647 matches
-
din urmă momentul să plec. Cu câteva zile în urmă mi-am procurat bilet la autocar și astă seară plec. Valiza e gata și am profitat de timpul rămas Îmi îndrept pașii cu hotărâre spre ieșirea din parc însoțită de alinturile aspre ale vântului pătimaș, mă bucur de priveliștea parcului pentru ultima dată. Traversez centrul orașului îndreptându-mă fără ezitare spre casă, luându-mi rămas bun de la priveliștea orașului care pentru 25 de ani, mi-a adăpostit viața cu ale ei
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
carte basme eu să-ți spun, În astă zi, pentru aniversare, Și,.. în rostuirea vorbelor s-adun ``Familia``...ce sfântă-adunare!... Se împletesc în ochii mei, cu dorul, Clipite în gesturi moi de zână Și,..nevăzută-i inima-mi în zborul Alintului schițat de mica mână. În poză, ai trei ani dragă brândușă, Minune cu ochi de dimineață, Surâs, dans al mirării jucăușă, Taină în lumini și multă viață?!.. Plecată sunt în cântec de vioară. Parcă aș atinge nemurirea Și m-ar
17 IULIE de LIA RUSE în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380147_a_381476]
-
Flăcăii-i-ademenesc. Strânse-n brațe, se feresc De sărutul fecioresc, De pe buze să li-l soarbă. Scapă și-apoi fug în grabă, Înspre crâng, sub sălcii dese, Unde râul umbra-și țese. Prinse iară, se supun Jocului de-acum nebun De alint și dezmierdări, Printre mii de sărutări. Câte una, mai cuminte, Prea târziu și-aduce-aminte De-a mămucăi ei povață Și prea mult îl strânge-n brață, Pe cel drag, care râvnește Nuri din ie și-i cerșește Zor-nevoie dintr-odată, Fecioria
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
Toate Articolele Autorului PRIVEȘTE Și Dumnezeu a spus, privește Omule dintru nisip și ceară, Privește în lumina ce orbește, Din lumea ta crepusculară! Privește mai adânc decât cuvântul, Privește-n sentimente și dureri Și fă să poți schimba pe veci alintul, Zilei de azi, mai bună decât ziua cea de ieri. Privește tot ceea ce s-a născut în lume, Tot ceea ce-ai creat și unde am ajuns, Noi două emisfere ideale, fără nume, Sălășluite-n ne-nțelesul inimii pătruns. Privește
PRIVEȘTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378177_a_379506]
-
și-i dumnezeiesc să murmur simfoniile albastre, să număr numai zilele cu soț, să văd iar zborul păsării măiastre, să cred că m-am născut să fiu un boț, ce se frământă-n palmele muncite, cu picături de rouă în alint, să mă tranform în una din carite, ca sa mă vinzi pe doi bănuți de-argint! Referință Bibliografică: E SOARE-N GEAM / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1508, Anul V, 16 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
E SOARE-N GEAM de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378187_a_379516]
-
cândva, te-am iubit aiurând. Într-o noapte cu noi te-am prădat vișiniu Îmbrăcând, doar atât, ochii tăi -haine-adânci- Nu mai știu dacă foc ori de roua pe lunci ne-a fost trupul foșnind în atâta târziu. În felinul alint, sferic vis mă visai Sub scâncite șoptiri mâna mea te-adora. Un leșin înflorit între noi ne vindea trupul tot pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai. Lupi flămânzi ne-am fost noi, căi în flori adăpând un
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
de lutîntr-o noapte, cândva, te-am iubit aiurând.Într-o noapte cu noi te-am prădat vișiniu îmbrăcând, doar atât, ochii tăi -haine-adânci-Nu mai știu dacă foc ori de roua pe luncine-a fost trupul foșnind în atâta târziu.În felinul alint, sferic vis mă visaiSub scâncite șoptiri mâna mea te-adora.Un leșin înflorit între noi ne vindeatrupul tot pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai.Lupi flămânzi ne-am fost noi, căi în flori adăpândun narcotic fior peste
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
GHEORGHE MIHĂLCEAN - ÎN ALINTUL IUBIRII NOASTRE 25 aprilie 2013 Cât a fost printre noi nu i-am adus elogii, nu l-am înduioșat cu laude și vorbe măgulitoare. Nu că n-ar fi meritat sau n-au existat asemenea ocazii, ca, bunăoară, cea de-
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NEOBRĂZAT ALINT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Amușinează vântul larga zare, Pe fața mării, dealuri, văi și munte, Un mesager astral trimis să-nfrunte Întârziate pâlcuri de ninsoare. Le poartă blând
NEOBRĂZAT ALINT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377260_a_378589]
-
de ninsoare. Le poartă blând spre veșnicii polare Lăsând în urmă calde alizee Să-mbrace lumea în veșmânt de fee, Pământu-n toporași, pomii în floare. Și încântat de-atâtea noi ispite, Cosițe de codane răscolește, Le flutură rochița ștrengărește, Neobrăzat alint pe coapse-albite. Și fuge-apoi; se culcușește seara Sub curcubeie desenând crepuscul. Prin iarba crudă, greierul minuscul Cri-cri-ul toarce: vine primăvara! *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: neobrăzat alint / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528
NEOBRĂZAT ALINT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377260_a_378589]
-
ispite, Cosițe de codane răscolește, Le flutură rochița ștrengărește, Neobrăzat alint pe coapse-albite. Și fuge-apoi; se culcușește seara Sub curcubeie desenând crepuscul. Prin iarba crudă, greierul minuscul Cri-cri-ul toarce: vine primăvara! *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: neobrăzat alint / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NEOBRĂZAT ALINT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377260_a_378589]
-
pe care o dată îl portretizează metaforic: "...viața în aer liber în mod hotărât nu i se potrivește; este la fel de neîndemânatic ca o lebădă ieșită din apă. Apa? Muzica lui." Enescu era foarte gelos, ca și Maruca (pe numele ei de alint) era o natură vulcanică, un impulsiv, un coleric; fire labilă, trecea de la stările serafice ale sentimentului la infernul neliniștii și furiei, până la a săvârși acte necugetate. Iubita însă (viitoarea soție) se dovedește mai înțeleaptă și trage o concluzie care concentrează
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
să ceară, așa cum este obișnuit să își exprime deschis rasismul într-un loc unde el este tabu. În cele din urmă, Larry Charles ne oferă un dictator simpatic, așa cum tigrii devini pisici atunci când se alintă. Însă carnasierul nu dispare în alint, nici în micul puseu sentimental, reinstalat pe tron, Aladeen oferă măsura unei democrații „originale”, în fapt o satrapie mai cosmetizată, pe placul aliaților occidentali. Zâmbetul lui Aladeen are însă colți, iar barba nu e suficientă pentru a-l masca pe
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
aspră, cu două tăieturi adânci în obraz, probabil medicul, și încă pe cineva, o siluetă cunoscută, familiară, dar neprecizată ca identitate, care rămase după ușă, după ce se închise ușa și ceilalți se profilară clar în lumină. Într-un soi de alint, de siguranță a salvării, știind că răul s-a-ndepărtat și nu-l mai așteaptă decât dojana delicată și blândă a mamei, închise ochii, văzu niște pete negre printr-o vâlvoare incandescentă ce cădeau zvâcnind ca niște mogâldețe împușcate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
actor și încearcă să îl repudieze, să îi întoarcă spatele cu hotărâre și pentru totdeauna, nici actorul nu se bucură de imaginea lui, sperjură și, vai!, atât de inconsistentă; în sfârșit, așa cum actorul, cu o ultimă speranță și un ultim alint, își trimite ambasadorii plini de fast și strălucire către poet pentru ca acesta să îi pună pe fugă, cu fulgere și tunete contrafăcute, nici poetului nu îi mai rămâne nimic de făcut pentru a-l convinge pe actor. El se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care trebuia să fiu. Cercetez acest chip ce nu poate înșela pe nimeni, ochii în adâncimea cărora licăresc apele verzi ale îndoielii, fragmentele unei coregrafii niciodată fixate. (...) Mă strig: George! Întorc privirea și nu știu ce să fac".) Însă numele meu de alint, care mi-a displăcut din capul locului, era }oncu - l-am purtat de la școala primară până pe vremea când am lucrat la Scânteia. În jurnalul lui, Radu Petrescu mă numește astfel și lumea nu știe despre cine este vorba. Mă credeam
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
contorsionare (mergînd, vai, pînă la crasă subordonare!) a pedagogicului; acum nu provocată de domeniul politic, ci de acela administrativ.... Fiindcă idiosincrasiile față de birocrație îmi blochează priceperea, (mă) întreb: de ce e mai importantă o hîrtie predată la ora h - termenii de alint gen "fluturași" folosiți de managerii-femei de astăzi în locul acelora utilizați de directorii-zbiri de odinioară nu schimbă realitatea! - decît o șansă acordată-n plus, fie și-n ultimele secunde ale semestrului, unui elev aflat într-o situație delicată? Oare completatul fără
Despre "omul recent" de la catedră by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/9873_a_11198]
-
spune și orice mi-ai face Dar plecarea ta m-ar lăsa fără resurse să sper. Fără sprijin Ce rost mai am și de ce mai sunt, Dacă nu pot să-mi completez colțul mulțumirii Cu ființa suavă, cu un blând alint, Descifrând astfel misterul iubirii? Aș vrea... ca atingându-ți palma, Să știu că am găsit un sprijin, Să realizez că am găsit urma, Înspre feminismu-ți blajin. Nici noaptea nu mă mai adoarme, Nici toate din juru-mi nu mai au har
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
din rațiuni culturale, dar nu cu gîndul de a-și abandona religia. Era, cum se zicea pe vremuri, de familie bună și chiar dacă nu făcea caz de asta, ținea la tradițiile de familie.Și-a păstrat toată viața supranumele de alint "Moțu", pe care i-l dăduse bunica sa, fiindcă era primul ei nepot, dar cînd era întrebat de unde i se trage acest nume mai dădea și explicația firoscoasă, că așa e el, mai cu moț. Nu cred că și-a
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
nouă, cu chipu-mi nevăzut te-oi bântui, și te-oi momi în lumi de taină, plăpânda fericire-adăpostind, în care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul la gură de calmul trupului alint, crescut din lunecări de zgură și din stihii de ape răscolite. vom străluci părelnici și sfioși și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
furau din odoare, făcînd haz pe seama numeroșilor lui musafiri și-a popii Galaction, ocărîndu-și în public nevasta cherchelită, închis la Văcărești pentru șantaj, ctitor de revistă, Ileana, de lux, era Tipul. Un tip e și Rosetti, trecînd prin istorie cu alinturi de mucalit. Cu o anume vocație a qui pro quo-ului, excelent dată de gol în pasajul despre (h)omonimii. O mică enciclopedie a pseudonimului, care încurcă treburile prin gazete și întreține fabula literară. Încheiată așa: "Și acu, dacă micul meu
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
autorul face un elogiu poveștii care, după spusele unora, trebuie să fie componenta principală a unui roman: "Plăcerea omului de a spune și de a fi ascultat e multă! Ne place îmbucurarea celui de lângă noi cu clipe de farmec și alint, cu gesturi care ne împiedică să fim singuri. Și poate că mai e nevoie de poveste și pentru altceva. Ficținea ne ordonează, instituie o ierarhie a sentimentelor trăite, armonizează umbrele cu fulgurațiile luminoase, separă semnificantul din zgura derizorie." (p. 233
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
și Înaintă către frumoasa făptură ce-i Întinsese poate cea mai delicată mână. Îmbrăcată cu ceva foarte străveziu, Ada, pentru că ea era, Îl cuprinse pe după gât, exact ca atunci și-l sărută pătimaș iar el desluși niște frumoase vorbe de alint și Întrebări monosilabice nearticulate Înnecate În sughițuri și oftaturi. Trecuseră aproape două ore când cei doi Își făcură apariția În living-ul somptuos. Erau așteptați iar G se grăbi să spună: Știm că ai fost și Încă mai ești surprins
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să mi dai dreptate...Multă vreme s-o zbătut bietul băiat între viață și moarte...Intr-o bună zi, însă, o făcut ochi. Si ce să vadă? La capul lui, mângâindu-i fruntea brobonită de sudoare și murmurând vorbe de alint, ședea un...un înger alb! Da, da! Un înger alb! Cum auziți. Mă iartă, gospodarule, dar aici chiar că nu te cred. Ingerii sunt în ceruri, iar noi nu-i vedem. Cum să se întâmple o asemenea minune? a intervenit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înverzită, dimineața încă mai râdea înveselită de cântecul păsărelelor împânzite pe meleagul împrejmuitor. Soarele vărsa binevoitor din căldarea sa aur topit, bucurând făpturile cuvântătoare și necuvântătoare ale lui Dumnezeu. Doar un vânt ușor înfiora firele de iarbă ca pe un alint în pragul începutului de nouă zi. Corturile înșirate ca mărgelele pe o ață se întindeau de-a lungul luncii; în fața lor se aflau vetre de foc cu flăcări vesele. La apariția avocatului, apăru o polatie întreagă de puradei, fete și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]