119 matches
-
își mănîncă din noroc. Sara nu se dă gunoiul afară din casă după ce se mătură, ci se păstrea ză într-un colț pînă a doua zi, căci dai norocul afară. Cînd faci noițe albe pe unghii, ai noroc. Cine are albituri pe unghie cică are noroc de oi. Pecinginile sînt semn de noroc. Cînd te speli, să nu te ștergi pe picioare, că ștergi norocul. Bubele roz-galbene din cap sînt semne de noroc. Dacă i se bate cuiva fruntea între gene
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mere coape fără coajă. Revenirea la alimentația normală, indiferent de natura diareei, se face treptat, prin introducerea alimentelor bogate În proteine: brânză proaspătă de vaci, lapte smântânit, iaurt cu complexul de bacterii probiotice, albuș de ou, supe degresate de morcov, albituri sau dovlecei, cartofi (copți, fierți sau piure), orez, griș, puțin ulei crud, carne fiartă și tocată de vită și de pasăre, rasol de pește slab, budincă de carne sau pește, pâine prăjită, aluaturi uscate, miere de albine, fructe crude (mere
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
ca prim meniu la masa de pranz. Mod de preparare Ingrediente pentru 10 porții: 1,5 Kg piept de vițel 1 Kg oase 300 g ceapă 100 morcov 100 g țelină 100 g ulei 500 g castraveți murați 200 g albitura 3 litri borș 60 g leuștean și pătrunjel 10 g sare și piper Oasele se porționează, se spală, se opăresc, se spală din nou și se pun la fiert în apă cu sare. Se fierb circa două ore înlăturându-se
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
așteptau. Astfel s-a ajuns cu bine în curtea lui Neagu, care i-a adăpostit în grajd, scuzându-se că în casă sar putea să vină cineva dimineața și să-i vadă. Femeile din casa lui Neagu le-au adus albituri ca să se schimbe și, istoviți după tot efortul din ultimele zile, s-au trântit pe paie și au dormit, în rumegatul molcolm al vitelor până aproape de prânz. La amiază au întins masa cu tot ce puteau să i servească mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
crize de nervi. Sau, mă rog, într-un fel de euforie similară. Oricum, e fantastic să ai un loc al tău, o carte în care să poți face tot ceea ce vrei. Să te lăfăi. Să te joci cu spațiile, cu albitura, să jonglezi. Maximum de gest artistic ar fi să mă strâmb acum la voi, dacă-i vorba de libertăți permise. Să mă joc singur. Când eram copil, mă jucam adesea de unul singur. Cu soldații. Bătălii extraordinare pe mașina de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
toate acestea pentru ce? Pentru a-și hrăni cei șase copii fără tată. În partea a doua a programului trecea la spălătorie, alături de prietena sa Antonia. Lenjeria era spălată manual, apoi întinsă la uscat, după care ultima operațiune era călcatul albiturilor. Toată munca se făcea cu simț de răspundere, corect, pentru a nu-i da posibilitatea severului administrator să aibă nici cel mai mic motiv de reproș privind calitatea muncilor efectuate. Se făcuse ora cinci postmeridian. Ambele truditoare încetau lucrul. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mantinea, „măiastră În astfel de lucruri, ca și În multe altele“, ne spune Platon În Banchetul... ...Stam și supravegheam, În toamna lui 1919, instalarea mașinilor noastre de tipărit și de cules, a regalelor cu casete de litere, a rafturilor cu albitură, regleți și cuadrați, cu linii de alamă și cu litere de lemn pentru afișe, a meselor de lucru pentru redactori, corectură și legătorie - de care, până la urmă, praful s-a ales! -, când iată că se oprește Înaintea mea vechiul ziarist
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau poate fi mincinos pentru a apăra un interes...Cred că ai dreptate, dragule. Ar mai trebui să spunem doar că, după secularizarea averilor mănăstirești din 1863, în casele făcute de călugării greci a funcționat o Scoală de croitorie și albituri a Reuniunii Femeilor Române...După 40 de ani însă, adică în 1903, întreg așezământul a fost dărâmat și în locul lui a apărut Teatrul Național Iași. - Mi se pare, mărite Spirit, că am spus ce era de spus despre această mănăstire
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sănătate, vor răzbi să înmulțească cele de trebuință pentru viitoarea zestre. își aduse aminte și de Mihăiță, dar acesta fiind băiat, obligațiile lor ca părinți vor fi mai ușoare. Dacă fetele trebuie să aibă zestre „mare până în pod”, ladă cu albituri și așternuturi, apoi trebuie să primească și ceva pământ și vite, cu băieții lucrurile se judecă altfel. Ei mai întâi trebuie să-și facă armata și abia după aceea să se gândească la însurătoare , iar părinții trebuie să se îngrijească
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de pușcă și i se dă foc. Buba va arde până în rădăcină și curând va fi tămăduită. - Degerătură. Cartofi rași pe răzuitoare, încălziți puțin se pun pe organul degerat. Fierea porcului de asemenea poate fi folosit pentru tratarea degerăturii. O albitură, o cârpă sau un chindeu, se înmoaie în vinarsul în care a fost pusă să stea câtva timp o rădăcină de spânz, apoi se oblojește cu ea organul degerat. - Dureri de cap. Se folosesc frunze de curechi verde, foi de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nici un merit, am plecat spre casă cu luntrea încarcată, dar când am ajuns la mal, ce să văd? Tovarășul meu Proca, îmbrăcat într-o cămașă țărănească lungă pănă la călcăi, ședea pe prispa casei fumând din lulea, iar hainele și albiturile lui toate erau înșirate la soare pe-o frânghie. Ce-ai pățit, Proca? îl întrebai eu. Ia, am făcut o baie în Vladnic, îmi răspunse el. Cum așa? Mi-a sărit o rață pe la spate și eu, întorcându-mă repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aceea adoptată în Apă vie, apă moartă, unde relația este făcută să treacă prin delimitarea dintre forma relaxată și forma fixă, împrejmuită de rimă. Și asta fiindcă, în chiar termenii poetului: „Instalație cu fier de călcat/ Este poezia. Rima/ Netezește albitura mergând apăsat/ Aproape perfectă cu crima/ De a te strecura printre zări aparente,/ Cu fruntarii labile, de vis”. Teatrul lui S. se dezvoltă în paralel cu poezia, prelucrându-i cu mijloace specifice tropismele. Piesele pot fi grupate în câteva cicluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
trei diaconi, frumoși ca niște arhangheli și care se întreceau în zel; gândul nostru era ghicit la cel mai mic gest; e de-ajuns să spunem că ne-a fost imposibil să punem mâna pe un singur ceainic; apa și albiturile ne erau oferite politicos, cu o promptitudine ce ține de miraculos. În episcopia Buzăului, bogatele mănăstiri de la munte erau fără doar și poate mai mărețe, dar de nimic nu ne vom aminti cu mai multă recunoștință decât de emoționantele atenții
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
noi progrese în fiecare zi. Corpurile de armată fură înzestrate cu un fond de întreținere pentru a se îngriji ele însele de toate cheltuielile interne, fără legătură cu solda. Soldatul primi în același timp binefacerea fondului individual (numită altădată pentru albituri și încălțăminte), din care rezultă economii în fiecare trimestru, ce formează un fond de rezervă care îi va fi plătit peșin în momentul lăsării la vatră. Solda, fără prime, împărțită în doar două rații (prezență și absență), fu redusă la
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu există nici fabrici, nici manufacturi; lâna, pieile argăsite, pieile de animal, cânepa, totul iese în stare brută din porturile Dunării pentru a reintra în ele sub formă de confecții de toate felurile. Astfel, postavurile, încălțămintea, mobilele, trăsurile, hamurile, pânza, albiturile, cuverturile, hainele continuă să vină de la Paris, Viena, Leipzig; există totuși câteva ateliere și modiste, croitorese pariziene, obicei adoptat de curând pentru marile doamne. Coaforii parizieni au la fel de multă faimă. Croitorii evrei continuă totuși să îmbrace restul populației feminine. Încheiem
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
condus de o incertă „călăuză”: „Insula-Nălucă”, Patmos, poate „pământ al apocalismului”, - dar rareori în înțelesul său terifiant-exhatologic, ci mai ales ca teritoriu al revelațiilor ultime, de dincolo de neliniști și spaime, sub semnul „luminii perpetue”: Pe malurile surpate stăteau frumos păturile albiturile timpului, Lumina perpetuă, Un vânt roz ca o scoică șlefuită de aurore Îmi spală sângele cald Lumină clară. (Întâia apariție) Poemul întreg își desfășoară vastele panorame în acest regim vizionar, de la „frontierele somnului”. Sentimentul înstrăinării rămâne doar o amintire dureroasă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lumină juca prin cranii beată,/ un flux-reflux de moarte cădea prin zece dungi." Războiul, care ar fi trebuit să curețe brutal toate iluziile, opunîndu-le niște realități mult mai insuportabile decît ele, n-a făcut decît să le recicleze, semi-spălate, ca albiturile unei lele nepricepute. Și așa atîrnă, într-o poezie de culoarea vîntului, mai mult zgomot, decît faptă. Eroul ei e un dezmoștenit și de viață, și de moarte: "mă recunosc în ape, în ierburi și minciuni." (Flux atavic) Nopțile tăgadei
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
pînă se îmbăiază și se despăduchează cît de cît. Aveau degerături și li se redeschiseseră rănile de la frig. Maiorul i-a chemat să mănînce cu el la popotă. Ofițerul de serviciu se învîrtea printre ei după ce le scosese de la magazie albituri și uniforme. Se mișcase repede, fără să trezească pe nimeni. A trimis un soldat din rezerva gărzii la Scipion acasă, să-i aducă o uniformă. Maiorul i-a mulțumit, a ciocnit un pahar de vin cu el și i-a
Anestezie locală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7353_a_8678]
-
în mod vădit simple văicăreli amoroase trimise unui prieten) sunt citite de anchetatori ca și cum ar fi mesaje criptate. Algoritmul e de-a dreptul barbar: aceștia caută fără nuanțe (și, bineînțeles, găsesc) cuvinte care s-ar putea referi eufemistic la droguri: albitură, bilă, biluță, ciocolată, cânepă, iarbă, praf, pulbere, zăpadă etc. (inventarul complet, la pp. 30 - 31). Firește, termenii apar frecvent în verbioasele lamentații ale lui Emil, dar sunt folosiți cu sensul lor propriu. De aici se pleacă. Interesant e că în
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
sting înainte să adoarmă copilul." Același balans încărcat de nostalgie spre lumea din Delta copilăriei dă substanță splendidului poem Aproape ruine timpul. În curte, mama agață apusul pe sârmă/ alături de haine pescărești/ agață bătrânele ceruri pe urmă/ mai ia o albitură, o prinde și pe ea în clești.// Două ciubote mici de blug, cu toc înalt/ erau pantofii mei de damă/ când celei ce mă-nvăța să mă încalț,/ fără să-mi spună înțelepții,/ am început să îi zic Ťmamă.ť
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
crezi că nu mai e nimic. Cerul, cu norii lui, face, precum degetele unei mîini, în întuneric, pe-un perete, toate astea. Și pare o copilărie să-l privești, nu ca să cauți în stele, ci prins de sprințăreala șomoioagelor de albituri proaspete, june: , În cercul cerului, străvechi, nici chiar pămîntul nu-i mai tînăr decît norii". Din joaca asta, Petru Creția scrie o carte de vreme a fiecărei stări, de poeme într-un vers, însemnări statornicite și fugare, precum spumele cerului
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
desemnarea bancnotei de o sută de lei ca bălcescu, albastră sau foaie. Dolarii sînt încă, prin excelență, verzi, verzișori, verdeață, salate, zarzavat etc. Pe la 1860, monedele de aur erau numite ochișori sau ochi de vulpe, cele de argint albișori sau albitură. Evident, asemenea denumiri presupun o perioadă destul de lungă de stabilitate monetară: reprezentările și culorile din vreme de inflație n-au timp să se fixeze în imaginarul popular și nici în limbajul argotic. Unele denumiri mai generale trec însă de la o
Euro: noutăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12539_a_13864]
-
Sorin Lavric Ceea ce omoară scrisul filozofilor este neputința de a-și însufleți cuvintele. Parcă asiști la o procesiune de carcase goale, de sunete sterpe mărșăluind mecanic pe albitura paginii. Un fel de defilare conceptuală cu iz de alai funerar. Efectul pe care un astfel de alai îl are asupra cititorului e atît de deprimant încît gazda sub acoperămîntul căreia are loc defilarea, filozofia, devine o îndeletnicire peste măsură
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
Apropierea cred că privește tentația de a introduce cititorul în atmosfera străveche a Bucureștiului, strălucit protagonist fiind Mateiu Caragiale. Străzile mai întîi. Casele bătrînești. Olfacția lor. Mirosul de năut armenesc prăjit. Sau de gutui. Sau de iasomie uscată împrăștiată pe sub albituri. De catran, cînd se ungeau primăvara dușumelile. De tei, de mușețel pus la soare. De covoare grele, neaerisite, pline de praf și de purici. A busuioc, levănțică și altele. Înserările căzînd repede toamna, interioarele, la aprinsul lămpilor, făcînd să lucească
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
la sânul mamei. Poate pentru că trupul Laurei avea aroma frunzelor de nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]