844 matches
-
potențialul malign, și de asemenea pentru localizarea venei adrenal drepte care intră în vena cava inferioară, astfel ajutând la canularea venei în timpul AVS. MRI nu are nici-un avantaj asupra CT în evaluarea subtipică a aldosteronismului primar. Lateralizarea sursei secreției de aldosteron excesive este critică în ghidarea managementului PA. În centrele cu experiență, realizarea AVP are o rată de succes de 9096%. Unele centre practică AVS la toți pacienții care au diagnosticul de PA; alții susțin utilizarea ei selectivă (ex: AVS poate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229231_a_230560]
-
și scintigrafia cu iodocolesterol. Testul de stimulare posturală: La pacienții cu AVS fără succes și cu un CT care arată o masă adrenală unilaterală, unii experți folosesc testul de stimulare posturală. Acest test se bazează pe datele ca PAC concentrația aldosteronului plasmatic) la pacienții cu APA au arătat variații diurne și au fost relativ neinfluențate de schimbările nivelelor angiotensinei II, în timp ce HAI a fost caracterizat de o sensibilitate crescută la o mică modificare a angiotensinei II ce a apărut stând în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229231_a_230560]
-
stimulare posturală a fost de 85% la 246 de pacienți cu APA mare confirmat chirurgical. Lipsa acurateții este explicată prin faptul că unele APA sunt sensibile la angiotensina II și unii pacienți cu HAI au variații diurne ale secreției de aldosteron. Astfel testul de stimulare posturală - în special dacă arată lipsa răspunsului (constând în APA angiotensin II - neresponsiv sau hiperaldosteronism familial tip I (FH-I), cu ultimul deja confirmat sau exclus prin teste genetice) - poate avea un rol auxiliar, de exemplu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229231_a_230560]
-
GRA]. Sindromul FH-I este moștenit într-o formă autozomal dominantă și este responsabil pentru mai puțin de 1% din cazurile de AP. Manifestarea GRA este foarte variabilă, cu unii pacienți prezentând tensiune arterială normală și alții având exces de aldosteron, PRA supresat, și hipertensiune cu debut timpuriu, severă și refractară la terapiile antihipertensive convenționale. Unele studii sugerează o probabilitate pretest înaltă pentru GRA la copii sau adulții tineri cu hipertensiune severă sau rezistentă și istoric familial pozitiv de instalare timpurie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229231_a_230560]
-
pentru cel puțin 7% din pacienții cu AP dintr-un grup, prevalența este necunoscută. Baza moleculară pentru FH-II nu este clară, cu toate că mai multe analize de linkaj au arătat o asociere cu regiunea cromozomială 7p22. În final, adenomul secretant de aldosteron poate fi rar sau ocazional întâlnit în neoplazia endocrină multiplă tip I. 4.0. TRATAMENT 4.1 Se recomandă efectuarea adrenalectomiei laparoscopice unilaterală la pacienții cu AP unilateral documentat (ex: APA sau HAU). Dacă un pacient nu este apt sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229231_a_230560]
-
efectua tratament medical cu un antagonist de receptor mineralocorticoid. Adrenalectomia laparoscopică unilaterală se folosește la pacienții cu AP unilateral deoarece tensiunea arterială și concentrațiile potasiului plasmatic se îmbunătățesc în aproape 100% din pacienți postoperator, are loc normalizarea nivelelor endogene ale aldosteronului plasmatic. Hipertensiunea este vindecată (definită ca TA Factori asociați cu ameliorarea hipertensiunii în perioada postoperatorie includ absența sau prezența unei rude de gradul I cu hipertensiune și folosirea preoperatorie a două sau mai puține medicamente antihipertensive. Au fost raportați alți
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229231_a_230560]
-
unilaterale la pacienții cu AP. Beneficiul este pe departe mai mare decât riscurile chirurgiei și managementului post operator. Managementul preoperator: controlul TA ai al hipopotasemiei; obținerea acestui control poate necesita întârzierea operația și adăugarea unui antagonist MR. Managementul postoperator Nivelele aldosteronului plasmatic și ale activității reninei trebuie măsurate la scurt timp după operație ca un indiciu timpuriu al răspunsului biochimic. În ziua următoare operației trebuie oprită suplimentarea cu potasiu, spironolactona și redusă terapia antihipertensivă, dacă este cazul. Fluidele intravenoase postoperatorii trebuie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229231_a_230560]
-
folosirea sa în AP. Având un timp de înjumătățire mai scurt eplerenona trebuie dată de 2 ori pe zi pentru efectul optim. B. Alți agenți Reglarea activității canalului epitelial de sodiu al tubului distal este un mecanism major prin care aldosteronul își exercită acțiunea asupra sodiului și potasiului. Dintre antagoniștii canalelor de sodiu (amilorid și triamteren), amiloridul a fost cel mai studiat ca mijloc de tratament al AP. Cu toate că e mai puțin eficient decât spironolactona, amiloridul poate fi folositor. Fiind un
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229231_a_230560]
-
steroizii sexuali ai spironolactonei, dar fără efectele benefice pe funcția endotelială. Blocanții canalelor de calciu, inhibitorii ECA și blocanții receptorului angiotensinei au fost studiați pe puțini pacienți cu AP, și în general sunt antihipertensive fără efect important pe excesul de aldosteron. Studiile de susținere sunt puține și slabe metodologic, și fără semnificație importantă pentru pacienți. Inhibitorii sintetazei de aldosteron pot juca un rol în viitor. La pacienții cu GRA, recomandăm folosirea dozei minime de glucocorticoid care poate normaliza tensiunea arterială și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229231_a_230560]
-
blocanții receptorului angiotensinei au fost studiați pe puțini pacienți cu AP, și în general sunt antihipertensive fără efect important pe excesul de aldosteron. Studiile de susținere sunt puține și slabe metodologic, și fără semnificație importantă pentru pacienți. Inhibitorii sintetazei de aldosteron pot juca un rol în viitor. La pacienții cu GRA, recomandăm folosirea dozei minime de glucocorticoid care poate normaliza tensiunea arterială și nivelele de potasiu mai degrabă decât tratamentul de primă linie cu un antagonist MR. Tratamentul GRA pune accent
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229231_a_230560]
-
Recomandăm folosirea unui glucocorticoid sintetic cu acțiune mai lungă decât a hidrocortizonului precum dexametazona sau prednison pentru a supresa secreția de ACTH. Ideal, glucocorticoidul trebuie luat la culcare pentru a supresa secreția matinală de ACTH. Activitatea reninei plasmatice și concentrația aldosteronului pot fi utile în determinarea eficacității tratamentului și în prevenirea excesului de tratament. Supratratarea cu steroizi exogeni trebuie evitată; sindromul Cushing iatrogen și întârzierea creșterii lineare la copii pot apărea din această supradozare (100). În general trebuie folosită cea mai
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229231_a_230560]
-
Antropometrie: 20 examinări. 6. Reflexograma ahileană: 20 interpretări. 7. Temperatura bazală: 20 interpretări. 8. Dozarea RIA, IRMA, ELISA, DELPHIA a următorilor hormoni: - GH, ACTH, FSH/LH, PRL, TSH, T3, T4 liberi și legați, PTH, Calcitonina, Cortizol plasmatic/cortizol liber urinar, Aldosteron, activitatea reninei plasmatice, Insulina, peptidul C, Estrogeni plasmatici și urinari, Progesteron plasmatic, 17 OH progesteron, CPG urinar, Testosteron plasmatic, DHEA, HCG: c��te 20 probe din fiecare. 9. Dozare 17 cetosteroizi urinari (Drehter) și cromatografic: 20 probe din fiecare 10
EUR-Lex () [Corola-website/Law/219526_a_220855]
-
Antropometrie: 20 examinări. 6. Reflexograma ahileană: 20 interpretări. 7. Temperatura bazală: 20 interpretări. 8. Dozarea RIA, IRMA, ELISA, DELPHIA a următorilor hormoni: - GH, ACTH, FSH/LH, PRL, TSH, T3, T4 liberi și legați, PTH, Calcitonina, Cortizol plasmatic/cortizol liber urinar, Aldosteron, activitatea reninei plasmatice, Insulina, peptidul C, Estrogeni plasmatici și urinari, Progesteron plasmatic, 17 OH progesteron, CPG urinar, Testosteron plasmatic, DHEA, HCG: câte 20 probe din fiecare. 9. Dozare 17 cetosteroizi urinari (Drehter) și cromatografic: 20 probe din fiecare 10. Dozare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/219530_a_220859]
-
Antropometrie: 20 examinări. 6. Reflexograma ahileană: 20 interpretări. 7. Temperatura bazală: 20 interpretări. 8. Dozarea RIA, IRMA, ELISA, DELPHIA a următorilor hormoni: - GH, ACTH, FSH/ LH, PRL, TSH, T3, T4 liberi și legați, PTH, Calcitonina, Cortizol plasmatic/cortizol liber urinar, Aldosteron, activitatea reninei plasmatice, Insulina, peptidul C, Estrogeni plasmatici și urinari, Progesteron plasmatic, 17 OH progesteron, CPG urinar, Testosteron plasmatic, DHEA, HCG: câte 20 probe din fiecare. 9. Dozare 17 cetosteroizi urinari (Drehter) și cromatografic: 20 probe din fiecare 10. Dozare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
de degradare ai fibrinei, proteina C reactivă, anticorpii anti-MBG, populații limfocitare, factorul antinuclear, factorul reumatoid, celule lupice, ASLO, test Coombs, ANCA (1b) 10 2 3 5 61. Dozări hormonale: tiroidiene, PTH, insulină, 17- și 18-oxisteroizi, catecoli, AVM, renină, ARP, angiotensină, aldosteron (2b) 10 2 3 5 62. Investigații imagistice specifice (radiologie, RMN, TC, ecografie și izotopi) (1b) 38 9 9 20 63. Interpretarea intradermoreacției (1b) 10 2 3 5 64. Examenul lichidului sinovial (2b) 10 2 3 5 65. Examenul lichidului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
Antropometrie: 20 examinări. 6. Reflexograma ahileană: 20 interpretări. 7. Temperatura bazală: 20 interpretări. 8. Dozarea RIA, IRMA, ELISA, DELPHIA a următorilor hormoni: - GH, ACTH, FSH/LH, PRL, TSH, T3, T4 liberi și legați, PTH, Calcitonina, Cortizol plasmatic/cortizol liber urinar, Aldosteron, activitatea reninei plasmatice, Insulina, peptidul C, Estrogeni plasmatici și urinari, Progesteron plasmatic, 17 OH progesteron, CPG urinar, Testosteron plasmatic, DHEA, HCG: câte 20 probe din fiecare. 9. Dozare 17 cetosteroizi urinari (Drehter) și cromatografic: 20 probe din fiecare 10. Dozare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
de degradare ai fibrinei, proteina C reactivă, anticorpii anti-MBG, populații limfocitare, factorul antinuclear, factorul reumatoid, celule lupice, ASLO, test Coombs, ANCA (1b) 61. Dozări hormonale: tiroidiene, PTH, insulină, 17- și 10 2 3 5 18-oxisteroizi, catecoli, AVM, renină, ARP, angiotensină, aldosteron (2b) 62. Investigații imagistice specifice (radiologie, RMN, TC, 38 9 9 20 ecografie și izotopi) (1b)63. Interpretarea intradermoreacției (1b) 10 2 3 5 64. Examenul lichidului sinovial (2b) 10 2 3 5 65. Examenul lichidului cefalo-rahidian (2b) 10 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
ale dietei, precum și medicamentație. La persoanele cu insuficiență cardiacă cauzată de disfuncții ale ventriculului stâng, este recomandată folosirea unor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei și a unor beta-blocante. Pentru cei cu boală severă, pot fi folosiți antagoniști de aldosteron, un blocant al receptorilor angiotensinei sau hidralazină cu un nitrat. Dacă există o fracție de ejecție normală, ar trebui tratate problemele de sănătate asociate. Diureticele sunt de ajutor pentru retenția de fluide și, prin urmare, recomandate. Uneori, în funcție de cauză, un
Insuficiență cardiacă () [Corola-website/Science/315187_a_316516]
-
hepatică . Hipertensiune arterială renovasculară : Există un risc crescut de hipotensiune arterială severă și insuficiență renală la pacienții cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoza arterei renale a rinichiului unic funcțional , tratați cu medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină- aldosteron . Insuficiență renală și transplant renal : Nu trebuie utilizat MicardisPlus la pacienții cu insuficiență renală severă ( clearance- ul creatininei < 30 ml/ min ) ( vezi pct . 4. 3 ) . Nu există experiență în ceea ce privește administrarea MicardisPlus la pacienții cu transplant renal recent . Experiența referitoare
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
în urma unei terapii diuretice intensive , restricție de sare din dietă , diaree sau vărsături , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , în special după administrarea primei doze . Asemenea situații trebuie corectate înainte de administrarea MicardisPlus . Alte situații asociate cu stimularea sistemului renină- angiotensină- aldosteron : 3 Hiperaldosteronism primar : Stenoză de valvă aortică și mitrală , cardiomiopatie hipertrofică obstructivă : Ca și în cazul utilizării altor vasodilatatoare , este necesară precauție specială la pacienții suferind de stenoză aortică , stenoză mitrală sau de cardiomiopatie hipertrofică obstructivă . Efecte metabolice și endocrine
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
alți receptori , inclusiv receptorii AT2 și alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . În cazul hidroclorotiazidei
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . În cazul hidroclorotiazidei , debutul diurezei are loc în 2 ore , iar efectul maxim are loc la circa 4 ore , acțiunea persistând aproximativ 6- 12 ore . Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/ hidroclorotiazidă ( HCTZ ) asupra
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
hepatică . Hipertensiune arterială renovasculară : Există un risc crescut de hipotensiune arterială severă și insuficiență renală la pacienții cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoza arterei renale a rinichiului unic funcțional , tratați cu medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină- aldosteron . Insuficiență renală și transplant renal : Nu trebuie utilizat MicardisPlus la pacienții cu insuficiență renală severă ( clearance- ul creatininei < 30 ml/ min ) ( vezi pct . 4. 3 ) . Nu există experiență în ceea ce privește administrarea MicardisPlus la pacienții cu transplant renal recent . Experiența referitoare
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
în urma unei terapii diuretice intensive , restricție de sare din dietă , diaree sau vărsături , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , în special după administrarea primei doze . Asemenea situații trebuie corectate înainte de administrarea MicardisPlus . Alte situații asociate cu stimularea sistemului renină- angiotensină- aldosteron : La pacienții la care tonusul vascular și funcția renală depind predominant de activitatea sistemului renină- angiotensină- aldosteron ( de exemplu , pacienți cu insuficiență cardiacă congestivă severă sau cu o afecțiune renală preexistentă , inclusiv stenoză de arteră renală ) , tratamentul cu alte medicamente
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]