17,681 matches
-
și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare că o primeau în urma satisfacerii poftelor și ambițiilor deșarte, cu atât sunt mai setoși și mai neîndestulați. Căci „traista unei astfel de fericiri e spartă la fund. Oricât ai pune în
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
întâmplare reprezentativă, petrecută înainte de '90, inedită și plină de conotații speciale și la redarea a câtorva scrisori, relevante în acest sens, din corespondența pe care o purtam, cu osârdie, cu MHS, de pe acolo de pe unde viața și vremurile mă tot alergau. De asemenea am inserat și un interviu făcut, cu MHS, pentru un ziar la care am lucrat în perioada anilor două mii. * Era miez de vară și mă întorceam, iarăși, acasă, din peregrinările mele, fără rost (așa ziceau unii), pe care
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
de alte nevoi). În București am sosit după ora 12 noaptea, vai de capul meu. Nu fii bănuitor asupra prieteniei ce îți port, dacă te arătai la telefon, nu numai că n-aș fi stat de lemn, dar aș fi alergat să te felicit. Am crezut că îți pot arăta prietenia mea și atunci când, cerându-mi o recomandare sumară pentru Cezar Ivănescu, m-am smuls de la treburile mele și-am întocmit o lungă (4 pagini) scrisoare către luceferist. Te-am căutat
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
Dumnezeu te ajută prin oameni, nu te ia el de mână să îți arate ce să faci.” La biserică m-a dus prima dată mama. Mi-a tot promis că mă ia la biserică dacă sunt cuminte și nu mai alerg să îmi jupoi genunchii, că nu mă poate duce acolo așa zdrelită pe picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste cetăți de nori o altă zi se-arată, Adie-n suflet vântul și gândurile-mi zboară, Pe drum pășește toamna la fel de elegantă, Această zi din viață e-un cântec de vioară... Pe străzi aleargă frunze ce-mi amintesc de mine, Mașinile fac zgomot la fel ca în trecut, Mă simt copil în toate, căci lumea-mi aparține Și vreau să regăsesc tot ce-am iubit mai mult. Dar câte n-am iubit prin viața
FILE DE CARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1473729521.html [Corola-blog/BlogPost/373949_a_375278]
-
în care acesta se autodefinește în raport cu muzica: „Muzica mă apropia de lucruri,/ Punea un arc între mine și ele/Și puteam să cad de departe din sfere,/ Fără să-mi frâng niciun mădular,/ Fără să pierd nimic din putere./ Muzica alerga din mine ca un magnet.” etc. De asemenea, Nelu Stan a apreciat efortul făcut de Magdalena Petrescu, prima soție a poetului stabilită în Australia, pentru recuperarea unor obiecte valoroase care au aparținut poetului în vederea deschiderii Casei Memoriale „Nichita Stănescu” din
NICHITA STĂNESCU, 33 DE ANI DE NEMURIRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1481801499.html [Corola-blog/BlogPost/381030_a_382359]
-
același timp, primeau aceste corecții ale naturii. Cu câtă sete și recunoaștere se lăsau devorate de hazard! Asemeni lor se simțea și ea, cerând Cerului dovadă că este vie, că tot ceea ce simte este real. I-ar fi plăcut să alerge prin perdeaua de apă, să-și spele gândurile, să-și caute sensul, stropindu-se cu fericire! Cafeaua aburindă se odihnea acum lângă tastatură. Mira își amintea o furtună anume. Era în septembrie. Plecase împreună cu Florin de la serviciu. El o aștepta
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1457814793.html [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
Dar mai întâi croiesc răzoare Făcând o punte cu Olimp. Am să trezesc din vise zorii Rămași între eternități, Din amintiri risipesc norii Apoi le sting lacrima-n cărți. Iar în poemul care vine Clipa întreag-o prind în vers Și-alerg cu mine-ntre destine Ca prin întregul univers. Eu într-o zi mă duc la soare Să prind o rază-n părul meu Și în tăcerea care doare O să vorbesc cu Prometeu. Că inima de foc e plină Sub norii
EU ÎNTR-O ZI MĂ DUC LA SOARE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1486934667.html [Corola-blog/BlogPost/384778_a_386107]
-
Să prind o rază-n părul meu Și în tăcerea care doare O să vorbesc cu Prometeu. Că inima de foc e plină Sub norii vieții plumburii Și nu știu zău dac-o să vină Soarele-n anii mei pustii. Dar azi alerg prin frigul sorții Cu visele-astea de pământ Ca să dezleg funia morții; De albul pur din legământ. Referință Bibliografică: Eu într-o zi mă duc la soare / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12
EU ÎNTR-O ZI MĂ DUC LA SOARE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1486934667.html [Corola-blog/BlogPost/384778_a_386107]
-
Străbătându-l întruna, fără nicio oprire, Fie-al tău pentru veci... eu ți-l dau moștenire. Ură-avea pe-împărat și-l cuprinse mânia. În sclipirea din ochi strălucea lăcomia, E-împărat, gândi el și-o să-și ție cuvântul Am s-alerg neîncetat și-am să-i iau tot pământul. După zile și nopți, munți, câmpii și ponoare Străbătând fără preget, prin arșița de soare, Prin răcoarea din nopți, nemâncat, nedormit, La o umbră de pom, într-un câmp, s-a oprit
ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/Impacat_in_pacat_marin_bunget_1331572243.html [Corola-blog/BlogPost/354500_a_355829]
-
Că și frunza din pom începuse să cadă, Nu simții cum răcoarea urma asfințitul, Doar prin trupu-i simțea cum se scurge sfârșitul. Acum știu c-am greșit, zise-n sine-și slujbașul, Lăcomia mi-a fost și sfârșitul și nașul, Alergând peste văi, peste munți și poteci, Iar acum mi-e de-ajuns doar un loc pentru veci. Referință Bibliografică: Împăcat, în păcat ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 437, Anul II, 12 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/Impacat_in_pacat_marin_bunget_1331572243.html [Corola-blog/BlogPost/354500_a_355829]
-
priveau cu teamă în jur. Începea furtună și ea... era singura. S-a îndepărtat prea mult de grup și acum nici drumul de întoarcere nu îl mai zarea. Primele picături de ploaie au început să cadă, iar Ana continuă să alerge sperând că într-un final îi va prinde pe colegii ei din urmă și se vor ascunde cu toții de furtună. Dar speranțele Anei nu se concretizau. Cerul tuna de se cutremura pământul, iar norii aruncau fulgere ce luminau toată pădurea
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cand_ingerii_plang.html [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
la madam Firuța, care îl săruta afectuos în creștet, pe chelie: --Așa, Tricuță, mamă! Lasă, că ne întărim noi! Poate ți se ivește ocazia și dai și tu un tun. Atunci să vezi cum ieșim noi în față! Însă, oricât alerga el cu mașina, purtând chinezii și sirienii prin atâtea locuri, tunul ăla, mult râvnit și mult visat, i se arăta ca Fata Morgana. Strălucea în depărtări și când se apropia, ia-l de unde nu-i! În jur, toți dădeau tunuri
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
jur, toți dădeau tunuri. Și mușteriii lui și politicienii pe care îi votase cu atâta convingere și atâția alți șmecheri barosani cu viloaie, care-i luau fața cu mașinile lor bengoase, de care nu mai avea loc. Iar el, care alerga până noaptea târziu, nu se alesese decât cu votculița, cu planetare obosite, cauciucurile uzate și cu eterna promisiune a coanei Firuța: lasă, băiatu’, că dai tu un tun și ieșim noi în față! Aiurea! Care tun, când concurența l-a
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
de rigoare la „domnișoara”. Dar și comenzile primite erau pe măsura ciocolatei. Întreba telefonic la recepție: am vreo comandă, domnișoară? I se răspundea scurt: așteptați, vă rog! Și aștepta până i se lungeau urechile. Iar când primea comanda, trebuia să alerge în celălalt capăt al orașului, într-o fundătură de stradă, pe unde își hodorogea mașina. Iar de acolo, trebuia să ia un boșorog cu multe geamantane pe care să i le care până la vagonul din față, unde avea locul. După ce
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
facă? Râdea și unul și altul. Căprița, și asta, sclifosită, îți dai seama?! Până ce urca el cu ea în spinare dealul, cocoțată acolo, în spate, la ditamai vlăjganul, mânca frunze din pomii de pe marginea de drum. La întoarcere, când coborau, alergau de sus în jos, de credeai că după ei venea furtuna. Se mai dădeau, din când în când, de-a dura... Gata, gata să-și spargă și capul! Când ajungeau în vale, spre prânz, punea iar capra după gât, ca
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
când fata încerca tăria virilității masculine, savurând plăcutele senzații transmise de atacul oaspetelui drag spre poarta sa primitoare și doritoare. Mircea a pus stăpânire pe corpul superb al tinerei fete cu ajutorul abandonării totale a acesteia în brațele sale. Buzele îi alergau pe întregul corp, în căutările frenetice de senzații noi, urcând sau coborând pe gâtul zvelt și dornic de plăcerea sărutului pătimaș. Nu îi ocolea nici ochii frumoși, apoi explora cu dibăcie și savoare bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mișcare
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
face să crezi lucru acesta? - Modul cum mă tratezi, cum tratezi de fapt relația noastră. Ne ferim când ne întâlnim de parcă ar interesa pe cineva cu cine ne culcăm noi. - Credeam că asta nu te deranjează. - Mă deranjează modul cum alergi după toate pupezele. Nu știai la care să te repezi mai întâi, la mamă sau la fiică. - Nu fi caraghioasă. Este familia colaboratorului meu. Tocmai de aceea am fost atent cu ele. - Colaborator pe dracu! Am văzut cât de “atent
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496420919.html [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
ești prea departe acum Distanța încerc s-o gonesc Departe-i iubirea dar doru-i nestins Departe mereu te gândesc Departe speranța-mi plutește domol Departe atunci te găsesc Și vreau de distanță să te separ Din rai să te fur alergând Și ochii, și fața, și părul suav Și trupul în brațe să-ți strâng Aproape te vreau să te văd și să plâng De dragoste la pieptul tău Să-mi tremure trupul uniți intr-un gel Să fim împreună mereu
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_de_iubire_perpetua.html [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
Dumnezeu să-ți aprindă soarele pe cer! „Iarna nu-i ca vara”, se-nțelege, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință... Uneori mă și sperii, uneori viața mă surprinde în asemenea măsură, încât mă întreb cu ce viteză gândul nostru aleargă spre Dumnezeu și mă uimesc cu ce viteză răspunde. Uneori. Alteori, Îl întreb, de parcă am sta amândoi la o masă de bodegă: M-auzi, Doamne, ce zic eu aicea? Ei, știu, eu sunt surda, dintre noi doi, dar îmi mai
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408549822.html [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
patrulei îi ridică mâneca veșmântului cu bastonul din viță-de-vie pe care acesta și-l scosese de la șold și imediat îi văzu semnul de pe braț. -Ba ești și vei rămâne sclav. Te-am recunoscut de îndată cum te-am văzut. Unde alergi așa de grăbit, slujbaș supus al marelui arhiereu? -Duc la îndeplinire porunca măritului arhiereu Caiafa! răspunse lapidar Baraba. -Nu mai spune! Și ce ordine mai dă Caiafa după ce Hristosul iudeilor a înviat? -Ordinele măritului sunt limpezi decurionule! Trebuie găsit trupul
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1432308823.html [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
fi fost, păreau interminabile și nimeni nu îndrăznea să le numere. Am spus la o colegă să sune de urgență la nou-născuți și să iasă careva pe hol cu un flacon de clorură de potasiu... ca să scurtăm drumul. Am plecat alergând ... am pornit într-o cursă pe care nu m-aș fi gândit c-aș putea să o duc vreodată. Un concurs cu moartea ... Fugeam și plângeam și îl rugam pe Dumnezeu să găsească clorură de potasiu la nou-născuți ... îl rugam
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
secția de nou-născuți era cam de vreo 70 -80 de metri, pe același etaj ... Simțeam că nu mai ajung. Linia izoelectrică era în fața mea, ca o barieră, ca un punct terminus, ca un ștreang care se tot strângea... dar eu alergam. În lumina aceea semiobscură, la capătul holului, am văzut o asistentă cu ceva în mână, alergând și ea spre mine ... nu îndrăzneam, nu mai îndrăzneam nimic. Doar speram și mă agățam de Sus. Când am luat flaconul în mână și
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
nu mai ajung. Linia izoelectrică era în fața mea, ca o barieră, ca un punct terminus, ca un ștreang care se tot strângea... dar eu alergam. În lumina aceea semiobscură, la capătul holului, am văzut o asistentă cu ceva în mână, alergând și ea spre mine ... nu îndrăzneam, nu mai îndrăzneam nimic. Doar speram și mă agățam de Sus. Când am luat flaconul în mână și am făcut cale întoarsă spre reanimare, inima mea a început să mă lovească în gât, în
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
de un uriaș robot industrial. Aveam soluția salvatoare. În acea soluție era viața, viața unei fete de 19 ani! Am început să plâng în hohote; mă simțeam gâtuită de linia aia păcătoasă ... eram singură pe holul care părea interminabil și alergam înapoi. La intrare în secție, ceva din interiorul meu s-a descătușat și am urlat. Am urlat la Dumnezeu. Am strigat, cu toată puterea mea: Doamne, adu copilul acesta înapoi! cu toată ființa mea... Apoi, aceste cuvinte se spuneau singure
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]