1,588 matches
-
în raporturile cu lumea, identitatea specifică. Respingerea structurilor occidentale și regăsirea autosuficienței imperiale amenințătoare este potențată și de redescoperirea ortodoxiei, a credinței. Rușii au avut întotdeauna nevoie de o credință pentru a-și întări unitatea, pentru a se apăra de alienările generate de preluarea unor forme de organizare străine. Petru I, adept al autocrației, dar și al formelor de organizare europeană, ar fi voit să limiteze conservatorismul bisericii ortodoxe ruse, autocefale, favorizând protestantismul. El a intuit - înaintea lui Max Weber - că
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
să fie conectată proiectiv la existențialismul camusian, printr-un fel de modernizare forțată sau prin inventarea unui protocronism inutil. Psihologia unei conștiințe morale sfâșiate are în ea germenele unei modernități implicite. Disperarea lui Remus Lunceanu e rodul otrăvit al unei alienări individuale într-o societate bolnavă, devastată de coșmarul războiului. Remus Lunceanu e predestinat să fie victima unei lumi nedrepte. O recunoaște el însuși: Se vede că mă născusem în zodia învinșilor lipsiți de îndrăzneală și de vigoare" (v. Opere 3
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
lui Kierkegaard. Referințele germane curg firesc în continuare, intersectate cu trimiteri la Blaga și Călinescu, pentru a pune în evidență ideea că "angoasa este expresia afectivă a înstrăinării omului într-un univers ostil", iar "bucuria creatoare este semnul victoriei asupra alienării" (p. 23). Apelul la concepția marxistă revine periodic, ca și în eseul despre Franz Kafka, pentru a arăta că marxismul "nu aruncă peste bord sentimentele ca elemente impure, cum fac viziunile clasiciste, ci le canalizează pozitiv, spre integrala eflorescență a
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
care știa să cînte dar nu era în stare să compună. De ce nu scrie Raphael? Între ceea ce simți și ceea ce exprimi există aceeași distanță ca între suflet și cele 24 de litere ale alfabetului." Intrăm aici într-o logică a alienării despre care știm astăzi prea multe pentru a mai insista asupra ei. Pe scurt, dihotomia les mots versus les choses este tradusă de Gleize în termenii expresie versus experiență. O dată cu convingerea că experiența este ireductibilă la expresie, se naște antiliteratura
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Stan Velea Înclinații ludic-barochiante și nonaderența instinctivă la formule osificate, la convențiile fără conținut, pe care le va sfida întotdeauna fără menajamente, fumuri aristocratice, nelimitate disponibilități protestatare și conștiința propriei valori amenințate de alienare - iată doar câteva trăsături (se mai pot adăuga și altele) care alcătuiesc portretul, mai exact autoportretul unuia dintre cei mai interesanți scriitori polonezi din secolul XX, Witold Gombrowicz. Onufry, bunicul viitorului prozator, dramaturg și eseist, descindea din Lituania. După confiscarea
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
bun caz. Treceți mai departe. Un om care doarme (1967), a doua carte a lui Perec (debutase cu Lucrurile în 1965, roman pentru care primise și Premiul Renaudot), nu trebuie însă ratată. Un om care doarme abordează aceeași temă a alienării individului și a dezertării din fața conformismelor sociale, este însă un roman scris de un scriitor dintr-o altă generație și cu o clasă literară peste cele deja discutate. Nu-l veți găsi aici pe experimentalul Perec din OULIPO (de altfel
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
Interesul pentru acest roman e, mai degrabă, de natură biografică. Elfriede Jelinek însăși a studiat compoziția la Conservatorul din Viena și, se pare, acesta e cel mai nesemnificativ amănunt autobiografic al cărții. Prin tema excesului ca esență a sexului, a alienării sexualități, Iubirea față de aproapele este o posibilă continuare a Lunilor de fiere. Dacă odată explorarea erotică aparținea cuplului, conflictul amoros desfășurîndu-se totuși ,unu la unu" ca efect al frustărilor monogamiei, de data aceasta sacrificiul este orientat cu totul spre exterior
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
sexualitate. Filozofii au remarcat că în sexologie trebuie căutat modelul ontologic al gîndirii contemporane și, implicit, metafizica amorului. Din această foarte serioasă perspectivă, putem afirma că Infernala comedie este o carte care încearcă să păstreze tocmai candoarea sexualității amenințată de alienare, făcînd din dorință și din plăcere senzații indistincte și proiectînd în sacru corpul și percepțiile lui senzuale. În spațiul casnic al intimității totale, voluptatea explorării minuțioase a trupurilor conferă perversiunilor tandrețe și o semnificație superioară. Felația este un prelung sărut
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
și cucerit. Iată mărturisirea peste care nu se poate trece ușor (din Netrăitele): "Fac parte dintr-o generație care a îmbătrânit,/ dar nu s-a maturizat niciodată. Că am supraviețuit este, la urma urmei, un miracol, chiar dacă distruși/ sufletește până la alienare și handicap. Copii obosiți,/ captivi între iluzie și dezolare, incapabili să uite/ dezastrele semnate apăsat de alții. Noi nu am trăit/ la capacitatea darurilor noastre. Puțini dintre noi/ se recunosc cu orgoliu învingători". Și iată acum comentariul criticului, balansând între
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
și platonic, numai cu mintea sau numai cu sufletul, și iubim și pervers cu tot erotismul de care corpul nostru e în stare... Nu știu de care model ontologic anume depinde acest melanj de atitudini amoroase sau dacă ține de alienarea ,sfârșitului de istorie", cred însă că tocmai această ,indeterminare" definește astăzi iubirea. Păstrându-i misterul.. Aurel Codoban, Amurgul iubirii - De la iubirea pasiune la comunicarea corporală, ed. a II-a, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2004, 130 p.
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
un moment dat o ruptură, o cădere în fantastic. De cele mai multe ori această zonă de fantastic se află la frontiera realismului, ca o prelungire a lui sub forma visului sau a transei. Acest procedeu potențează într-un fel sentimentul de alienare al personajelor, starea permanentă de hipnoză în care acestea par să se afle și să acționeze. Totul, în prozele lui Cristian Teodorescu se află în zona incertă (no men’s land) dintre lumi. Este zona care separă comunismul de capitalism
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
forma extrem de rafinată a grosolanelor reviste românești pentru pionieri ce trebuia educați în etica socialistă. Ca produs al culturii de masă, revista de benzi desenate făcea parte din ceea ce teoreticienii neomarxiști identificau a fi, în Occidentul capitalist, un instrument de alienare a maselor, de limitare și de obstrucționare a formării libere a tinerilor. Dincoace de Cortina de Fier, însă, același produs cultural consumist devenea un foarte eficient instrument de îndoctrinare și era elogiat ca o formă de manipulare ce contribuia la
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
care fac subiectul prozelor nu sunt deloc nerealiste. În ciuda locației transilvane, și unde comunitatea maghiară este predominantă, orășelul Medio-Monte, situat la marginea Marii Câmpii, este, mai degrabă un spațiu nedefinit, oarecum închis și misterios, cumva refractar, uneori purtând chiar semnele alienării. Există o Societate și o Școală Minieră Superioară, un penitenciar, un tribunal, un spital, un cartier numit Pianul de Sus, o anume Piață de Fân și cam atât. Subiectele povestirilor nu sunt nici ele extraordinare, aș putea spune că sunt
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
a delirului revoluționar, denunțată încă de către filosofii francezi legitimiști, Joseph de Maistre și Louis Bonald, a trecut în reversul său demonic, în procustianizarea individului, înghețînd în limba de lemn a oficialității comuniste. Date fiind acestea, ce dovadă mai elocventă a alienării conștiinței noastre civice ar putea fi decît blocarea unui proces al comunismului? Politologul american Richard Pipes susține cu justețe că bolșevismul instaurat cu sila în Rusia a furnizat nazismului modelul statului polițist cu partid unic. Așadar, comunismul reprezintă prototipul absolut
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
ajunge „Înapoi În Reich” și ulterior prin execitarea refuzului de a pleca alături de soldații SS ce a culminat prin abandonarea celui mai bun prieten, Ștefan. Realitatea exodului spre Occident, Înspre proiecția utopică a țării de „lapte și miere”, senzația de alienare resimțită odată ajuns În Franța, spectrele unui trecut mult prea viu și ale unor decizii traumatizante sunt mult prea proaspete pentru a fi numite astfel și devin motive care anticipează și explică natura relației sale cu Suzanne. Cei doi au
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
există gânduri... Scriitori din diaspora evidențiază adesea limba maternă ca adevărata lor origine, atât ca formă de protecție dar și ca o posibilitate de scăpare. Exilul scriitorului poate fi ceva fără voie, impus, dar și ceva voluntar, poate implica atât alienarea și tristețea, cât și libertatea și o anume pace a minții. Poate că ar putea fi chiar o stare interioară cât și una exterioară eului creatorului/scriitorului. Ceva care unește pe aproape toți acești scriitori din diaspora este faptul că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
își anexează spațiile incerte, cu o geografie fluctuantă, ale visului și ale solitudinii afective. Viața și moartea, de altfel, par să nu mai fie realități atât de ireconciliabile, dimpotrivă, spațiile pe care le ocupă se întrepătrund. Într-o lume a alienării, a sensurilor dezafectate și a reificării progresive, chiar sentimentul morții pare să fie mai suportabil, înscriindu-se aproape în limita firescului: "Să stai o zi în locuința morților,/ Să mănânci pâinea lor/ Și să bei din vinul lor curat/ Și
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
în care biograficului traumatizat i se adaugă tentativa de compensare și rezistență prin imaginar ori, ceea ce izbutește multora dintre personajele sale, prin eros, care își ia și aici partea epică cea mai substanțială. Erosul ca revanșă afectivă și senzuală față de alienarea mentală prin politicul dogmatic, inautentic și agresiv, devine temă dominantă în Șase femei, 2002. Totul este văzut din perspectiva unor simpli prizonieri ai lumii închise, care au fost siliți la rezistență prin conștiința lor solitară. Cartea focalizează șase biografii feminine
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Afirmația că numai socialismului îi este proprie prețuirea muncii este o simplă lozincă a „socialismului real”). Într-acestea, preocuparea pentru soarta muncitorului industrial modern adaugă o notă democratică specifică filozofiei sociale a lui Vianu. El a descris în mod adecvat alienarea muncitorului modern ca „o ființă al cărei centru de viață nu coincide cu centrul interesului său”. Ideea înrudirii dintre artă și muncă i-a permis lui Vianu să formuleze, așa cum sugerează în Prefața la ediția a II-a, utopia lui
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
orchestrată și dând dovada unei reale virtuozități stilistice, fără de care totul s-ar fi transformat în haos, acest (post)roman este o demonstrație multilingvistică (și) la diverse paliere: grafic, textual, informativ - prospectiv, științific, mediatic, livresc, care vorbește, în fond, despre alienarea convențiilor comunicării și despre necesitatea descoperirii unor noi modalități, mai complexe, de percepție a multiplelor realități dezvoltate instantaneu de noile mijloace de comunicare ale lumii actuale. Un fel de ghiveci (în sensul bun) științifico-filologic, fascinant prin ineditul posibilităților, ne livrează
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
protestul se vede altfel din redacția de Știri decât de pe alveola din centrul Pieței Universității. Și că de la o decizie editorială care are un singur obiectiv, creșterea audienței, și până la rea-voință e cale lungă. Ce-am obținut cu aceste mesaje? Alienarea celor mai importanți potențiali aliați ai protestului - jurnaliștii care nu aveau nicio miza și nicio părere deja formată pe acest subiect. Un exemplu: Știrile Pro TV, care au relatat echilibrat, si care au fost acuzate, în bloc, că au făcut
Uniți, simplificăm și arătăm cu degetul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82385_a_83710]
-
Marx și Engels n-au crezut că societatea fără clase se va instaura printr-o bătaie cu flori. S-a schițat, în anii declinului, o cosmetizare a doctrinei, prin căutarea în cuprinsul ei a unor oaze de adevăr și subtilitate: alienarea, reificarea, "tînărul Marx" etc. Operație, în principiu, legitimă la recitirea oricărei filozofii a trecutului, dar inadecvată cazului în speță, întrucît mirosea a "comandă socială" și se adresa unui public edificat. Termenul de garanție expirase de mult, iar produsul nu mai
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
păcate, cred că nu e atît de benefic cum pare la prima vedere, întrucît presupune și un fel de a spune: ce mai contează crima în care am fost implicat?! La Faulkner, finalul este de cele mai multe ori tragic, întrucît reflectă alienarea totală a unui sudist silit de împrejurări să constate că el nu este nici alb, nici negru. Dar chiar și la el deznodămîntul e uneori de neînțeles. În romanul Pe patul de moarte asistăm mai întîi la agonia lui Addie
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
totuși în comun multe asemănări. Fiecare pășește de la lumina solară a speranțelor în cea a umbrelor întunecate ale neșanselor deznădejduitoare, sub presiunea unor întâmplări, situații, hotărâri care vor shimba profund direcția lor de viață. Ambele personaje își caută refugiul în fața alienării sociale în viața de familie, dar rămân cu inima zdrobită scurgându-li-se zilele într-o înfrigurată însingurare sufletească. Deși soarta le-a fost potrivnică, ambele personaje rămân neclintite în aspirația împlinirii vieții lor numai în familie, considerată coordonata fundamentală
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
Poetics Today" (vol.27, nr 1,2006, p.35-66), se află articolul Cristinei Vatulescu "The politics of estrangement; tracking Shklovsky's device through literary and policing practices", în care jumătate din articol se ocupă de relația dintre estetică și politica alienării în "Jurnalul fericirii" și în "Monologul polifonic" ale lui Nicolae Steinhardt, în contextul Est-european al problemei (Brecht, Shklovsky, Brodsky etc.). Aceeași autoare a publicat în "Comparative literature" 56, 2004, p.243-261, un articol despre impactul poliției secrete în viața literară
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]