În celelalte țări au
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
La Kossaka, Leboko, Kouyou-Gandza, Fort-Rousset nu sunt comercianți, nu este decât CFHBC nu sunt albi, nu este decât Tréchot133 deși râul Etoumbi e destul de larg pentru ca albii să poată veni în număr mare. Noi deținem multe produse, de ce nu vin albii să muncească la noi în țară? Albii din comerț trebuie să vină. În apă avem pești, avem lemn în pădure, vânat, păsări. În celelalte țări au mei, bumbac, orez, și noi avem aceste lucruri aici, ei au albi, noi de ce
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ei au albi, noi de ce nu avem? Acest fapt ne umple de furie. Opangault 134și Youlou 135 ne-au spus să votăm, și până în ziua de azi nu am primit nimic bun. Am votat mult. Tot timpul spunem "vor veni albii". Când vor veni ei? Iată două luni de când a trecut sezonul recoltei, credeam că vor veni în sezonul recoltei, sezonul recoltei a trecut și albii nu mai vin. Vă înșelați, noi vrem ca albii să vină în număr mare, nu
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
mult. Tot timpul spunem "vor veni albii". Când vor veni ei? Iată două luni de când a trecut sezonul recoltei, credeam că vor veni în sezonul recoltei, sezonul recoltei a trecut și albii nu mai vin. Vă înșelați, noi vrem ca albii să vină în număr mare, nu e decât Tréchot, care ne face să suferim, trebuie să vină ceilalți. Dacă aducem lucrurile, CFHBC nu vrea să cumpere; ea zice "Dacă eu nu vreau să cumpăr, unde au să găsească ei alți
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sclavii mei!" Își bate joc de noi, nu mai vrem ca Tréchot să lucreze în țara noastră. Avem cacao aici, cafea, orez, arahide, porumb, ignami și nu avem albi, în timp ce alte țări care au aceste lucruri au albi. Să vină albii să vadă îndeaproape. Avem elefanți, bizoni... putem strânge mulți bani cu toate aceste lucruri. Ucidem vânat și îl mâncăm cu gura, nu îl vindem pentru că nu sunt albi. În celelalte țări, au vapoare, camioane, trenuri. Noi nu avem decât un
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a o încărca, dacă cerem la Tréchot să ne vândă saci, nu vrea. Cafeaua e coaptă pe câmp și nu avem saci să o punem. Ce putem face? În această muncă cu cafeaua, nu avem roabă pentru a duce ierburile. Albii din domeniul cafelei cum e inginerul trebuie să ne trimită mașini de tăiat ca să îndepărtăm crengile arborelui de cafea. Inginerii și supraveghetorii ne-au spus: "lucrați cafeaua, vi se vor plăti soiurile de arbori de cafea"; până în ziua de azi
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]