161 matches
-
e noutatea pe care o aduc în "competiția valorilor contemporane". Competiția în care "numele lor înalte" sînt boicotate, persecutate, ținute în anonimat de la Centru. Prof. dr. Adrian Botez merge chiar mai departe, susținînd, în articolul "Despre "nigers" de provincie și "albineții de metropolă", că scriitorii din afara Capitalei sînt supuși unei "segregări de tip Ku-Klux-Klan" de către "cei născuți - făcuți în București" și că între ei ar exista un "Război al Spiritului". Da, chiar așa, conașilor "albineți de București" - ce-ați zice dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
articolul "Despre "nigers" de provincie și "albineții de metropolă", că scriitorii din afara Capitalei sînt supuși unei "segregări de tip Ku-Klux-Klan" de către "cei născuți - făcuți în București" și că între ei ar exista un "Război al Spiritului". Da, chiar așa, conașilor "albineți de București" - ce-ați zice dacă, foarte curând, "nigers" din provincie v-ar discrimina, prin indiferență totală, pe voi - vor crea o țară a lor, tot România zisă (din care vor scădea NUMAI ceva ce se credea, nu se știe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
alcătuit cu generozitate de către echipa managerială a C.V.T. Cel căruia ghidul-șofer, precum și întreg ansamblul de turiști îi conferiseră titlul de Profesorul, folosea o pereche de ochelari rotunzi și demodați, avea părul mare, lăsat în neorânduială, peste urechi, purta un trenci albineț, pururea ponosit, pe care arareori și-l scotea, ca să și-l atârne, printr-o mișcare vioaie, pe brațul stâng. Îndată ce turiștii o droaie de vârstnici gravi și simandicoși, de cucoane cu ifose și, mai cu seamă, pâlcurile zglobii de tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chihlimbar, cu capac de argint masiv, închipuind bustul unui arab cu turban, din care începu să pâcâie, pe neaprinselea, și căutându-și, evident că în mod reflex, chibriturile, care, probabil, erau răspândite prin toate buzunarele și prin toate cotloanele trenciului albineț. Din când în când, scotea din buzunarul clasic al pantalonilor, plasat imediat sub curea, un ceas de aur, cât un ou de rață, pe care îl consulta cu nerăbdare. Nevastă-sa, o doamnă slăbuță, în costum de voiaj, intimidată fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l brusc și fără ceremonie pe discipolul ocazional, porni cu pași mari, fâlfâindu-și pletele și poalele trenciului albineț, spre zidul murmuitor al pădurii, care înveșmânta talazurile nemișcate ale Munților Violeți. Văzându-l prins în tentația de a se topi în verdele imperial al pădurii știa, ea, sărmana că, uneori, Profesorul manifesta accese de dromomanie nevastă-sa îi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cercurile nevăzute ale înfricoșării celor din cale. Fața-i, cu toate că era boită în diverse și războinice sulimanuri, degaja o expresie familiară, iar căutătura-i arăta o neprefăcută blândețe. Omul cu ochelari demodați, cu plete fâlfâind la întâmplare și cu trenciul albineț îl contemplă, pipăindu-și, gânditor, zgârietura roșie și usturătoare de pe obrazul drept și, amintindu-și cu efort câteva expresii pe care le folosiseră cândva navigatorii din Sumer, deschise vorba, zicând: Vânătorule, o, tu, Vânătorule, oare nu cumva noi doi ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cine bea de dor îi trece. Pleacă puica de la mine - Cine-o să mă mai mângâie, Cu cine-o să mă mângâi Cu - astă casă în pustiu. Dragă de ești albineață Ce te ții așa măreață, Că și eu sunt albineț Nu mă țin așa măreț. Ucigă-te toaca, drace, Cum nu lași dragostea-n pace, Ci tot umbli ca s-o strici, 192 {EminescuOpVI 193} Ce bătae - ai să mănînci! Neagră, oacheșă la gene, Potrivită la sprincene, Neagră, oacheșă cum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acoperit cu o perdea subțire prin care, metalică, răzbea lumina, satul. Virate în picaj, catralioane de muște se prăbușeau de pretutindeni. În rochii subțiri de pînză sub care, gol, li se ghicea trupul, neveste desculțe ședeau în portiță, cu țînci albineți în brațe. Pruncii aveau ochi urduroși. Invariabil, la aceste femei observam o expresie duminicală care le îmbia la pălăvrăgeală. Ținîndu-și urechile pe spate, un cățel tipărea mărunt șoseaua, grăbind pieziș pe axul ei. Din cînd în cînd coada cu vîrful
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
meritat să se așeze o barieră. Cam tot atâta cale este până la Bariera Copoului, care primea drumeții ce veneau dinspre Hârlău. Nu departe de aici îți aținea calea Bariera Sărăriei. De aici, coborând spre Târgul Cucului, se deschide, la stânga, Ulița Albineț, pe care se găsea bariera cu același nume. Trecând valea Cacainei, te cocoți tocmai la Bariera Morile de Vânt, cum se numea locul. Pe aici aveau drum cei veniți dinspre Hotin. În Tătărași erau două bariere: una se numea Bariera
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
2006) 28. Nistoroaia Felicia, fiica lui Madan Iurie (fiul lui Vladimir, născut în anul 1915 în localitatea Trușeni, Chișinău) și Nina, născută la data de 29 martie 1984 în localitatea Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Pașcani, str. Albineț nr. 2, județul Iași. (3.243/2006) 29. Novac Snejana, fiica lui Gheorghe (fiul lui Timofei, născut la 2.02.1921 în localitatea Criuleni) și Maria, născută la data de 24 octombrie 1978 în localitatea Slobozia Dușca, județul Chișinău, Republica Moldova
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203356_a_204685]
-
o sinteză a celor trei volume publicate între 1835 și 1838 a lucrării sale Idee repede de istoria Prințipatului Țării Românești. În Moldova, primul manual de istorie apare în 1845 sub titlul Manual de istoria Principatului Moldavei, autorul fiind Ioan Albineț. În Transilvania, primul manual de istorie avea să apară mai târziu, abia în 1865, cu titlul Elemente de istoria Transilvaniei pentru învățătorii și școalele populare române, sub semnătura lui Ioan V. Rusu. În Ardeal, în ciuda faptului că Școala Ardeleană a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
parte a secolului al XIX-lea până după momentul unirii principatelor danubiene și al reformei educației din 1864: Manualul de istoria Principatului României al lui Aaron Florian, publicat în 1839, la București; Manualul de istoria Principatului Moldavei redactat de Ioan Albineț, publicat la Iași în 1845; Elemente de istoria Transilvaniei pentru învățătorii și școalele populare române 7 al lui Ioan V. Rusu (Sibiu, 1865), care trebuie cuplat cu Istoria Ardealului pentru școlele poporali al lui Ioan M. Moldovan (Blaj, 1866). Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întregului neam românesc. Faptele acestuia, deși relatate ca impresionante pe planul curajului și bărbăției, nu sunt încă injectate cu semnificații naționale. Același tipar este reperabil și în cazul Manualului de istoria principatului Moldavei, publicat câțiva ani mai târziu de către Ioan Albineț (1845). Lucrarea tratează exclusiv trecutul moldav, folosind ca modalitate de partiționare a trecutului aceeași schemă periodică în trei reprize: vechi-mediu-nou, pe care o regăsim și la Aaron: a) istoria veche, care debutează de la cele mai vechi întâmplări ale Daciei, încheindu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-se de la Bogdan IV până la Ieremia Movilă, cu domnia căruia se închide narațiunea istorică. Funcția simbolică a conducătorului pe care o joacă Mihai Viteazul pentru "prințipatul România" în manualul lui Aaron este îndeplinită de Ștefan cel Mare în manualul lui Albineț. Transilvania prezintă, la rându-i, deși cu oarecare întârziere, același tipar care a putut fi observat deja în cazul celorlalte două provincii românești, Țara Românească, respectiv Moldova. Similaritățile structurale cu istoriile celorlalte provincii românești sunt evidente în Compendiu de istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Idee repede a prințipatului Țării Rumânești (1835-1838) în mult mai concisul material didactic Manual de istoria Principatului României (1839), postulează adevărul istoric potrivit căruia "de la coloniile romane își trage începutul nația română din zioua de astăzi" (p. 16). Ioan Albineț, în Manual de istoria Principatului Moldavei (1845), afirmă exact același lucru: "Din aceste colonii [romane cu care Traian împoporă Dacia prefăcută în provincie romană] se tragu Românii" (p. 8). În spațiul carpatin, Ion Micu Moldovan, în Istori'a Ardealului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Dacic, spre a introduce Romanismul" (Aaron, 1835, p. 3), lăsând în urma lor un teritoriu "pustiu de lăcuitori, pe care furia răsboiului ia secerat sau ia silit ca să își părăsească patria" (p. 16). Aceeași idee își găsește ecou în manualul lui Albineț, publicat câțiva ani mai târziu în Moldova: "Dacia cucerită se priface în provincie romană, lăcuitorii sei parte se ucidu, parte își caută scăpare între alte nații barbare, eară parte se târăscu sclavi la Roma și prin osebite provincii ale Italiei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
publicat câțiva ani mai târziu în Moldova: "Dacia cucerită se priface în provincie romană, lăcuitorii sei parte se ucidu, parte își caută scăpare între alte nații barbare, eară parte se târăscu sclavi la Roma și prin osebite provincii ale Italiei" (Albineț, 1845, p. VI). În acest chip, prin "stârpirea Dacilor învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp. XXI, VI). Pentru justificarea măsurilor extreme luate de romani împotriva dacilor, finalizate cu exterminarea acestora, sunt invocate motive psihologice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
parte își caută scăpare între alte nații barbare, eară parte se târăscu sclavi la Roma și prin osebite provincii ale Italiei" (Albineț, 1845, p. VI). În acest chip, prin "stârpirea Dacilor învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp. XXI, VI). Pentru justificarea măsurilor extreme luate de romani împotriva dacilor, finalizate cu exterminarea acestora, sunt invocate motive psihologice, majoritatea orbitând în jurul dorinței de răzbunare. Albineț, de exemplu, afirmă că Traian nu putu uita cruzimile comise de daci
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin "stârpirea Dacilor învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp. XXI, VI). Pentru justificarea măsurilor extreme luate de romani împotriva dacilor, finalizate cu exterminarea acestora, sunt invocate motive psihologice, majoritatea orbitând în jurul dorinței de răzbunare. Albineț, de exemplu, afirmă că Traian nu putu uita cruzimile comise de daci în timpul războiului, această memorie a ororilor fiind cea care l-a determinat să trimită "armie în toate părțile, ca pretutindene pe unde vor afla Daci să-i omoare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să-i omoare. Prin așa măsuri, cea mai mare parte de Daci s-au stârpit, o parte s-au disțerat la Rocsolani, alta s-au ascuns prin munți și păduri pe unde s-au stâns în urmă și ecsistenția lor" (Albineț, 1845, p. 7). Curios este faptul că pentru daci, munții și pădurile au însemnat, ultimamente, mormântul existenței lor, în timp ce pentru coloniștii romani, refugiați din calea "furiei varvarilor", aceiași munți și păduri au însemnat "azilul" naționalității lor. Iată ce spune Albineț
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Albineț, 1845, p. 7). Curios este faptul că pentru daci, munții și pădurile au însemnat, ultimamente, mormântul existenței lor, în timp ce pentru coloniștii romani, refugiați din calea "furiei varvarilor", aceiași munți și păduri au însemnat "azilul" naționalității lor. Iată ce spune Albineț câteva pagini mai încolo: "O mare parte din colonistii rămași în Dacia s-au tras mai cu samă pe la strâmtori și munți, unde au înformat staturi subt domnitorii naționali, păstrând a lor limbă, religie și obiceiuri" (Albineț, 1845, p. 11
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Iată ce spune Albineț câteva pagini mai încolo: "O mare parte din colonistii rămași în Dacia s-au tras mai cu samă pe la strâmtori și munți, unde au înformat staturi subt domnitorii naționali, păstrând a lor limbă, religie și obiceiuri" (Albineț, 1845, p. 11). Ceea ce pentru daci a fost scena ambientală a ieșirii lor colective din istorie, pentru romanii în curs de românizare a reprezentat fortăreața care le-a protejat identitatea și continuitatea istorică. În concert cu consensul Școlii Ardelene, Moldovan
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poporulu dacu si-a nemicitu imperatî'a lui, aduse nenumerata multîme de ómeni dein Rom'a sî din Italí'a sî-i asiedià in Daci'a cea lipsita de locuitori" (Moldovan, 1866, p. 11). Idei aproximativ identice pune în circulație și Albineț în manualul său de istorie a Moldovei: "Pământul Daciei, deșărtat de lăcuitori cu prilejul resboiului, pentru a nu rămâne nefolositoriu Romanilor, hotărâ Traian ca să-l împoporeze cu colonii din Italia" (Albineț, 1845, pp. 7-8). În acest scop, aduse în teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 11). Idei aproximativ identice pune în circulație și Albineț în manualul său de istorie a Moldovei: "Pământul Daciei, deșărtat de lăcuitori cu prilejul resboiului, pentru a nu rămâne nefolositoriu Romanilor, hotărâ Traian ca să-l împoporeze cu colonii din Italia" (Albineț, 1845, pp. 7-8). În acest scop, aduse în teritoriul cucerit "nenumărată mulțime de lăcuitori din Italia" (p. 8). Doar Aaron, care în Idee repede... a șlefuit mitul originii nobile a colonizatorilor romani într-o formă apropiată de idealul de puritate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aparținând avangardei gândirii istoriografice), Aaron deschidea epopeea românilor cu "descălecarea coloniilor romane în Dacia", în Manual... (lucrare pe care am clasificat-o în categoria ariergardei consensului societal), narațiunea istorică izvorăște din "Dacia veche" și de la "Lăcuitorii Daciei" (agatirzii, apoi geții). Albineț, de asemenea, pornește de la "cele mai vechi întâmplări ale Daciei", alegând ca principiu structurator cadrul de referință spațial al teritoriului dacic, și nu descendența genetică a romanilor (Albineț, 1845, p. 1). Chiar și Moldovan, în calitate de legatar al ideilor Școlii Ardelene
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]