186 matches
-
N.B. - Se apreciază că în 85% din cazuri diagnosticul se poate stabili prin examenul direct al urinei. 2. urografice - imagini caracteristice ● faze incipiente - "rosătura de molie" - semnul cel mai precoce ● faze tardive - prezenta cavernelor Mai pot fi utile pentru diagnostic: ● albuminuria persistentă ● piurie abacteriana ● VSH crescută ● anemia ● hiperazotemia Abordarea clinico-terapeutică a cazurilor de TBC urinară: 1. Cazurile confirmate se mențin sub supraveghere și tratament timp de un an, ca bolnavi activi (evolutivi) și încă șase luni că bolnavi regresivi. În unele
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
au mai identificat compuși monoterpenici oxigenați, și anume: linalool, camfor, a - terpineol, β - terpineol, acetat de bornil, sabinol. Se recomandă împotriva afecțiunilor aparatului urinar (litiază renală urică), însă administrarea trebuie să fie corectă, deoarece irită căile urinare și poate produce albuminurie și hematurie. Asupra aparatului digestiv acționează ca stomahic în caz de digestie lentă, ca dezinfectant în tratamentul colitelor de fermentație și carminativ în caz de meteorism, aerofagie. Tot ca dezinfectant acționează și asupra căilor respiratorii în tratamentul bronșitelor acute sau
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
în care proteinuria este selectivă, adică se pierd în mod preponderent albumina (> 85%) și alte proteine cu greutate moleculară mică (α-1, α-2 și ß globuline, transferina, factori ai coagulării) - mecanică (în SN impur), situație în care proteinuria devine neselectivă, adică albuminuria se însoțește de pierdere de proteine cu greutate moleculară mai mare (ex. IgG, IgA). Mecanismul de producere poate fi imun sau nonimun (de ex. în diabetul zaharat). Proteinuria importantă duce la scăderea proteinelor și fracțiunilor proteice în sânge, adică hipoproteinemie
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
frecventă cauză de SN la copil și aproximativ 15-25% din cazurile la adult. Majoritatea cazurilor sunt primitive. Mecanismul de producere este o anomalie a limfocitului T care determină leziuni ale epiteliului glomerular și alterarea severă a barierei electrostatice cu apariția albuminuriei severe. Tabloul clinic este de de SN pur brusc instalat și cu manifestări severe (edeme masive, proteinurie > 10 g/zi). Esențiale pentru diagnostic sunt proteinuria masivă și PBR (modificări minime în microscopie optică). Doar în imunofluorescență se observă dispariția proceselor
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
tensiunii arteriale ar determina oprirea/încetinirea progresiei. Se caracterizează prin microalbuminurie persistentă (30-300 mg/24 ore) și tensiune arterială normală sau ușor crescută;’. - stadiul IV (nefropatia diabetică patentă/clinic manifestă) după 15-25 ani de la debutul diabetului, caracterizat prin proteinurie clinică (albuminurie > 300 mg/24 ore) și se disting 3 substadii: precoce (RFG > 130 ml/min), intermediar (RFG < 100 ml/min), avansat (RFG < 70 ml/min). În acest stadiu tensiunea arterială este crescută. - stadiul V (insuficiența renală cronică terminală) diagnosticată după 25-30
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
incluzănd: fixează intermediarii dicarbonilici împiedicând conversia lor în AGE, previne formarea legăturilor încrucișate, inhibă formarea radicalilor liberi, peroxidarea lipidică și apoptoza indusă de stresul oxidativ. Efectele terapeutice constau în: reducerea incidenței complicațiilor cronice ale DZ prin reducerea formării microanevrismelor, a albuminuriei și prevenirea tulburărilor de conducere nervoasă; efect antioxidant, fixând radicalii hidroxil și clivând legăturile încrucișate ale AGE; ameliorează profilul lipidic seric (scade colesterolemia, trigliceridemia și LDL colesterolemia); scade acumularea AGEs exogeni alimentari. Reacții adverse minore. De remarcat însă depleția de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
unui inhibitor specific ar fi mai util decât un inhibitor general al sistemului PKC pentru prevenirea complicațiilor vasculare specifice diabetului. Administrarea orală de LY333531, un inhibitor specific de PKCβ, a condus la ameliorarea hemodinamicii renale și retiniene precum și la scăderea albuminuriei la șobolani diabetici (14). Specificitatea sa a fost confirmată atât pe studii in vitro cât și pe studii in vivo. Actualmente, se consideră că PKC este un element central în apariția și progresia complicațiilor cronice vasculare diabetice. În Fig.3
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
creșterea expresiei genice a TGFβ1 poate fi prevenită prin administrarea aminoguanidinei (18). (2) Activarea căii poliol. Implicarea excesului de sorbitol în patogenia nefropatiei diabetice este controversată, atât în ceea ce privește efectele pe termen scurt cât și cele pe termen lung asupra GFR, albuminuriei și structurii renale (18). Administrarea inhibitorilor de aldozoreductază la șobolanii cu diabet zaharat streptozocinic sau aportul suplimentar de mioinozitol a determinat creșterea GFR și proteinuriei (14). Leziunile renale la șobolanii diabetici nu au fost influențate de administrarea inhibitorilor de aldozoreductază
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
sintezei TGFβ), activității canalelor ionice și nivelelor pH-ului intracelular. Pe de altă parte, administrarea unui inhibitor specific al izoformei βII PKC (LY333531) se pare că previne apariția mai multor modificări funcționale renale la șobolanii diabetici, inclusiv a hiperfiltrării și albuminuriei (18). (5) Inducția sintezei de citokine și factori de creștere. În afara TGFβ (Tab.2), există și alte tipuri de citokine care s-a dovedit a fi suprastimulate la nivelul rinichiului pacienților diabetici: PDGF, EGF și numeroși membri ai familiei IGF
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
sintetizează cantități crescute de componente ale sistemului renină angiotensină și are o sensibilitate mare la angiotensina II (22). Inhibitorii enzimei de conversie (IEC) a angiotensinei inhibă formarea angiotensinei II și degradarea bradikininei. Efectele benefice pe termen lung ale acestora asupra albuminuriei, membranei bazale și hipertrofiei glomerulare se exercită în primul rând prin blocarea sintezei angiotensinei II (22). Angiotensina II intervine în patogenia nefropatiei diabetice nu numai prin efecte hemodinamice ci și printr-o serie de efecte non-hemodinamice: efect direct asupra sintezei
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
câmp cu câmp, leziune cu leziune, prin comparație cu fotografii standard. S-au obținut următoarele rezultate: - 46% din pacienți au avut RD - 31% din pacienți au prezentat creșterea eliminării urinare de albumină - o asociere pozitivă între gradul RD și nivelul albuminuriei - macroalbuminuria fără RD a fost rar întâlnită, în timp ce RD fără nefropatie a fost mai des întâlnită (38% dintre pacienții cu RD proliferativă au avut albuminuria în limite normale) - la pacienții cu T1DM, presiunea arterială diastolică mai mare de 75 mmHg
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
au prezentat creșterea eliminării urinare de albumină - o asociere pozitivă între gradul RD și nivelul albuminuriei - macroalbuminuria fără RD a fost rar întâlnită, în timp ce RD fără nefropatie a fost mai des întâlnită (38% dintre pacienții cu RD proliferativă au avut albuminuria în limite normale) - la pacienții cu T1DM, presiunea arterială diastolică mai mare de 75 mmHg în asociere cu RD, chiar moderată, poate fi un indicator prețios al riscului de apariție a nefropatiei. La acești pacienți, controlul glicemic precar crește riscul
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
A fost observată cu această ocazie existența unor diferențe foarte mari între centre (ex: 11,2% la Londra vs 88,9% în Oklahoma); aceste diferențe s-ar putea explica prin structura etnică a populațiilor studiate sau prin alte cauze de albuminurie, în afara BDR. Prezența unei REA crescute a fost asociată cu nivelul glicemiei a jeun, valori crescute ale TA, prezența retinopatiei și amputațiile de membre inferioare. 2.3.1. Relația dintre BDR și retinopatia diabetică (RD) la pacienții cu T1DM Deși
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
-MA în T1DM este mai complexă. Mult timp s-a considerat că HTA este veriga de legătură care explică asocierea RD-BDR; astfel, recentul studiu multicentric EURODIAB a arătat că: - prevalența RD este corelată semnificativ cu HTA, atât la pacienții cu albuminurie cât și la cei normoalbuminurici; - creșterea prevalenței RD la pacienții cu HTA este semnificativ mai mare în prezența proteinuriei. Analiza post-hoc efectuată ulterior de Stephenson și col., [219] pe o parte din populația EURODIAB a explorat mai profund această relație
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
exponențial cu creșterea valorilor TA, fenomen ce nu are loc la pacienții fără RD. Aceste date pledează pentru faptul că prezența RD la pacienții cu T1DM este expresia unei anumite vulnerabilități genetice, care se exprimă printr-o relație directă între albuminurie și valorile TA. Alte studii recente au arătat însă [160] că relația RD-HTA (cel puțin pentru RD proliferativă) ar putea să nu fie semnificativă în absența BDR: la pacienții normoalbuminurici dar cu HTA prevalența RD severe a fost de 19
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
pe seriile cu un control metabolic bun al T1DM [231], RD nu a fost ubicuitară , prevalența acesteia fiind de maximum 82%, chiar după mai mult de 20 de ani de evoluție a T1DM; aproximativ 30% dintre acești pacienți au prezentat albuminurie (MA sau proteinurie clinică). Dintre pacienții proteinurici, 89% au asociat și RD (de gravitate variabilă), comparativ cu pacienții normoalbuminurici, care au prezentat leziuni de RD numai în proporție de 30%. În sens invers, 63% dintre pacienții cu RD proliferativă au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
mai mare de a dezvolta proteinurie comparativ cu populația caucaziană. Același lucru este valabil pentru comunitățile formate din populații de origine indi-asiatică care trăiesc în diferite țări europene. Într-un studiu recent [12] s-au constatat mari discrepanțe în ce privește prevalența albuminuriei la pacienții cu T2DM între diferite centre: 22,4% la Berlin, comparativ cu 66,6% în Oklahoma; aceste diferențe (Tab. II-6) au fost atribuite în special compoziției etnice a populației studiate (indieni Pima în Oklahoma). Au fost avansate mai multe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
și proteinurie clinică la debutul studiului au fost excluși din urmărirea prospectivă. Datele prezentate mai sus confirmă valoarea predictivă a MA pentru evoluția funcției renale a pacienților diabetici. TA sistolică peste 140mmHg este factor de risc (după ajustare pentru nivelul albuminuriei la debutul studiului) numai pentru pacienții cu T1DM, ca și prezența medicației antihipertensive. Existența retinopatiei diabetice reprezintă în acest studiu un factor de risc independent pentru apariția insuficienței renale, atât în T1DM cât și (fapt neconfirmat de alte studii) în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
un argument că BDR este parte dintr-un proces mai larg de afectare microvasculară (microangiopatie diabetică). Pe de altă parte, așa cum a demonstrat studiul EURODIAB [219], prezența retinopatiei ar putea reprezenta din punct de vedere epidemiologic un „modulator” al evoluției albuminuriei în funcție de valorile TA și ale HbA1c, reflectând de fapt susceptibilitatea individuală a pacienților pentru afectarea renală asociată diabetului zaharat. Evaluarea dislipidemiei ca factor de risc în acest studiu a relevat date întrucâtva contradictorii cu alte studii, în care nivelurile crescute
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
Aceste tulburări conduc la activarea celulelor-țintă (endotelii, celule mezangiale) și stimularea sintezei unor molecule de semnalizare intracelulară (ex.: sistemul protein-kinazei C) și a factorilor nucleari de transcripție, rezultatul final traducându-se prin modificările structurale (acumularea de matrix extracelular) și funcționale (albuminuria) specifice BDR. 3.1. Factorii familiali și genetici în boala renală diabetică Faptul că BDR apare la unii pacienți diabetici cu un control metabolic aparent bun, în timp ce nu apare la alți pacienți, al căror diabet a evoluat pentru perioade lungi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
constatat că genotipul DD este predictiv pentru evoluția spre IRC și în boli renale progresive non-diabetice (nefropatia IgA). În același timp, lipsa de corelație a variațiilor proteinuriei cu substratul genotipic la pacienții cu T2DM este un argument în plus că albuminuria este mai puțin predictivă pentru declinul funcției renale în T2DM, comparativ cu T1DM. b. Sistemele transportoare de membrană Acestea pot prezenta modificări ale activității, determinate genetic, care au fost implicate atât ca markeri cât și ca mecanisme patogenetice în apariția
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
posibil al multor mecanisme (Tab. III-1) metabolice și hormonale. Peptidul natriuretic atrial (ANP), cu acțiune vasoconstrictoare eferentă și vasodilatatoare aferentă, a fost găsit crescut în diabetul zaharat recent iar blocarea sa în diabetul experimental a redus semnificativ hiperfiltrarea glomerulară și albuminuria. Creșterea secreției ANP se datorează în special reabsorbției proximale crescute a sodiului prin hiperactivitatea STNH. Oxidul nitric este un vasodilatator puternic, cu acțiune predominant aferentă. Studiile inițiale [38] au considerat că în BDR există o creștere globală a sintezei și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
capilarelor prin efectele insulinei ca factor de creștere. b. Efectele renale ale insulinei Insulina are efecte semnificative asupra funcțiilor glomerulare; s-a arătat că hiperinsulinemia în condiții de insulinorezistență induce o creștere a REA cu aproximativ 50% la pacienții normoalbuminurici, albuminuria fiind acompaniată la acești pacienți de o creștere a eliminării urinare a unor proteine care sunt în mod normal filtrate și reabsorbite în tubii proximali, cum este proteina de legare a retinolului (retinol-binding protein, BRP). Aceste date confirmă constatările experimentale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
am arătat, prezența LDLox în mezangiu reprezintă un stimul activator important pentru celulele mononucleare, în vederea declanșării răspunsului inflamator. Cu toate acestea, mecanismele imune sunt mai puțin clare, majoritatea studiilor nepublicând asocieri semnificative între nivelul autoanticorpilor anti LDLox și prevalența/nivelul albuminuriei. Pe de altă parte, a fost demonstrată o relație semnificativă între nivelul LDL-IC și REA, în special în cazul pacienților proteinurici; de asemenea, la acești pacienți au fost observate modificări ale compoziției lipoproteinelor din aceste complexe, în sensul creșterii conținutului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
prin stimularea proliferării și transformării fibroblastice, asociată cu sinteza masivă de colagen la nivelul glomerulilor. Studii recente au demonstrat creșterea eliminării urinare a TGF-? în BDR, atât experimental, cât și clinic [73]. Nivelurile urinare ale TGF-? sunt semnificativ corelate cu albuminuria, dar nu se corelează cu gradul controlului metabolic, ceea ce sugerează că alterarea renală și nu diabetul zaharat determină eliminarea urinară a TGF-?. TGF-? poate interveni în progresia BDR și prin alte mecanisme: acțiune directă (mediată de receptori specifici) asupra celulelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]