839 matches
-
care trebuia să fie costum închis cu cravată sau ținută militară pentru domni și taior cu pălărie pentru doamne. În invitație se mai preciza și că reprezentanții comunităților locale pot purta costumele tradiționale populare. Petrecerea Lume multă și diversă, mergînd alene pe aleea umbrită spre palat. Turiști la gardul Muzeului Satului căscînd gura la invitații care treceau. Călăreți în uniforme de gală care treceau pe aleile asfaltate, pe lîngă oamenii care îi priveau zîmbind. Pompieri în uniforme de gală, cu căști
Garden Party la palatul Elisabeta [Corola-blog/BlogPost/99402_a_100694]
-
cu un podium și un fotoliu matlasat, pregătit pentru Moșu’. Pe fotoliu, un superb exemplar de manelaris cocalarus (subspecia cu ciocate) se lăfăia sub blitzul admirativ al iubitei. Cucoana avansa, în ciuda vicisitudinilor atât de evidente. Nu o împiedicară nici cozile alene și îndelung șerpuind, nici zecile de colinde denaturate care îi agresau auzul și nici unicul cărucior de cumpărături disponibil, cu doar 3 roți. Nu o descurajară nici promoteritele costumate în spiriduși cu pantofi urâți de sport și nici matracucele transpirate
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
se plimbă și el pe lângă Ionel c-o mapă. Îl vom numi “șefoi”. Viorel și Săndel sunt îmbrăcați în salopete și au caschete. Șefii au, peste salopetă, și câte-o vestă reflectorizantă, plus mape și pixuri. Viorel și Săndel sapă alene. VIOREL Câte e ceasul, bă, Săndele? SĂNDEL (către șefulețul Dănel) Nu vă supărați, șefu’, cât e ceasul? ȘEFULEȚUL DĂNEL (se uită la ceas) Nouă și opt minute. SĂNDEL (către Viorel) Nouă și opt minute, Viorele. VIOREL Devreme... SĂNDEL Devreme rău
O zi obișnuită de muncă în România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20990_a_22315]
-
trezitul de dimineață - câinele e ultimul. “Hai, câine, școala să mergem la muncă” se aude la noi dimineață de cel puțin 10 ori. De abia când suntem gata îmbrăcați, încălțați și cu cheile de la mașina în mână catadicsește să apară alene. - parcatul mașinii. Și la duș, si la întors, cât timp parcam, câinele lătra non-stop. E greu de descris o parcare laterală când un câine îți lătra în cap până îți țiuie urechile. Încă n-am reușit să îl repar la
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
o felină cu mersu-ți grațios, Mergeai ușor ’nainte-mi, iar eu priveam sfios. La jumătatea străzii, tu te-ai întors subit, Iar eu timid ca mânzul, pe loc am înlemnit - Tu mi-ai zâmbit șăgalnic, cu vocea cristalină M-ai întrebat alene: cunoașteți vreo vecină? Nu v-am văzut în zonă, dar sunteți cunoscut - Și-așa din vorbă-n vorbă, idila a-nceput. Și-acum când trecem strada prin locul potrivit , Îmi spui cu bucurie: Aici ne-am întâlnit!” Trecut-au anii-clipe
IUBITO... de NELU PREDA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384321_a_385650]
-
Opinii Cartea lui Llosa se deschide alene la pagina, nu contează care. Oricum sunt în trecere și-mi face bine să cobor în raiul de sub stradă, să simt aroma de ceai fierbinte și să știu că mă cufund în liniștea de câteva minute dintre personaje pe acorduri
Vineri după-amiaza [Corola-blog/BlogPost/99867_a_101159]
-
și își arată gingiile știrbe, gropi în asfalt. “Da’ ce-a mai îmbătrânit strada asta”, fluieră a mirare caisul. “D-apoi crezi că noi stăm pe loc?”, se învrednicește mărul. Minutele sunt surde, orele sunt mute, liniștea străzii se tulbură alene de câte-o mașină care aduce una-alta la magazinul din colț. E o presiune în aer și toate așteaptă să răbufnească din tăcere către armonia primăverii. Așteptarea schimbării e în firea tuturor lucrurilor văzute și nevăzute. Un nou început
Vis de primăvară [Corola-blog/BlogPost/97145_a_98437]
-
sclipitoare-s buchete roșii-n scântei! Lumini pale se văd de la opaițe pe geamuri Lumânări aprinse par stele aruncate pe ramuri Strălucirea lor e maladivă plină de fumuri cețoase Cum să distingi dorința într-atâtea nebuloase? Razele de lună pornesc alene pe vechi cărări Inima-mi bate ..simt și-acum acele tulburări! Ce-odinioară-n strălucire rescriau cu dor... Iubirea-ți tandră ,tablou-i schimbat e alt decor. Referință Bibliografică: STRĂLUCIREA NOPȚII / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII
STRĂLUCIREA NOPȚII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383654_a_384983]
-
drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un ram Ecoul nopții nebune tună,strigă-n furtună.. Năluca ploii bântuie .. iar norii se-adună! ........................................................... Suspinul ploii mi-aduce îngeri și frunze Pe aripi verzi cresc catifelate ,roșii buze! Ploaia -i acoperită cu-n giulgiu furat Din cripta
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
mașină. Luase hotărâre asta, să plece din satul natal, după ce din gospodăria sa nu mai rămăsese nimic. „Dacă trebuie să aleg între două rele, gândea Ioan din Ioancău, am ales pe cel care nu l-am încercat până acum!”. Urca alene și cu răbdare pe drumul ce ducea către vârful Urdele. Abandonase de mult șoseaua asfaltată, și își conducea oile pe o potecă de munte, folosită de ciobani. Cizmele din piele de bou lăsau în urmă adânciturile tocurilor ce se umpleau
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
mă-ndrept sfios către Ceresc oftat / și vreau ca Bucuria Ta la mine vină / când noaptea ascult la greieri în grădină! Cât de frumos e cerul plin de stele! / Ce minunat e Universul întreg! / Cu drag, eu mă gândesc acum alene ... / întreg, întreg, toți oamenii formează / cu Dumnezeu ONENESS - un întreg! // Nimic din tot ce oamenii gândiră, / nu se pierde, / ci în CONȘTIINȚA UNIVERSALĂ se păstrează! // De-aceea ce SUCCES au toți aceia, / care spre ADEVĂR / mereu CUTEAZĂ! // MARGARETA MARIANA SAIMAC
TRANDAFIRUL VIOLET de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380185_a_381514]
-
AȘTERNI ÎN MINE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Te strig încet. Tu te așterni în mine, Un suflet culcușit lângă un foc. Și stând acolo, pacea îi revine Privind alene-al flăcărilor joc. Te-ating încet. Tu te așterni în mine, Ca vântul când adie printre flori. Sub alintarea ta simt că-mi e bine Și trupu-mi se pătrunde de fiori. Te-apleci încet. Tu te așterni în mine, Ca
... TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380187_a_381516]
-
duci, ca să plece în zbor Și pe aripi un freamăt se înalță la cer, Iar în sălcii bătrâne rămân urme de ger. Mă întorc friguroasă dintr-un gând rătăcit, Te aștept iar la masă însă nu eșți venit, Viața trece alene strânsă-n straie de dor Și îmi lasă-n verandă, un parfum trecător. Referință Bibliografică: Azi mă doare iubirea / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela
AZI MĂ DOARE IUBIREA de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380266_a_381595]
-
Mai. Una din acele seri înmiresmate de florile specifice anotimpului plin de culoare și vigoare... La etajul trei, la una dintre multele ferestre la care nu licărea nicio lumină, în rotocoalele de fum ale unei ultime țigări, ce se ridicau alene spre cer, în semiobscuritate, stăteau de vorbă două vecine. Erau două prietene, care nu terminaseră de împărtășit impresiile de după petrecerea aniversară a uneia dintre ele, a gazdei. Să tot fi fost ora două, noaptea. Musafirii plecaseră de ceva timp, soțul
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
și plecau pe la casele lor. Dar nu le tihnea nici muncă, nici odihnă, căci iscodeau cu ochii tăriile cerești, doar-doar vor zări vreun norișor aducător de ploaie. Începuse a se înnopta. Căldura nu scăzuse. Cei mai lacomi de muncă veneau alene spre casele lor, neuitând să treacă pe la troiță ca să se-nchine. Toți nădăjduiau ca Pronia Cerească se va milostivi de ei aducând norii cu ploaie... Dacă i-ar fi privit cineva așezați în rând cu troița, ar fi crezut că
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
pământ sau de prin zări ? Acestea nu se pierd sub soare, Cât timp privesc în depărtări. Deodată simt ! Se risipește Spre nicăieri norul de gânduri Și mă întorc la vers hoțește, Să te pictez iar printre rânduri. Întâi voi zugrăvi alene, Mărgeanul strâns la tine-n păr. Sub el, cărbune ca sprâncene Și buzele cu roș de măr. Pe pielea albă-spumă toată, Puncta-voi rozul de la sfârcuri Și-o umbră unde nu o dată, M-ai dus la tine în adâncuri. Înspre
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
Era pretutindeni...în tot și în toate, În plâns de spital L-auzeam numai eu, Și-o bufniță hâdă ce cânta trist în noapte... Genunchii mi-ardeau încălzind gheața rece, Ce inima-mi frântă -nvăluise-n amurg, Îl vedeam printre paturi alene cum trece, Privind cu tristețe spre vieți ce se scurg... L-am privit fermecată, murmurând rugăciune, Am ținut strâns la piept capul pruncului meu, În genunchi am tăcut cerând o minune, Căci pe creștet aveam mâna lui Dumnezeu. „Tu să
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
mă vor salva de la moarte" (E. M., Craiova) * Texte modeste, cuminți. Lângă Cimitirul și Adolescență, la care m-am referit cu alt prilej, se aliniază la același nivel al evocării Vacanțele copilăriei, minuscule, banale pasteluri precum Iarna ("Din cer cad fulgi alene/ Ca într-o visare,/ Iar zăpada acoperă pământul/ Ca o iertare".), și Sfat ("Păsări bune al înălțimilor/ Odihniți-vă pe aripile norilor/ și nu coborâți pe pământ:/ Pericol de uli."), și câteva poezii de maturitate, care maturitate nu a adus
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
mi se pare citarea repetatelor tentative de a repune în funcțiune, rudimentar, subtilitățile frazelor din Craii de Curtea-Veche: Am pornit, cele trei personaje, poetul, prozatorul și protagonistul Paul Tristan, precum și eu, povestitorul Elby, toți patru P, prin cetatea imperială. Mergeam alene, fără țintă, cu paltoanele și fularele în vânt, pășind pe unde vom fi umblat, odinioară, de atâtea ori, dar totul ni se părea necunoscut și nemaiîntâlnit. Parcă nici noi nu mai eram aceiași, contururile ni se încețoșau în priviri și
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
startul spre ale lui. Au chemat medicul legist, care a venit însoțit de reporterii televiziunilor locale - toți foarte importanți și meseriași - au filmat, s-au făcut fotografii, inclusiv înspre fundul cadavrului unde cele două petice aplicate pe pantalonii rupți fluturau alene, dar cu o oarecare distincție, datorită curentului de aer din Galerie, iar la un moment dat, careva a zis: - Luați-l, să-l ducem la morgă până vor veni după el ai săi... Brusc și brutal apărură, însă, două probleme
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, Între timp (1990). Ce e Huzurei - Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cârciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: „la diuseor dă la vi!” - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la „disoluția timpului”. Asta numai în
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
acordau chitarele. O grimasă scurtă, un fior rece și un gust puțin amărui. O picătură buclucașă rămasă pe buze. Rujul meu pe sticla mea. Am început să mă mai plimb printre oameni, salu tând din priviri prieteni și cunoscuți, ridicând alene sticla și sprâncenele în semn de respect și sorbind apoi cu grijă, să nu mai pierd nici o picătură. De fiecare dată gustul amărui ieșea la su prafață mai puternic, iar fiorii erau tot mai reci, până am ajuns să-i
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
alunecau pes te pei sa jul liniștitor care se zărește de pe culmile Mardi nului la ceas de seară, și aproape că nu i-am observat. Erau doi, un el și o ea, destul de tineri; veneau din față și sporovăiau. Înaintam alene, fiecare în ritmul lui. Ne apropiasem destul de mult unii de alții, aproape că ne in ter sectasem și eu, in stinctiv, le-am ocolit privirea, pentru că așa-s eu, nu știu să privesc oamenii în ochi. Și atunci s-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de nădejde, un băiat sensibil și cu suflet mare. Crescuse fără tată, acesta dispăruse la un moment dat din viața lor și nimeni nu mai știa nimic despre el. Învățau la aceeași școală. După ore, se așteptau și o luau alene spre casă. Se mai abăteau din drum prin parc, lenevind câte o oră, două pe sub castani. În apropiere se afla liceul de artă și de foarte multe ori, prin ferestrele deschise, aveau prilejul să asculte, de la distanță, piese cântate la
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai necăjească, are destule pe cap. În casa lor nu miroase a vanilie și cozonac proaspăt. Nu e frig, dar nici cald nu e. Pe masa din bucătărie stă crăticioara cu mâncare, gătită de mama după orele de serviciu. Ridică alene capacul. Miroase bine, dar nu-i e foame. Nici sete nu-i este. Simte doar un fel de sfârșeală în trup. O fi oboseala, a colindat toată ziua pe străzile albite de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]