151 matches
-
e Malachia, ediție îngrijită de A. Cataldo (Coll. di testi patr. 60), Città Nuova, Roma, 1986. Fragmente: Psalmi: PG 69, 717-1273; alte fragmente despre Vechiul Testament: PG 69, 641; 680-697; 1277-1293; 70, 1452-1461. Comentariu la Ioan: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium. Accedunt fragmenta varia necnon Tractatus ad Tiberium diaconum duo, 3 vol., Oxonii, 1872 (retip. Culture et civilisation, Bruxelles, 1965); trad. it.: Cirillo di Alessandria. Commento al vangelo di Giovanni, ediție îngrijită de L. Leone, 3 vol
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1858 (ediție); Idem, A Commentary Upon the Gospel According to St. Luke, by St. Cyril Patriarch of Alexandria now first translated into English from an Ancient Syriac Version, 2 vol., Oxford, 1859 (trad.); pentru omiliile 1-80: J.B. Chabot, S. Cyrilli Alexandrini Commentarii in Lucam. Pars prior (text) ed. I.-B. Chabot (CSCO 70), Parisiis; Lipsiae, 1912 (retip. Louvain, 1961); (trad. lat.) R.M. Tonneau (CSCO 140), Louvain, 1953. Comentariu la Matei, fragmente: J. Reuss, Matthaeus-Kommentare aus der griechischen Kirche (TU 61), Akademie-Verlag
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Lipsiae, 1912 (retip. Louvain, 1961); (trad. lat.) R.M. Tonneau (CSCO 140), Louvain, 1953. Comentariu la Matei, fragmente: J. Reuss, Matthaeus-Kommentare aus der griechischen Kirche (TU 61), Akademie-Verlag, Berlin, 1957, pp. XXXIV-XXXIX; 153-269; fragmente despre Pavel: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, pp. 173-440; Cirillo di Alessandria. Commento alla Lettera ai Romani, ediție îngrijită de V. Ugenti (Coll. di testi patr. 95), Città Nuova, Roma, 1991. Despre exegeza lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Unului-născut: G.M. de Durand, Cyrille d’Alexandrie. Deux dialogues christologiques (SChr 97), Cerf, Paris, 1964, pp. 188-301 (cu intr., note și bibliografie); utilă, întrucît reproduce la început Despre dreapta credință și Despre întrupare, este și P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini De recta fide ad Imperatorem, De incarnatione Unigeniti dialogus, De recta fide ad principissas (etc.), Oxonii, 1877 (retip. Culture et civilisation, Bruxelles, 1965), pp. 1-153. Despre dreapta credință ad Dominas: ACO I, 1, 5, pp. 62-118. Despre dreapta credință ad
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
orientali: ACO I, 1, 7, pp. 33-65. Apologia contra lui Teodoret (= Epistola către Evoptsios): ACO I, 1, 6, pp. 110-146. Explicarea celor douăsprezece capitole: ACO I, 1, 5, pp. 15-25. Contra lui Diodor și Teodor: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, 492-537 (și cf. CPG III, pp. 5229). Studii: L. Abramowski, Der Streit um Diodor und Theodor zwischen den beiden ephesinischen Konzilien: ZKG 67 (1955/1956), pp. 252-287. Cristos este unul: G.M. de Durand, SChr
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Armenian Version of Revelation and Cyril of Alexandria’s Scholia on the Incarnation and Epistle on Easter, London, 1907, pp. 95-143 (în armeană), pp. 168-214 (trad.). Versiunea siriacă a fost colaționată și citată în aparatul critic de Pusey, S. Cyrilli Alexandrini Epistolae tres oecumenicae, Libri quinque contra Nestorium, XII capitum explanatio (etc.), Oxonii, 1875 (retip. Culture et civilisation, Bruxelles, 1965), pp. 498-579. Contra sinuziaștilor: fragmentele grecești în R. Hespel, Le florilège cyrillien (Bibliothèque du Muséon 37), Louvain, 1955, pp. 138-150; trad
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
florilège cyrillien (Bibliothèque du Muséon 37), Louvain, 1955, pp. 138-150; trad. lat. a fragmentelor siriece PG 76, pp. 1427-1435; fragm. lat. ACO IV, 1, p. 109. Contra celor care afirmă că nu trebuie aduse ofrande...: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, pp. 541-544. Contra celor care nu vor s-o recunoască pe Sf. Fecioară ca Theotokos: ACO I, 1, 7, pp. 19-32; ed. text și trad. it.: Trattato „Contro quelli che non vogliono riconoscere la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în PG 76, pp. 503-1064, cu fragmentele din cărțile XI-XIX editate de A. Mai în 1844; variantele stabilite de Aubert se află tot aici, pp. 1453-1464. Fragmente ulterioare în C.J. Neumann, Iuliani imperatoris librorum contra Christianos quae supersunt. Insunt Cyrilli Alexandrini fragmenta Syriaca ab E. Nestle edita, Lipsiae, 1880; pentru alte fragmente, cf. indicațiile din CPG III, p. 5233; de asemenea, E. Masaracchia, Giuliano imperatore. Contra Galileos. Introduzione, testo critico e traduzione (Testi e commenti 9), Ediz. dell’Ateneo, Roma, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în colecțiile sinodale sînt publicate în ediții critice în ACO I. Unele dintre cele mai importante, precum și o ediție a scrisorilor referitoare la antropomorfiți alcătuită pe o bază manuscrisă mai amplă decît aceea a lui P.E. Pusey (S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, pp. 545-607) se găsesc, cu o traducere în engleză, o consistentă introducere și note, în L.R. Wickham, Cyril of Alexandria. Select Letters (Oxford Early Christian Texts), Clarendon Press, Oxford 1983. h) Principalele scrieri neautentice
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au și deschis lucrările la 8 octombrie, a aprobat Tomul lui Leon și a promulgat în sesiunea a cincea (25 octombrie, în prezența împăratului) un decret dogmatic în care era adoptată formula „un singur ipostas”, net antinestoriană și preferată de alexandrini, însă, în același timp, se afirma că Cristos este „cunoscut în două naturi fără confuzie, fără schimbare, fără diviziune, fără separare și fără ca deosebirea dintre cele două naturi să fie eliminată din cauza uniunii”. Expresia „în două naturi” provenea din Tom
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dedicat celor care au dat o formă scrisă liturghiei, de la Clement din Roma la Vasile, a fost compus cu siguranță mult după Proclus. Proclus a adoptat o poziție prin care încearcă să se situeze între tezele antiohienilor și cele ale alexandrinilor. Refuză să accepte că Maria a dat naștere unui simplu om ori unui Dumnezeu (omilia 1); proclamă un singur ipostas, ceea ce îl apropie de Chiril (antiohienii ar fi vorbit mai degrabă de prosôpon), dar și două naturi, ceea ce îl disociază
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să găsească o cale de mediere între cristologia antiohiană și cea alexandrină, dar mai mult la nivelul politicii ecleziastice decît al elaborării teologice și mai ales sub forma unor concesii față de poziția alexandrină; astfel, mărturisirile sale de credință preiau de la alexandrini formulele „două naturi” și „un singur ipostas”, completîndu-le cu „un singur prosôpon”, termen favorit al antiohienilor, care însă, în acest context, are un rol mai degrabă marginal. Bibliografie. Toate documentele menționate se găsesc în fasciculele ACO II (actele de la Calcedon
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Origen. Pare să fie o contrafacere. Din cele spuse pînă acum e limpede că Procopius nu poate fi considerat un adevărat exeget; cel mult se poate observa că izvoarele pe care le folosește sînt mai cu seamă scrieri ale exegeților alexandrini (chiar dacă am văzut că, dintre istorici, este citat mai ales Teodoret). Alte opere sînt: un Răspuns la capitolele teologice ale neoplatonicului Proclus, scriere din care s-a păstrat doar un fragment (însă atît autenticitatea fragmentului, cît și existența unei opere
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale acelor vremuri sunt extrem de evocatoare și sunt analizate de Eminescu În „Progresul mortalității poporului român” (Timpul din 15, 16 și 19 iunie 1881). Datele statistice ale dr. Flaisten În numele consiliului de igienă a orașului Iași și ale lui A. Alexandrini secretarul consiliului județean Iași sunt devastatoare și arată fără echivoc degenerescența autohtonilor, atât ca natalitate cât și ca mortalitate față de populația izraelită de pildă, net excedentară, cu tendința evidentă de a deveni majoritară la nivelul orașelor. Contemporan acestor realități și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
fi trasată chimic, adică în pământul negru, cu referință la solul aluvial bogat al Nilului din timpul inundațiilor anuale din Egipt. Plutarh se referă de asemeni la alchimie ca la o "artă egipteană". De asemeni alchimia este prezentă la grecii alexandrini. Mai târziu ea a fost introdusă la arabi, care la rândul lor au transmis arta lor prin intermediul chimiei în Europa. Teoria alchimiei, succint prezentată, este o teorie care leagă elementele și manifestările naturii între ele ca o prima materia. Aceasta
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a scăpa de furtuni atunci când te afli pe o plajă, cele care deconstruiesc iubirea-pasiune și îndeamnă la frecventarea unei Venus vagabonde - Afrodita pandemiană înfierată de Platon în Banchetul! - figurează printre capodoperele literaturii filosofice. Molière se inspiră de aici pentru câțiva alexandrini din Mizantropul, iar lecția dată de Lucrețiu seamănă cu aceea a lui Ovidiu care, în Remediile iubirii sau în Arta de a iubi, ne îndeamnă să luăm din iubire ceea ce aduce bucurie și să ne păzim de tot ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
deocamdată suficientă această "punere în pro-blemă", urmînd, cum spuneam, să revenim, sub auspicii eventual superioare. Știința actuală pare tot mai mult influențată de hermetism și de gnosticism. Am pu-tea crede că ne aflăm într-o situație asemănătoare cu cea a alexandrinilor de acum două mii de ani, de la sfîrșitul antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și este relevant cu precădere acest ultim aspect: bibliotecarul Eratostene (cca 284-200 Î.H.) era deo potrivă literat și om de știință (În sensurile moderne ale termenilor), ajuns faimos pentru Încercările lui de a măsura circumferința pămîntului; și ceilalți savanți alexandrini aveau o totală deschidere culturală și inte lectuală. Muzeul era Întreținut pe cheltuiala regelui; membrii lui aveau camere de studiu și o sală unde luau masa Împreună, primind și un stipendiu din tezaurul regal. Comunitatea a fost fondată probabil de
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
formală a textului a fost Îmbunătățirea punctuației și inventarea siste mului de accentuare, care Îi sînt atribuite lui Aristofan din Bizanț. Nu au fost Însă notate În mod regulat mai Înainte de Începutul secolului al X-lea. Semnele critice create de alexandrini au fost esen țiale pentru buna transmitere a textelor. Primul și cel mai valoros semn era obelos, o liniuță orizontală pusă În marginea stîngă a unui vers: era folosit Încă de Zenodotos, pentru a indica faptul că un vers era
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
tus și-a propus să copieze fără omisiuni ceea ce se găsea În modelul său; apar așadar foarte multe semne convenționale, care transformă acest codice al Iliadei Într-o sursă amplă și credibilă de cunoștințe asupra unui aspect particular al muncii alexandrinilor. Cu timpul, filologia, ca disciplină, a ajuns să fie echivalată cu critica de text: aceasta are ca scop recon stituirea unei opere literare În forma sa ori ginară. Atunci cînd există exemplarul autograf al autorului sau copia după care s-
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
din Demostene sînt o demonstra ție a faptului că textul acestui orator se afla Încă Într-un stadiu fluid. Totuși, În primul secol al erei creștine, papirusurile reprezintă vulgata care, după cum s-a constatat, este În mare parte creația gramaticilor alexandrini. Este relevant raportul dintre tradiția papirusurilor și cea a codicelor. Atît papirusul, cît și arhetipul manuscriselor medievale derivă, prin una sau mai multe faze intermediare, din original. Dacă textul lor nu e identic, se deduce că fie papirusul, fie arhetipul
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ce nu se usucă cerneala. Atenția sa e așadar frag mentată de Întreruperi și de perturbări diferite și inegale care, În mod necesar, Îi condiționează erorile. Rezultatul este, inevitabil, un text diferit de cel al modelului. Gramaticii (Începînd cu cei alexandrini) corectau manu scrisele, comparîndu-le cu unele bune sau În dreptîndu-le după cunoștințele lor, dacă nu aveau la Îndemînă exem plare bune. Pe un astfel de manuscris corectat ei plasau un indiciu al efortului depus: emen daui, notă Însoțită În mod
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cum ar fi Massilia, Sinope și Argos, care erau apoi evaluate de Învățați, dar nu este limpede ce text era ales sau dacă era cu adevărat vreunul ales, În detrimentul tuturor celorlalte, ca exemplar cu autoritate. Caracteristica pentru care erau faimoși alexandrinii era promptitudinea cu care res pingeau versuri ca spurii (ajqeteìn, ajqevthsi~). Motivele comportamentului lor, chiar dacă exista o logică anu me, În general nu reușesc să convingă un cititor modern. Un argument folosit adeseori era limbajul sau comportamentul nepotrivit
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
VIII. Filologii capabili să trateze operele literare Într-o manieră atît de drastică, În special În dorința lor de a condamna versuri ca spurii din motive inadecvate, puteau aduce grave vătămări textului. Din fericire Însă pentru generațiile următoare de cititori, alexandrinii nu au căzut În tentația de a Încorpora În text toate schimbările sugerate, mulțumindu-se să le Înregistreze În comentariile lor. Dacă abordarea ar fi fost diferită, Homer ar fi ajuns la noi profund desfigurat. Este inte resant de relevat
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ipo tezele lor nu a Întrunit acordul cititorilor din epocă, astfel Încît să pătrundă În textul curent, chiar dacă faptul nu reprezintă o dovadă certă a puterii de discernămînt a publicului cititor din Antichitate. Un calcul al emen dărilor făcute de alexandrini a arătat că, din 413 alterări propuse de Zenodotos, numai 6 se găsesc ca lecțiuni În toate papirusurile și manuscrisele, numai 34 În majo ritatea lor, iar 240 nu apar defel. Din 83 de emendări care i se pot atribui
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]