2,202 matches
-
ajungă! Ah, durerea în suflet azi m-a cuprins, Mica mea inimă în piept s-a rupt, Respirația s-a stins, cuvântul s-a oprit, Lacrima s-a scurs din ochi pe fața fierbinte. O, suflet îngeresc, înălțat în cer, Alintă-mă, alungă lacrimile mele, Adu-mi înapoi surâsul, Vino și-mbrățișează-mă cu dor! SUB MILA IGNORANȚILOR Lume frumoasă erai cândva.... Aveai valoare, aveai demnitate, Aveai lumină și aveai har, Aveai bunătate și voință aveai. Învelită în culorile vieții Aveai
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
Focul pleoapelor”: „Lâni:... câte secole am călărit/ pe cărările ursului în peșteri de marmură/ în muntele uscat flori am semănat/ Hava:.. erau ore, minute/ nu erau secole trecute pe valurile stâncoase/ luna am atins-o cu mâini legate/ ne-au alintat ochii verzi/ Lâni:... tremura amintirile-n pleoapa/ adâncul oceanului cu vârtejul apelor/ în sertarele noastre renaște soarele/ Hava:... am crescut stejari și pini/ cu extaza vanturilor în grădina noastră/ Lâni mi-ai furat visul divin cu mireasma/ trandafirilor care-n
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
iar m-am înșelat! Spre seară plânsul mi-a trecut, Și am cerut să-mi văd copila, Pe dată am încremenit, Că mă vedeam ca-ntr-o oglindă! Am desfășat-o și-am pupat-o, Am mângâiat-o și am alintat-o, Era atâta de frumoasă, Că-ndată am deochiat-o! Când a supt întâia dată, Pe dată ea m-a cucerit, Nu-mi mai păsa că este fată, Nu-mi mai păsa că nu-i băiat! Zi după zi era mai
DOR DE MAMĂ, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380722_a_382051]
-
Cum mergi pe bicicletă, Piața tu cum o faci! Mi-e dor de tine mamă, La mine când veneai, Nu stăteai nici o clipă, Mereu dereticai! Mi-e dor de tine mamă, Fiica tu îmi iubeai, O așteptai mereu, Mereu o alintai! Mi-e dor de tine mamă, Știu cât mă iubeai, Chiar de nu mi-ai spus-o, Simțeam că o faceai! Hai mamă vin-o acuma, Ca să mai stai un pic, Numai pleca mămico, Hai să mai povestim! Mi-atât
MI-E DOR DE TINE MAMĂ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380727_a_382056]
-
ce ma înconjoară, Venind din vremi apuse,ce nu mai am,ca să i-mi ceară. Și simt cum mă atacă și că mă doare, Ranindu-ma și evocandu-mi clipe amăgitoare. Parfum suav de lămâița,patrunde-n mine și m-alinta, Venind din depărtări,ce nu credeam că mai există. Dar a ajuns,si aroma lui mă întărește, Redandu-mi zorii vieții și roua ce zâmbește, Și un început de drum,ce așteaptă să-l străbat Plin de speranțe,prin colbul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
ce ma înconjoară, Venind din vremi apuse,ce nu mai am,ca să i-mi ceara.Si simt cum mă atacă și că mă doare,Ranindu-ma și evocandu-mi clipe amagitoare.Parfum suav de lămâița,patrunde-n mine și m-alinta,Venind din depărtări,ce nu credeam că mai exista.Dar a ajuns,si aroma lui mă întărește,Redandu-mi zorii vieții și roua ce zâmbește,Si un început de drum,ce așteaptă să-l strabatPlin de speranțe,prin colbul așteptării
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
acele vremuri. Și ele au venit și a trebuit să sar în foc. Am făcut un gest aproape sinucigaș. Am părăsit Clujul și am plecat la București să îi îngrijesc, Doamne, în ce condiții!.. Părăsind Clujulețul meu drag, așa cum îl alintam eu, am părăsit un oraș care răspundea cerințelor mele interioare, diametral opus Bucureștiului. Am renunțat la catedra celei mai bune școli, renumita școală “Bob” și la titularizare în învățământ, ca să bâjbâi în căutari de supliniri pe la diferite școli în București
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
ca să se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
litri în care se legăna un lichid oranj cu aromă de portocale. O ținea cu grijă, așa cum ar fi ținut un copil, odihnindu-l cu capul pe patul de pâine și-o legăna cu mersul ei șchiopătat, cum ar fi alintat o bucurie pe care cu toata neputința se încăpățâna s-o ducă acasă, acolo unde bucuriile erau din ce in ce mai rare. Bătrână urca anevoie prin fâneața iar cand privirea ei slăbită prinse conturul gardului rărit de vreme se întreba, ca într-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ca să se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
litri în care se legăna un lichid oranj cu aromă de portocale. O ținea cu grijă, așa cum ar fi ținut un copil, odihnindu-l cu capul pe patul de pâine și-o legăna cu mersul ei șchiopătat, cum ar fi alintat o bucurie pe care cu toata neputința se încăpățâna s-o ducă acasă, acolo unde bucuriile erau din ce in ce mai rare. Bătrână urca anevoie prin fâneața iar cand privirea ei slăbită prinse conturul gardului rărit de vreme se întreba, ca într-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
elastică, lepădată cu un oftat de ușurare de îndată ce intra în casă) și o carnație remarcabilă. ŤIeri în autobuz cineva mi-a zis domnișoarăť, Ťelevii de la seral nu-și luau ochii de la picioarele meleť - biata Eugenia se crampona de tinerețe, se alinta și se pisicea își azvârlea picioarele peste brațul fotoliului și nu reușea să fie decât caraghioasă -, Ťhai, mami, nu te mai prostiť, îi spunea jenat băiatul cel mare, aproape un bărbat (avea o prietenă de vârsta lui care-l vizita
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
la Cavalerul cavalerist al Ordinului Mihai Viteazul este felul în care pune șaua pe trecerea vremii... Pentru sute de timi- șoreni, Nea Mircea e o preafrumoasă legendă a copilăriei: Profesorul de călărie. Cel care-și răsfăța „recruții” fără să-i alinte. Îi creștea să fie frumoși, liberi în zbor pe Pegas, călare pe destin, siguri pe ei și curajoși. Pentru sute, mii de recruți adevărați în Războiul cel Mare, Bădia, cum îi spuneau, era brațul ocrotitor și camaradul din prima linie
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
talent al sportivilor“, este încredințat Grațian Bolog. Paradisul velocipedelor În Elveția, prima sâmbătă din luna iunie este Ziua națională a bicicletei. Următoarele șase zile se sărbătorește Săptămâna Velo Passe-Partout. Ceea ce înseamnă că bicicleta are liberă trecere peste tot. Velocipedul este alintat „la petite reine“, adică mica regină. Dacă treceți pe bicicletă pe Pont de l’Ile, dimineața, între orele 7 și 9, veți fi răsplătit cu un corn, o cafea și un suc de portocale. În acest fel, Geneva își arătă
Agenda2004-18-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282359_a_283688]
-
loc al lumii, nu este Raiul. Ba dimpotrivă, e un loc plin de patimi și furtuni, un front de tensiuni care se descarcă și uneori, în chip fericit, descărcarea lor se transformă în emoție. Nenică sau Nea Nică, așa cum îl alintă cu drag cei care-l cunosc mai bine pe domnul Nica Lazăr, le-a văzut pe toate: și bune, și rele, și mărețe și rușinoase, căci el e singurul, absolut singurul care stă exact de 50 de ani, din 1953
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
adevărate. Ceilalți și-au luat câte o însărcinare care le-a fost pe suflet: Vasile, spre pildă, cu pregătirea lui de inginer, mereu meșterește câte ceva la plută. Cameramanul Manu și Medana Pop sunt cei mai buni vâslași. Ancuța, deși o alintăm „piticul”, pentru că este minionă, este cel mai bun cârmaci. Aici se cuvine să spunem ceva: stânga și dreapta, babordul și tribordul, sunt, oficial, anulate pe pluta noastră. Căci în primul rând trebuie să navigăm în apele românești, deci să ținem
Agenda2003-29-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281266_a_282595]
-
hotărât să cultive sănătate și să atingă longevitatea și în spațiul mioritic. Chiar dacă pentru instructori nu reprezintă nimic extraordinar, una dintre elevele unui club din Craiova are venerabila vârstă de 73 de ani. Lizica Florica Gadju sau Lizzet, cum este alintată, este una din cele mai consecvente cursante, fiind înscrisă în-că la startul clubului craiovean, noiembrie 2002.
Agenda2005-02-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283262_a_284591]
-
cuvinte frumoase. Te urmăresc , în gând, în căile tale Ajutându-te să nu te pierzi. Pasul tău de gazelă îmi sună ca o șoaptă; Vocea ta este o melodie învăluitoare, Părul tău cu șuvițe de paloare Mă fac să-l alint cu sfială, Mătasea bluzei tale îmi este dușman; Nu vreau ca ea să te mângâie, nici să te atingă ! Vino, iubita mea, înainte ca soarele să apună, Să privim înlănțuiți înserarea, Să bem amândoi din pocalul bucuriei Și mereu să
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
Piața Unirii, la Iași. Emoțiile au venit după aceea. Maria nu cunoștea familia Grapini și o intimida faptul că erau intelectuali, bănățeni, cu alt orizont decât cel de la Berești. „M-au primit extraordinar. Soacra mea, micuță, frumoasă, blondă, m-a alintat de cum m-a văzut“. La cununia civilă, la Casa Tineretului (unde fusese și Casa Căsătoriilor) a fost puhoi de lume. Voiajul de nuntă l-au făcut în Deltă și la Nisipurile de Aur, în Bulgaria. Toamna au fixat cununia religioasă
Agenda2004-49-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283116_a_284445]
-
existențiale la care e receptiv, să fie dezamăgit de semnificatul textului, de "fircălirea" poetului ce l-a comis: "s-a ieftinit liftul la cinematograf și s-au scumpit donațiile; / moartea izbucnește din țevi ruginițe și-mi laudă barbă, / apoi mă alinta - / un tramvai înghețat a devenit titanul orașului, / iar eu fircălesc prostește/ aceeași pagina..." ( Oprește gîndul, aici!). Lumea se revelă că text ("textul frunzelor izvoraște iarăși pe buze"), nu numai pentru a sfidă textul poetic, ci și, compensator, pentru a-l
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
grădină a desfătărilor, dar nu a desfătării ei, ci a lui. Puteți crede sau nu", mărturisește personajul, "aceste ceasuri petrecute în a fi jupuit, zdrobit, malaxat, palpat au devenit voluptatea mea favorită. Era sublim. Torceam de plăcere. Nimeni nu mă alintase vreodată așa. Brațele Hélènei erau un paradis din care n-aș fi vrut să ies niciodată." Alungarea din paradis se consumă după convenția cunoscută, fie ea și disimulata abil de Bruckner îndărătul unei formule de român gotic: întorcîndu-se în plin
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
un cuceritor spectacol al spontaneității. Totodată, limbajul folosit în relatarea faptelor este un limbaj poetic foarte bine însușit, care nu obligă la o pronunțare solemnă. Denișa Comănescu poate deopotrivă să se amuze și să se lamenteze, să acuze și să alinte, să șoptească și să strige în limba poeziei sale. Îndrăznelile artistice nu sunt acompaniate de acel înfiorător răpăit de tobe care la circ anunță salturile mortale sau care la alți poeți evidențiază "eroismul" unor invenții imagistice. Poeta se lansează în
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
nu pleacă prea departe de sine/ Daniel, Daniel, moartea în preajma foșnește/ și tu rîvnești bolti cu idei căzătoare/ sărbători fără nume./ Daniel, Daniel, în spațiul înfricoșat dintre da și nu/ moartea amarnic foșnește/ în groapă din suflet umbră stelei/ se-alintă/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ adunînd fărîmele răbdării/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ dansînd pe acoperișul secundei./ Lasă vor veni destui să atingă/ corpustii curajului peticitele drumuri ale gloriei/ Daniel, Daniel, moartea foșnește în groapă/ cu
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
Cu capul descoperit în incinta întunecată a lucrurilor, ca în altare, mă rog zeilor lucrurilor. Și ei nu se văd, nu-mi răspund în cuvinte. Îmi răspund cu lacrimi. Îmi răspund cu nechezat și cu patimi. Cu voaluri eterice m-alintă, cu șerpuiri și arome, cu sete. Cu licori de nalbă vor să mă-mbete. Tristețea mea depune ouă în asteroizi să alerge prin spațiul orb să clocească un sens - insectă cu aripi bătând, arzând. Fac gesturi în univers și intenția
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
intensitatea evenimentelor trăite. Și totuși, parcă s-ar fi scurs doar o clipă, într-atât de prezent continuă să fie în memoria unora dintre noi. Pentru micul grup de prieteni timișoreni el e tot șeful, apelativ tandru-ironic cu care-l alintam. Îl evocăm în conversații cotidiene, ori atunci când ne punem întrebarea cum ar fi reacționat el într-o împrejurare sau alta. Știm că ideile lui n-ar fi fost neapărat și ale noastre (mai ales în planul politicii), dar mai știm
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]