119 matches
-
denumită Brigantium (Austria) lângă Lacul Konstanz și la Magia (Elveția). Un drum roman trecea prin teritoriu. În 259/260 Brigantium a fost distrus de alemani, un popor germanic care s-a stabilit în zonă pe la 450. În Evul Mediu Timpuriu, alemanii colonizaseră estul platoului Elvețian în secolul al V-lea și văile Alpilor la sfârșitul secolului al VIII-lea. Liechtenstein a format o parte a zonei estice de graniță a Alemaniei. Întreaga regiune a devenit parte a Imperiului Franc în secolul
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
și văile Alpilor la sfârșitul secolului al VIII-lea. Liechtenstein a format o parte a zonei estice de graniță a Alemaniei. Întreaga regiune a devenit parte a Imperiului Franc în secolul al VI-lea după victoria lui Clovis I asupra alemanilor la Tolbiac în 504. Liechtenstein a rămas sub hegemonie francă (dinastiile merovingiană și carolingiană) până când imperiul a fost divizat prin tratatul de la Verdun în 843 e.n. după moartea lui Carol cel Mare. Teritoriul Liechtensteinului de astăzi a aparținut Franciei de
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
au înmulțit. Dar invaziile barbare s-au reluat începând cu a doua jumătate a secolului al IV-lea; la 31 decembrie 406, vandalii, suebii și alanii au trecut Rinul și au traversat Galia până în Spania. La mijlocul secolului al V-lea, alemanii și francii, două popoare păgâne, s-au instalat în nord-estul Franței de astăzi și au exercitat o puternică presiune asupra generalilor romani care rezistau cu greu în nord-estul Galiei. După scindarea Imperiului Roman, convertirea la creștinism a căpeteniei france Clovis
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
de conflicte continue pentru dominarea acestor teritorii cu germanicii și cu alte triburi invadatoare. În secolele al V-lea și al VI-lea, tribul germanic al bavarilor se stabilesc în partea de vest a teritoriului, invazie urmată de cea a alemanilor. Tot în aceeași perioadă, în Carintia, teritoriu din sudul teritoriului Austriei de azi, se formează și evoluează statul slav "Carintania", ținut care în secolele următoare, al XII-lea și al XIII-lea, intră în stăpânirea regelui ceh Ottokar al II
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
anglo-saxonul "eorlas" ("nobili"), vechiul "erlos" saxon ("oameni"), singular ("erilaz") și apare frecvent în inscripțiile timpurii din nord. De la sfârșitul secolului al III-lea, herulii sunt, de asemenea, menționați ca năvălitori în Galia și Spania, unde sunt menționați, împreună cu saxonii și alemanii. Acești heruli sunt de obicei considerați ca fiind herulii de Vest; așezările lor se presupune că au fost undeva pe Rinul de jos. În Italia, familia nobilă Eroli (Narni, Roma), pe baza etimologiei Eroli, pretinde că s-ar trage din
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
împotriva amenințării străinilor. Populația și armata din provincia Pannonia l-au ales ca împărat pe Ingenuus, dar împăratul legal, Gallienus, l-a învins pe uzurpator. Gallienus s-a mutat în Italia, totuși, pentru a se ocupa de o invazie a alemanilor. Populația locală, care se confrunta cu amenințarea sarmaților, l-a ales împărat pe , care a ridicat-o pe soția sa Sulpicia Dryantilla la rangul de Augusta pentru a-și întări poziția sa. Regalianus a luptat cu curaj împotriva sarmaților. După
Regalianus () [Corola-website/Science/319825_a_321154]
-
teritoriile Decumates), o denumire de origine necunoscută. Unii au tradus expresia cu „cele zece cantoane”, dar nu este cunoscut ale cui erau cantoanele. Frontiera romană exterioară fortificată (limesul) din jurul zonei Germania Superior a fost numită „Limes Germanicus”. Cetele războinice de alemani au trecut frecvent limesul, atacând Germania Superior, și s-au deplasat în Agri Decumates. Ca o confederație, din secolul al V-lea, alemanii s-au stabilit în Alsacia și s-au extins în Podișul Elvețian, precum și în părți din ceea ce
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
Frontiera romană exterioară fortificată (limesul) din jurul zonei Germania Superior a fost numită „Limes Germanicus”. Cetele războinice de alemani au trecut frecvent limesul, atacând Germania Superior, și s-au deplasat în Agri Decumates. Ca o confederație, din secolul al V-lea, alemanii s-au stabilit în Alsacia și s-au extins în Podișul Elvețian, precum și în părți din ceea ce sunt acum Bavaria și Austria, ajungând la văile din Alpi până în secolul al VIII-lea. Conform Historia Augusta, locuitorii confederației în secolul al
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
al VIII-lea. Conform Historia Augusta, locuitorii confederației în secolul al III-lea au fost încă numiți simplu „germani”. O parte din popularitatea lui Proculus în Galia, un uzurpator imperial din anul 280, se datora succesului din lupta lui împotriva alemanilor. i, ulterior, au devenit națiunea „Alemania”, care a fost uneori independentă, dar cel mai adesea a fost condusă de franci. Numele de Germania și limba germană, în limba franceză: „"Allemagne"”, „"allemand"”, în portugheză: „"Alemanha"”, „"alemăo"” și în limba spaniolă: „"Alemania
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
derivate din numele acestui popor germanic. De asemenea, persana și araba desemnează pe germani drept „"almaani"”, iar Germania drept „"Almaan"” în limba persană și „"Almaania"” în limba arabă. În turcă „german” se spune „"alman"”, iar „Germania” se numește „"Almanya"”. Regiunea alemanilor a fost întotdeauna neunitară și a cuprins un număr de diverse zone și teritorii reflectând originile sale mixte. În Evul Mediu timpuriu, teritoriul a fost împărțit și a aparținut de: Legile sale erau codificate sub Carol cel Mare ca Ducat
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
un număr de diverse zone și teritorii reflectând originile sale mixte. În Evul Mediu timpuriu, teritoriul a fost împărțit și a aparținut de: Legile sale erau codificate sub Carol cel Mare ca Ducat al „Alamania” în Suabia (Schwaben). Astăzi, urmașii alemanilor sunt împărțiți pe teritoriul a patru națiuni: Franța (Alsacia), Germania (Suabia și Bavaria), Elveția și Austria, iar limba germană vorbită în aceste regiuni are dialecte distinctive regionale. Astăzi germana vorbită în zona unde au trăit alemani este numită „germană alemanică
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
Suabia (Schwaben). Astăzi, urmașii alemanilor sunt împărțiți pe teritoriul a patru națiuni: Franța (Alsacia), Germania (Suabia și Bavaria), Elveția și Austria, iar limba germană vorbită în aceste regiuni are dialecte distinctive regionale. Astăzi germana vorbită în zona unde au trăit alemani este numită „germană alemanică” și este recunoscută în rândul subgrupei limbilor germanice. Inscripțiile runice alemanice, cum ar fi cele de pe „catarama de la Pforzen”, sunt printre cele mai vechi mărturii din vechea germană. „Alemania” a pierdut identitatea distinctă jurisdicțională atunci când Charles
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
aceștia au fost un conglomerat format de la diverse triburi germanice. „Walafrid Strabon”, un călugăr de la mănăstirea „St. Gall”, a remarcat în secolul al IX-lea, în discuțiile cu oamenii din Elveția și regiunile învecinate, că numai străinii i-au numit „alemani”, iar ei își spuneau „suevi”. Numele pentru Germania în mai multe limbi romanice moderne ca franceza, portugheza și spaniola derivă de la numele de „alemani”. Alemanii au fost prima dată menționați de Dio Cassius care descrie campania lui Caracalla din 213
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
-lea, în discuțiile cu oamenii din Elveția și regiunile învecinate, că numai străinii i-au numit „alemani”, iar ei își spuneau „suevi”. Numele pentru Germania în mai multe limbi romanice moderne ca franceza, portugheza și spaniola derivă de la numele de „alemani”. Alemanii au fost prima dată menționați de Dio Cassius care descrie campania lui Caracalla din 213. La acel moment se pare că au locuit în bazinul râului Main, la sud de poporul Chatti. Dio Cassius (78.13.4) îi portretizează
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
în discuțiile cu oamenii din Elveția și regiunile învecinate, că numai străinii i-au numit „alemani”, iar ei își spuneau „suevi”. Numele pentru Germania în mai multe limbi romanice moderne ca franceza, portugheza și spaniola derivă de la numele de „alemani”. Alemanii au fost prima dată menționați de Dio Cassius care descrie campania lui Caracalla din 213. La acel moment se pare că au locuit în bazinul râului Main, la sud de poporul Chatti. Dio Cassius (78.13.4) îi portretizează pe
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
au fost prima dată menționați de Dio Cassius care descrie campania lui Caracalla din 213. La acel moment se pare că au locuit în bazinul râului Main, la sud de poporul Chatti. Dio Cassius (78.13.4) îi portretizează pe alemani ca victime ale acestui împărat trădător. Ei i-au cerut ajutorul, spune Dio Cassius, dar în schimb el le-a colonizat țara, le-a schimbat denumirile locurilor și le-a executat războinicii sub pretextul de a veni în ajutorul lor
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
trădător. Ei i-au cerut ajutorul, spune Dio Cassius, dar în schimb el le-a colonizat țara, le-a schimbat denumirile locurilor și le-a executat războinicii sub pretextul de a veni în ajutorul lor. Când el a devenit bolnav, alemanii au susținut că au pus un blestem pe el (78.15.2). Caracalla, s-a afirmat, că a încercat contracarea acestui blestem prin invocarea spiritelor sale ancestrale. Ca pedeapsă Caracalla a condus apoi legiunea Legio II Traiana Fortis împotriva alemanilor
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
alemanii au susținut că au pus un blestem pe el (78.15.2). Caracalla, s-a afirmat, că a încercat contracarea acestui blestem prin invocarea spiritelor sale ancestrale. Ca pedeapsă Caracalla a condus apoi legiunea Legio II Traiana Fortis împotriva alemanilor, care au pierdut și au fost pacificați pentru un timp. Ca urmare a acestei victorii, legiunea a fost onorată cu numele de "germanica". Historia Augusta, "Viața lui Antoninus Caracalla", se referă (10.5) la acel Caracalla care și-a luat
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
Nerva cu puțin timp înainte de moartea sa. La 100 d.Hr. Traian s-a întors la Roma ca împărat, nu ca un "Consul". Ammianus relatează că (xvii.1.11) mult mai târziu, împăratul Iulian a întreprins o expediție punitivă împotriva alemanilor, care pe atunci erau în Alsacia, și au traversat Main-ul (latină "Menus"), intrând în pădure, unde traseele au fost blocate de copaci tăiați. În timp ce iarna venea, ei au reocupat o În acest context, utilizarea denumirii de alemani este, probabil, un
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
expediție punitivă împotriva alemanilor, care pe atunci erau în Alsacia, și au traversat Main-ul (latină "Menus"), intrând în pădure, unde traseele au fost blocate de copaci tăiați. În timp ce iarna venea, ei au reocupat o În acest context, utilizarea denumirii de alemani este, probabil, un anacronism, dar arată că Ammianus credea că ei au fost același popor, care este în concordanță cu locația alemanilor din campaniile lui Caracalla. Ca sursă timpurie detaliată "Germania" de Tacit a fost uneori interpretată astfel încât a creat
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
fost blocate de copaci tăiați. În timp ce iarna venea, ei au reocupat o În acest context, utilizarea denumirii de alemani este, probabil, un anacronism, dar arată că Ammianus credea că ei au fost același popor, care este în concordanță cu locația alemanilor din campaniile lui Caracalla. Ca sursă timpurie detaliată "Germania" de Tacit a fost uneori interpretată astfel încât a creat alte probleme istorice. În Capitolul 42 sunt descriși hermundurii, un trib situat cu siguranță în regiunea care mai târziu a devenit Turingia
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
Tacit a afirmat că ei au făcut comerț cu provincia romană antică Raetia, care, după Ptolemeu este situată peste Dunăre lângă provincia Germania Superior. O concluzie logică este că hermundurii s-au extins mai târziu peste Suabia și, prin urmare, alemanii inițiali se trag din hermunduri. Cu toate acestea, hermundurii nu sunt menționați de Ptolemeu, deși în timpul vieții lui Ptolemeu aceștia s-au unit cu marcomanii în războaiele din 166-180 împotriva Imperiului Roman. O lectură atentă a lui Tacit oferă o
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
râul Main. El îi plasează de asemenea, între nariști (variști), a căror poziție la marginea munților Pădurea Neagră este bine cunoscută. În plus, hermundurii au fost învinși în Războaiele Marcomanice și au făcut o pace separată cu Roma. Prin urmare alemanii probabil că nu au fost hermunduri, deși unele elemente ale lor poate au fost prezente în amestec la popoarele din acel moment care au devenit alemani. Înainte de menționarea alemanilor în timpul lui Caracalla, s-ar căuta în zadar denumirea de alemani
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
învinși în Războaiele Marcomanice și au făcut o pace separată cu Roma. Prin urmare alemanii probabil că nu au fost hermunduri, deși unele elemente ale lor poate au fost prezente în amestec la popoarele din acel moment care au devenit alemani. Înainte de menționarea alemanilor în timpul lui Caracalla, s-ar căuta în zadar denumirea de alemani în geografia sudului Germaniei detaliată prea puțin de Ptolemeu care a scris-o în limba greacă, la mijlocul secolului al II-lea; este posibil ca la acel
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
Marcomanice și au făcut o pace separată cu Roma. Prin urmare alemanii probabil că nu au fost hermunduri, deși unele elemente ale lor poate au fost prezente în amestec la popoarele din acel moment care au devenit alemani. Înainte de menționarea alemanilor în timpul lui Caracalla, s-ar căuta în zadar denumirea de alemani în geografia sudului Germaniei detaliată prea puțin de Ptolemeu care a scris-o în limba greacă, la mijlocul secolului al II-lea; este posibil ca la acel moment, oamenii care
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]