109 matches
-
v. și Uniforme de general, Incognito la Buchenwald). Pentru Ieronim Thanase, "creierul acestui spectacol platonician", lumea poate fi modificată dacă se cunoaște codul acestui spectacol 708. Codul spectacolului este diferit, în funcție de perspectiva care i se aplică: mitică sau realistă (pentru Albini, spectacolele ascund acțiuni împotriva ordinii sociale, ancheta fiind simbolul desacralizat al anamnesis-ului709). Pentru cel care deține codul, arta care evocă timpul mitic într-un teatru al Lumii, poate produce saltul din timp710. În contextul funcției sacre a spectacolului, costumele simbolizează
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de camuflaj este și posesoare a unei fabuloase "rochii-garderobă" care conține costumul necesar fiecărei reprezentații. Fiecare costum înseamnă o nouă modalitate de existență, fiecare nume îi creează o altă identitate: Elena Nicolaescu, Veronica Niculescu, Irina Bogdan, și, în interpretarea lui Albini, Sophia ("Tragedia a început când Sophia, adică Înțelepciunea, a fost orbită de dorința de a-și cunoaște Tatăl"716) Niculina este un personaj "proteiform care își conține opusul", simbolizând în aceeași măsură "frumusețea, tinerețea, bătrânețea, golul și moartea", personaj care
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
noastră", de unde trimit, periodic, semne (acel "As always, A.D.P. Remember, Niculina-Laurian" este o trimitere la ceea ce Corul cere cu un timbru metalic: "Amintiți-vă!"). Explicația dispariției Maestrului (cel mai probabil în planul liminar al propriei istorii 718), care scapă raționalului Albini, este în viziunea lui Ieronim Thanase fie că, "prin creația sa, Pandele s-a anonimizat ca Meșterul Manole, ca Brâncuși din ultima sa piesă", fie în teatrul Maestrului care ilustrează o soluție a libertății absolute, tehnici de evadare dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
imaginea asta: Les trois Grâces..."761). Poetul-botanist este cel care vede "lucruri pe care noi, ceștilalți...", spune Hagi Pavel, punând puncte de suspensie pentru a marca lipsa imaginației. Imaginația este trăsătura de recunoaștere a personajului "purtător de mituri", visătorul; Emanuel Albini care înțelege că legătura dintre Tătaru și Zalomit este excedentul de imaginație, îi cere să evoce toate imaginile sugerate de destăinuirile doctorului Nicoleanu și să le pună în legătură cu demersul metodologic al lui Goethe din "Morfologia plantelor". Zalomit este unicul în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
procese fiziologice care, aparent, indică exact contrarul regenerării, l-a camuflat în anumite maladii și mai ales în cea mai primejdioasă afecțiune organică: proliferarea celulelor, neoplasma"764. "Avem de-a face, de fapt, cu două sau trei Grații..." spune Emanuel Albini: Aglae Irimescu, Frusinel Chiperii și Italia Gâldău. Numele celor trei paciente bolnave de cancer sunt, pentru doctorul Tătaru, un indiciu al realității mitice de care depinde vindecarea. Aglaia reproduce numele personal grecesc Aglaía sau Aglaíe, una dintre cele trei Charite
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Numele poate fi raportat la etimonul său - tradus încă din antichitate prin "pământul-mamă" - și la zeița lumii vegetale, Demeter conotând renașterea ciclică a naturii 777, așa cum personajul își redobândește, în fiecare an, din primăvară până în toamnă, tinerețea și frumusețea). Emanuel Albini, anchetatorul care admiră capacitățile imaginative ale lui Aurelian Tătaru și ale lui Filip Zalomit, este liantul prozelor cu intrigă polițistă; el reprezintă "spiritul realității profane", opus celor care participă la o realitate mitică 778. De aceea, condamnă acțiunea de întrerupere
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
marcând grafemele prin altfel de caractere și creând plusuri de semnificație), opunând cele două tipuri de limbaj: cel de toate zilele "acum vorbim în limbajul de toate zilele" și limbajul mistic. În primul cod, cel "de toate zilele" se situează Albini și interpretarea realistă pe care el o dă evenimentelor: "Să-ți spun eu ce s-a întâmplat exact"894. În "cuvintele limbii de toate zilele" Dayan, trebuie să ghicească un "nou limbaj"895, "limbajul ascuns", esoteric, parlar cruz, cum îl
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și nu poate fi analizată cu instrumente matematice, zguduitoarea revelație a poveștii camerei cu ușa întredeschisă depinde de limbajul "în care poate fi înțeleasă, și tradusă"902. De aceea, cele două coduri de interpretare, al lui Dayan și al lui Albini (reprezentantul sistemului represiv, tot o "oaste secretă" ca și Fedeli, dar cu alte semne, simboluri și parole de recunoaștere) sunt ireconciliabile, declanșând tragedia "ușii întredeschise": internarea lui Dayan, injectarea cu "serul adevărului", staza într-o "durată personală, fără controlul calendarului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înot la Uzinele Uricani, iar Niculina dă lecții particulare de franceză și latină. Fiecare nume îi creează proteicului personaj feminin o altă identitate mitică, și, în același timp, o ascunde: Elena Nicolaescu, Veronica Niculescu, Irina Bogdan, și, în interpretarea lui Albini, Sophia. La acestea se adaugă designatorul intertextual Circe cu care i se adresează "în glumă" Ieronim: "Ah! Circe, neîntrecută vrăjitoare!" Tehnica atribuirii mai multor nume aceluiași referent o vom găsi în Podul. Dacă numele este un designator rigid, care, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
amândoi - și Einstein si Heisenberg - au descoperit ecuația care ne îngăduie să integrăm sistemul Materie-Energie celuilalt ansamblu: Spațiu-Timp. Aceasta este ecuația ultimă, pentru că de acolo nu se mai poate înainta. Cel mult (din nenorocire !) ne putem întoarce înapoi.../ - Adică ? întrebă Albini./ - Dacă intuiția mea este justă, continuă înflăcărat Orobete, și cred că este justă pentru că Maestrul, Ahasverus, m-a asigurat că voi descifra enigma, amândoi au înțeles că timpul poate fi comprimat în ambele direcții, adică: și înainte, către viitor, și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
, Peter (7. XI. 1881, Odorheiu Secuiesc - 28.X.1960, Kingston, New York, SUA), prozator. Este fiul Barbarei (n. Mengel) și al lui Petre Neagoe, notar. Tatăl, înrudit cu familia memorandistului Septimiu Albini, are studii de drept, dar preferă traiul simplu și sănătos la Aciliu, lângă Sibiu, unde fiul său cunoaște toate bucuriile unei copilării fericite. Absolvind Liceul German din Sibiu (1897), în toamna anului 1900 se înscrie la Școala de Arte și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
Lucreția (3.IX.1859, Oradea - 5.III.1900, Oradea), poetă. Este fiica poetei Maria Suciu (n. Bosco) și a lui Petre Suciu, referent consistorial la Oradea și protopop în Beliu, stabilit apoi în satul bihorean Ucuriș, unde George Coșbuc, Septimiu Albini, G. Bogdan-Duică, A. C. Popovici se întâlneau în casa familiei Suciu, într-un mic cerc literar. Cultivată, cunoscătoare a limbilor franceză, germană, maghiară, S.-R. debutează în 1884, la „Familia”, cu sonetul Suvenir. Până în 1895 a publicat regulat versuri în aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
prima versiune românească a dramei) și E. Cirikov (Evreii) s-au jucat pe scena Naționalului ieșean; alte piese la care S. și-a încercat virtuțile de traducător îi au ca autori pe Bjșrnstjerne Bjșrnson, dar și pe căzuții în obscuritate Albini, Raoul Auernheimer, K. Warterburg. Nu au, astăzi, vreo rezonanță, în afară de Emilia Pardo Bazán, nici Kristian Winterhjelm, Otto Ascher, A. Reizen, Nikolai Potjekin, Robert Misch și alții de aceeași talie. Fără a fi convins că ar avea virtuți de poet, S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
Damaschinul. Tradiție și originalitate în teologia bizantină. Sibiu: Deisis, 2010. [2002] Lung, Ecaterina. Istoricii și politica la începuturile evului mediu european. București: EUB, 2001. Maltese, Enrico Valdo. Dimensioni bizantine. Donne, angeli e demoni nel Medioevo greco. Torino: Paravia, 1995. ---, Umberto Albini (a cura di). Bisanzio nella sua letteratura. Milano: Garzanti, 2004. Maffei, Fernanda. L'arte bizantina nell'éta di Giustiniano. Firenze: Giunti, 1988. Mango, Cyril. La civiltà bizantina. Roma-Bari: Laterza, 1998. [1980] Marin, Louis. Le portrait du roi. Paris: Minuit, 1981
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
acum, unicul moment de glorie al vieții sale pe care l-a așteptat atât și pe care va tânji să-l retrăiască până în ultimul ceas. Că lucrurile stau așa o demonstrează o scrisoare trimisă de Slavici din închisoare lui Septimiu Albini, noul director al Tribunei, care îl consultă pe acesta în toate acțiunile pe care le pune la cale: Eu sunt foarte mulțumit cu "Tribuna" și te încredințez că mulțumirea aceasta e una dintre cele mai mari mângâieri ale vieții mele234
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aracii vechi au venit și pe la noi. Domnul Trifan, care era din Lancrăm, - sat care se alfa în apropiere - a fost recunoscut și au dat de știre prin sat că dânsul e pe deal cu toți robii de la castelul din Albini. În limbajul local ardelean, termenul era echivalent cu cel de deținut. Puhoi de lume, bărbați în vârstă, femei cu copii de mână, a năvălit în vie, îmbrățișându-l. Plângeau și ne mângâiau ca pe copiii lor, copiii ne priveau cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
erau în pădurile din apropierea cetății. Când cuceritorii au pornit la atac, românii au atacat și cucerit castelul, l-au incendiat și, închizând calea de întoarcere a atacatorilor, i-au decimat. Apoi au dărâmat castelul. Astfel au scăpat de asupritori. Familia Albini După Marea Unire din 1920, un notar din Zlatna, pe nume Albină, zis mai apoi Albini, împreună cu alți doi prieteni a cumpărat o mică mină de aur, despre care se spunea că nu mai este productivă. Mirosind pe la foștii mineri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
castelul, l-au incendiat și, închizând calea de întoarcere a atacatorilor, i-au decimat. Apoi au dărâmat castelul. Astfel au scăpat de asupritori. Familia Albini După Marea Unire din 1920, un notar din Zlatna, pe nume Albină, zis mai apoi Albini, împreună cu alți doi prieteni a cumpărat o mică mină de aur, despre care se spunea că nu mai este productivă. Mirosind pe la foștii mineri că există filoane bogate, mai greu accesibile, a plătit diferența de preț celorlalți parteneri și a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se împlinea sub ochii noștri. Înainte de arestare avocatul venea mai des pe la moșie și de multe ori ne întreba cum este închisoarea. Eram de serviciu, ca bucătar, împreună cu nea Fane Vlădoianu. Ne pregăteam să ducem mâncarea în sala de mese. Albini, uitându-se lung la noi, a oftat: Ce bine-i de dumneavoastră că sunteți închiși! Eu și nea Fane ne-am privit mirați, iar nea Fane, care nu lăsa să-i scape cineva din mână nescărpinat, l-a întrebat: De
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
avocățește. De noi e rău că așteptăm să fim închiși! Atunci de ce nu-i trimiteți fratelui dumneavoastră ceva, i-a zis nea Fane cu oarecare dispreț și ironic. Păi ce, el mi-a dat mie ceva?, a răspuns cu răutate Albini. Răutatea sufletească a păcătosului nu stă numai în faptul că săvârșește păcatul, dar mai ales că îl acceptă, complăcându-se în el. Nu se îndură să iasă din păcat, făcând altuia un bine. Această tragedie morală înseamnă împietrirea inimii. Greu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
duceau la Biserică și vorbeau cu oamenii ca popii și spuneau că o să vină comuniștii peste noi dacă ne pierdem credința. No, mă tem că ești dintre ăia, am auzit că amu mulți îs robi și muncesc pe moșia lui Albini. Dreptu i? Da, bade, chiar așa. No, atunci alege din două una: ori te bat cu alea patru rude ce le-ai adus, ori vă trimit patru care cu lemne la castel. Care ți-a plăcea din două? Am râs
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cert este că I. Slavici rămâne mai departe alături de acțiunile memorandistului din Șișești după cum arată desele referințe ale preotului: "...din cauza nelucrării Comitetului: cu toții, cu un suflet, cu o inimă stăruiau, și mă rugau, mă sfătuiau, împreună cu Slavici, Brote, Popovici și Albini, să nu ne dezbinăm, să ne strângem, rândurile..." (Tribuna, an XIII, nr. 55 din 9/21 martie 1866). Sau relatarea din "Revista Orăștiei": "...Sturdza, Urechia, Periețan Buzeu, Sihleanu, Bian, Brote, Albini, Slavici, Rosseti, și voi toți ceilalți câți ați înălțat
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mă rugau, mă sfătuiau, împreună cu Slavici, Brote, Popovici și Albini, să nu ne dezbinăm, să ne strângem, rândurile..." (Tribuna, an XIII, nr. 55 din 9/21 martie 1866). Sau relatarea din "Revista Orăștiei": "...Sturdza, Urechia, Periețan Buzeu, Sihleanu, Bian, Brote, Albini, Slavici, Rosseti, și voi toți ceilalți câți ați înălțat cauza națională la glorie ne mai pomenită înaintea lumii întregi: vedeți cine și cum ne insultă!..." (anul II, nr. 32, 3/15 aug. 1896). Dar nu numai I. Slavici din grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului tipic arghezian („și prin viespi, albini, aspide. Prin venin și miere dulce”), cu învăluiri apoi, „prin hronic de Neculce” sau „cu dulci și vechi... și antice rostiri”, dar și cu inflexiuni ale baladescului sau al parodicului, firește, demonstrând că poartă-n sine toată încărcătura esteticului (și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
responsabil. Această funcție, care îl făcea pe deținătorul ei pasibil de a răspunde în fața justiției pentru tot ce se publică în coloanele ziarului, este preluată apoi, de la 7 iunie 1884, de Cornel Pop Păcurar. Vor mai fi redactori responsabili Septimiu Albini, Pompiliu Pipoș, ziaristul bucureștean Adrian Cașolțeanu, Cornel Scurtu, Teodor V. Păcățian, George Coșbuc (între 27 martie și 2 aprilie 1889) și alții, în total optsprezece gazetari, dintre care unii în două și chiar în trei rânduri. Schimbările foarte dese sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]