105 matches
-
cu voce tare: Periculos?! Mai periculos decât moartea asta care mă-nconjoară din toate părțile?! Simți impulsul. Avea să ignore semnalele subconștientului și merse mecanic mai departe. Se apropie suficient cât să atingă umbra pietrelor năruite. Toată ființa lui explodă alertată, înainte ca un gând concret să-i fi anunțat pericolul. Apucă doar să înghită o gură de aer, că și simți lovitura! Fusese atacat! Două arătări, două umbre de oameni, firave, ogârjite ca și el, cu trupurile adăpostite în trențe
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
mătușa, fiind convinsă chiar de miercuri seară, că ne vom împăca. - Nu, nimic, am răspuns eu simplu, fără chef. - Liniștește-te! N-au intrat zilele în sac și nici nu s-au terminat bărbații! a dorit mătușa să mă încurajeze, alertată probabil, de starea în care eram. -Ai dreptate, mătușă, am răspuns eu morocănoasă, negăsind nimic special de adăugat. Dar mătușa atentă la reacția mea și în mod cert nemulțumită, a continuat pe un ton calm, aproape reverențios: - Ce abuz de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
mai rămas să cânte doar o cucuvea / Și-un câine care latră furios. ( Acolo unde veșnicia). Destinul omului se află într-o continuă transformare, într-o curgere continuă spre ”fluviul eternității”. Acest mister al dispariției inoculează infinite frământări în conștiința alertată, care caută semne pretutindeni” Frunză, cântec și descânt” / Nu-mi lăsa sufletul frânt!”... cu speranța descifrării tainelor universului. ”Mă doare cerul fără stele / Și visele târzii mă dor”., afirmă poetul al cărui spirit contemplativ se înalță până dincolo de astre, așteptând
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
iertare către Cel de Sus... Când fusese grav bolnavă, cine dacă nu Artemie vorbise cu cel mai bun specialist cardiolog de la Elias, cine o internase?! Și, când se dovedise că are un anevrism la cord, nu Artemie fusese cel mai alertat și nu se lăsase până nu i se recomandase Mirei regimul de cruțare oportun? Întâmplarea făcea s-aibă acces la cel mai bun spital al acelor vremuri. Ani de zile comandase un taxi care s-o ducă la controlul periodic
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
miri așa? Arunc o privire spre Luke, Însă el pare că nu sesizează nimic. — Draga mea, cred c-ar trebui să-i spui de durerea aia din picior, zice. Îți aduci aminte, seara trecută? — Durere În picior? ridică Venetia ochii, alertată. — Ei, n-a fost nimic, zic grăbită. Doar o ușoară stare de disconfort. Săptămîna trecută am stat toată ziua la serviciu cu noii pantofi Manolo cu toc Înalt. Ceea ce a fost probabil o greșeală, pentru că, atunci cînd am ajuns acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și o cameră pentru genți chiar. Una mică... Iau o gură de ceai de frunză de zmeură, care, conform spuselor lui Suze, accelerează sorocul, și mă strîmb cînd Îi simt gustul oribil. — Aoleu, ce-a fost asta? spune Suze, brusc alertată. Ai simțit un junghi? Pe bune acum. E a treia oară cînd mă bănuiește de junghiuri de cînd a venit, azi-dimineață. — Suze, mai am două săptămîni pînă nasc, Îi amintesc. — Asta nu Înseamnă nimic! spune Suze. Datele astea nu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
stele. Este la schola virilitas, dar îl așteaptă schola senii și schola mortis. Calipso ar fi vrut să schimbe țesătura acestui destin: ar fi vrut să-l treacă, direct, „fără examene”, în schola aeterna, eludând „legislația” uraniană și atlantică. Atunci, alertat, intervine iarăși Hermes, mesagerul zeilor și tâlcuitorul înțelesurilor, și îi dă dreptate lui Ulise. Părăsind-o pe Calipso, a părăsit școala și științele pentru filosofie. Nu se întoarce acasă doar pentru a se răzbuna pe pețitori, ci pentru a în-drepta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre cei dintâi vizați a fost chiar Hamed. Bunicul său fusese un rob creștin care alesese să recunoască Credința în islam. Astfel că soldații castilieni, însoțiți de un inchizitor, veniră într-o seară la casa lui, în cartierul nostru Albaicin. Alertați, vecinii bătrânului coborâră în stradă încercând să împiedice arestarea acestuia. În zadar. A doua zi, alte persoane, dintre care două femei, au fost înhățate în alte cartiere ale orașului. De fiecare dată, oamenii se adunau, înghesuindu-se unii în alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
croindu-și drum prin trupul meu cu lovituri ca de pumnal. Fumero pîndea ascuns după ușă. Bea nu și-a dat seama de prezența lui. CÎnd Carax s-a ridicat În picioare dintr-un salt și Bea s-a Întors, alertată, revolverul inspectorului Îi apăsa deja fruntea. Palacios s-a aruncat să-l oprească. A ajuns prea tîrziu. Carax se năpustise deja asupra lui. I-am auzit strigătul, Îndepărtat, purtînd numele Beei. Sala se aprinse În strălucirea Împușcăturii. Glonțul străbătu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cadou foarte frumos. — O, Doamne, spune Kerry, râzând. Se uită la plicul mare, de culoarea untului, din mâna ei. Mi-e teamă că, după cadoul tău, al meu e un pic superfluu. Dar nu contează. Îl voi schimba. Ridic ochii, alertată. E ceva În glasul ei care mă Îngrijorează. Pune ceva la cale. O simt de la o poștă. — Ce vrei să spui ? zice mama. Nu contează, spune Kerry. Am să... găsesc eu altceva. Nu te Îngrijora. Se face că bagă plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în linii mari. Îmi las capul pe genunchi și mă holbez la covorul din sufragerie. Volumul televizorului e dat la minim și, în liniștea din cameră, nu se aude decât mestecatul lui Suze. — Suze... dacă nu‑mi găsesc serviciu? zic alertată. — O să‑ți găsești! Nu te prosti! Ești vedetă TV! — Am fost vedetă TV. Până am stricat totul. Până când viața mea s‑a făcut țăndări. Închid ochii și mă las să alunec pe spate, până când capul mi se rezeamă de canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe care îl urăsc. Scot un hohot care e pe jumătate un oftat. Și patruzeci de rame foto. — Și un pulover de designer cu două gâturi. — Și o rochie de cocktail, Vera Wang. Mă uit în jur prin cameră, brusc alertată. Și o geantă nou‑nouă Kate Spade... și... și un șifonier plin de chestii pe care nu le‑am purtat în viața mea... Suze... Sunt atât de agitată, că abia mai pot vorbi. Suze... — Ce? — Doar... doar gândește‑te un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Poftim... Să își închipuie că ea nu înțelege asemenea apropouri ! Ca atunci când au fost la conacul Filipeștilor, cu automobilul lui nenea Jorj, tocmai dezbrăcau halatele de dril și dădeau jos coifurile și ochelarii, când au ieșit să-i întâmpine gazdele alertate : mai întâi au dat fuga Miza și Radu, apoi o domnișoară cam trecută, chiar douăzeci și nouă de ani avea, și cu un nas !... Și chiar silueta și în totul lăsa de dorit ! Apoi toaleta ! în plus, un colier splendid
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dedica numai obligațiilor ei de amfitrioană, prinzând cu îndemânare ochiurile conversației destrămate. — Știi, domnule Ialomițeanu, cum s-au petrecut en grand lucrurile la Mamornița ? Regele se afla în promenadă pe Dunăre și, auzind știrea cu intrarea rușilor, s-a întors, alertat, deși regina insista s-o continue... Fapt pentru care, de altfel, a și fost blamată... Blândețea răbdătoare cu care i se adresează musafirului are efectul unui usturător reproș. Devenit deodată stacojiu, tânărul Ialomițeanu își schimbă, militărește de repede, ținuta, prezentând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se întoarse spre ea. — Unde-ar trebui să fie satul ăsta natural? Ea se orientă și arătă spre sud-est. —Vor să-l pună pe-acolo, pe undeva. Pe malul râului. Își dădu brusc capul pe spate, iar corpul îi tresări, alertat. —Căcat. Uită-te unde arăți! Ce se întâmplă, pentru numele lui Dumnezeu? Lăsă să-i scape un strigăt de durere. Nu vezi? E exact unde am făcut eu accidentul. Se lăsă pe spate, sprijinindu-se de ușa șuie a pivniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe mâță de-atâtea ori cum hăpăia pește: căpățâni solzoase de crap de la mesele lui Godun și rasolul de la chermeze. O chemă încă o dată, deja alertat, enervat că nu se apropia: „Eleonor, fato, uite ce bunătăți!“. În sfârșit, coborî din copac și păși ca o balerină vreo câțiva metri. Pe Omar furia îl făcea să transpire, aproape că se năclăise la loc, ca înainte de a-și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care Tintin o poate doar intui își face apariția, dincolo de marginile teritoriului pe care soldații mareșalului îl controlează. O umbră se simte în mijlocul arborilor care se înalță până către cer, filtrând lumina ca o plasă deasă și siluete se strecoară. Alertați, soldații se îndreaptă către locul în care strania arătare s-a făcut simțită, dar nimic nu mai poate fi găsit. Șoaptele și conversațiile lor sunt neinteligibile, grăbite fiind de vecinătatea fricii care le respiră prin toți porii. După câteva minute
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
relaxezi... spune Maya liniștitor. Imaginează-ți că te plimbi pe o plajă... — Îhâm... murmur. David, scriu. Ref la contractul cu ZFN Oil. M-am uitat peste amendamente. Cred că răspunsul nostru ar trebui să fie — Ce faci ? spune Maya, brusc alertată. Nimic ! spun, băgându-mi BlackBerry-ul repede sub prosop. Doar... ăă... mă relaxam. — Ascunzi ceva ? spune uluită. — Nu ! De sub prosop, BlackBerry-ul scoate un mic bip. La naiba. Cred că a fost o mașină, zic, făcând eforturi să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am să te rog să începi cu călcatul, continuă fermă. Mi-e teamă că ai văzut și tu, sunt destul de multe. Nu știu cum se face, dar mereu se adună... Din motive numai de ea știute, Trish se uită în sus. Ușor alertată, îi urmăresc privirea. Acolo, deasupra noastră, se află un munte de cămăși șifonate care atârnă pe un suport de lemn, la uscat. Cel puțin treizeci. În clipa în care le văd, simt că mi se taie picioarele. Habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și nu știu să cos nasturi... — Nasturi. Ia o bucată de hârtie și un creion și începe să noteze pe ea, încă mestecând. Știi să tivești un material ? — Ăă... — Tivit. Scrie mai departe. La călcat te pricepi ? Ridică privirea, brusc alertată. Nu se poate să nu fi călcat la viața ta. La capitolul ăsta nu prea văd cum ai fi putut să-i tragi în piept. — Le trimit la Stacey Nicholson, îi mărturisesc. E din sat. Și-mi ia trei lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cadou foarte frumos. — O, Doamne, spune Kerry, rîzÎnd. Se uită la plicul mare, de culoarea untului, din mîna ei. Mi-e teamă că, după cadoul tău, al meu e un pic superfluu. Dar nu contează. Îl voi schimba. Ridic ochii, alertată. E ceva În glasul ei care mă Îngrijorează. Pune ceva la cale. O simt de la o poștă. — Ce vrei să spui ? zice mama. Nu contează, spune Kerry. Am să... găsesc eu altceva. Nu te Îngrijora. Se face că bagă plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de pietoni, dar după ce acea mașină trecuse și îi lovise bastonul, pe care i l-a smuls din mână... Așa au concluzionat polițiștii și așa au spus martorii oculari, dar... - Ce este? De ce v-ați oprit, domnule doctor? întrebă Iuliana alertată, încercând din nou să se ridice de pe scaun. L-a verificat acolo colegul meu, doctorul Grigore, pe care l-ați cunoscut. Cel care, după cum am înțeles, v-a anunțat ori...ceva în acest sens...Da, pe dumnealui l-am abordat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
este auzită. S-a aplecat mai mult asupra lui, privindu-l de la mică distanță, ținându-și mâna pe frunte și respirând rar și înăbușit. Era parcă încremenită în această poziție, când în salon au pătruns mai multe persoane grăbite, vizibil alertate și îngrijorate, printre care recunoscu doi vecini din blocul în care locuia: un medic cardiolog și un altul, neurolog. A rămas nemișcată, fără să clipească, de teamă să nu deranjeze, să nu i Tainicele cărări ale iubirii se spună să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tot atât cât știu eu... - Da, mami! Stai liniștită, te rog! Întinde-te pe pat, o îndemnă ea apropiindu-se și, apucând-o protector de un braț, o ajută să se ridice. Se întoarse destul de repede din camera alăturată, vizibil alertată și răvășită. Ar fi dorit să nu se întâmple acel incident. Părea ușor rușinată. L-a întrebat pe Eugen dacă dorește un alt pahar cu apă ori suc neacidulat. El a refuzat, s-a scuzat și și-a exprimat intenția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]