72 matches
-
publică - pentru ca apoi lucrări spectrale, complet diferite de ale oricărei școli sau maniere, să apară sporadic, diseminate în Italia și în lume. Chiar și azi mulți specialiști încă mai cred că Desiderio a existat cu adevărat, diferit de cei doi alsacieni. Dacă te gândești și la magia lui Claude lorenul, trebuie să fi apărut acolo, în răsăritul regatului Franței din acel veac, o lumină neliniștitoare. O transparență care nu a mai fost în pictură și n-avea să mai fie..." M-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zgomotul răsuna până în creștetul capului. Îmi amintesc pătura imensă cu care fusese acoperit cadavrul fetiței, și care se udase imediat, și pe cei doi paznici, Berfuche, un ins scund cu urechi de porc sălbatic, acoperite de păr, și Grosspeil, un alsacian a cărui familie se expatriase cu patruzeci de ani în urmă, care îl supravegheau din apropierea malului. Un pic mai în spate venea flăcăul Brăchut, un voinic burtos, cu părul țeapăn ca o mătură, care-și mototolea vesta neștiind ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
țigări Încât era de un negru lipicios. Tejgheaua până la Înălțimea pieptului străbătea Încăperea, ținându-i pe pariori departe de hârțogărie, de casele de bani și de ușa către camera din spate. Un bătrân stătea În colț, la picioare cu un alsacian cenușiu cu botniță și-o doză de Export În mână. Atenția Îi era fixată pe ecranul de televizor unde niște câini care fugeau În jurul unei piste. Logan fu surprins să vadă acolo un pensionar. Credea că le e prea frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mînecă, iar agenta Watson Îi șuieră În ureche: — Ăla nu e... Dar bătrânul le-o luă Înainte strigând: — Domnule McLeod! Au venit niște nenorociți de la poliție să vă caute! — Hai, hai, Dougie, nu-i frumos, zise Logan, pășind spre bătrân. Alsacianul fu În picioare Într-o clipă, cu dinții dezgoliți, cu un mârâit care Îi ridică părul pe ceafă lui Logan. Un fir de salivă se scurgea printre dinții sparți ai animalului. Era un câine bătrân, dar suficient de rău cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca să mint când vine poliția aicea să pună Întrebări idioate. Logan Își mușcă limba și numără până la cinci. — Îl recunoști? — Du-te și trage-ți-o și ia-ți și târfa cu tine. Mirosul Îl supără pe Winchester. Arătă spre alsacianul care mârîia. — Și chiar dacă l-aș recunoaște, mai repede-aș mânca rahat de la o curvă din cur decât să-ți zic ție. — Unde e fratele tău, Colin? Nu-i treaba ta; acolo e. Acuma ai de gând să te cari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se Îndreptă În scaun și se uită prin binoclu. Ușa din față a magazinului se deschise și Doug Disperatul Își scoase capul, se uită cum e vremea, după care și-l băgă la loc. Treizeci de secunde mai târziu, Winchester, alsacianul cel mare care voise cu disperare să ia o halcă din Logan cu o zi Înainte, fu aruncat afară În lapoviță fără nici o ceremonie. Câinele Încercă să intre la loc, fu pocnit cu bastonul lui Doug, apoi rămase la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
depuse delicat un rahat uriaș În mijlocul parcării. Odată rezolvată treaba, se Întoarse și lătră din toate puterile către ușa din față de la Turf ’n Track, până când Doug Disperatul Îl lăsă Înapoi Înăuntru. După doi pași făcuți Înăuntrul agenției de pariuri, alsacianul se scutură, Împroșcându-l din cap până-n picioare cu apă și lapoviță topită pe stăpânul său. Brusc, lui Logan Îi plăcu mai mult câinele. Se așeză confortabil În scaun și lăsă muzica de la radio să Îl Învăluie. O mașină particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ritmul lor normal, dar erau liberi. Cineva ciocăni la geamul de pe partea pasagerului, iar Logan tresări. Afară, În zăpadă, stătea un bărbat aparent emoționat, care purta o apărătoare pentru brațe bine-căptușită. Logan coborî geamul dinspre omul emoționat și spuse: — Deci... alsacianul acesta e mare, nu? Pe față i se citea că speră un răspuns negativ. Logan ținea ridicat mulajul de dantură ca să-l poată vedea Îngrijitorul de la Departamentul Canin. Nu-l făcea deloc mai fericit pe om. — Înțeleg... Mare. Cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
câini, imaginea sărea, iar sonorul era dat mult prea tare. Patru bărbați stăteau pe marginea scunelor lor de plastic crăpate, toți cu ochii holbați la ecran și țipând. — Hai, leneș nenorocit! Fugi!!!! Doug Disperatul nu se zărea nici unde. Dar alsacianul lui era lățit pe podea, lângă focul cu trei arăzătoare, cu limba atârnându-i Într-o parte afară din gură, cu blana fumegându-i ușor din cauza căldurii. O pală de vânt năvăli pe lângă Logan În camera Întunecată și plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
liberă, strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau un polițist. Watson și cei doi Îngrijitori de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele ca semn de anticipare nervoasă, unul dintre Înngrijitori coborî bucla de la capătul parului pe care-l avea către masa gri aburindă și se apropie Încetișor. Dacă reușeau să-l prindă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
arzătoare, spărgând unul dintre elementele de Încălzire. Fiecare față din Încăpere se Întoarse către câine. Și apoi la cei patru polițiști. — Ce mama naibii? Acum toți pariorii erau În picioare. Pumni Încleștați și tatuaje. Dinți dezgoliți, mârâieli, exact ca la alsacianul lui Doug Disperatul. Se uzi o bușitură În celălalt capăt al barului și ușa din spate fu dată În lături. Simon McLeod stătea În ușă, cu enervarea de pe față schimbându-i-se treptat În mânie. — Nu vrem probleme. Logan fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o sticlă de Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea delicată a luminii unei zile de iarnă. Unul dintre Îngrijitori era pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele șuvoi pe nas și ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
departe; mai mult se temea de judecata fiilor-nefii, dacă unora dintre ei le-ar fi fost dat să afle. De refuzul acestora de a-l socoti părinte... Dar Berg, probabil, vroia iar o poveste, născocind de data aceasta povestea cu alsacianul din tren. „Da; unii vor fi arienii de mîine...“, a zis. „Adică?“ „Poate undeva există o creșă... Pentru Început... SÎnt născuți de mame purtătoare... Luați apoi și crescuți de infirmiere, supravegheați de medici, de tutori. Rasa albă e În pericol
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dacă nu ai câștiga la limita subzistenței. În fond, Mall-ul nostru e o expresivă metaforă de tipul: România, starea de fapt. Chiar la intrare este o vitrină superbă, plină de oglinzi în care se reflectă cățelușii vii: cockeri, caniche, alsacieni, pechinezi. Câini de rasă. În fața vitrinei e o mare îmbulzeală: copii doritori de puppets, părinți care nu au o sută de dolari să așeze sub pomul de Crăciun o jucărie vie, cumpărată pe bani mulți, cât un salariu mediu. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am spus eu. — Arăți groaznic, îmi spuse ea. Îmi pare rău. Săracul de tine. — Mda. Am avut o săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
place să le săpăm gropile. — Câine, treci la loc! îi zise Flann O’Toole cățelei. Apostrofarea cârciumarului îi spori lui Vultur-în-Zbor presimțirile care se tot adunau, dar încă mai vedea acel zâmbet aparent amabil, întipărit pe chipul lui O’Toole. Alsacianul se ascunse în spatele tejghelei. Mâinile lui Flann O’Toole: niște bucăți mari de șuncă atârnate la capătul brațelor. Mâini de ucigaș, se gândi Vultur-în-Zbor. își va reaminti acest gând într-alt timp și alt loc. Acum mâinile respective erau întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
concept de stat-națiune ca fiind unic și indivizibil, a fost strădania de a crea o societate care era uniformă din punct de vedere cultural și lingvistic. Cetățenia franceză, după cum a fost descrisă de Ernst Renan în renumita sa prelegere adresată alsacienilor, se baza pe actul de a alege să fii cetățean, în contrast cu concepția germană care se baza pe noțiunea de "legătură de sânge" și cultură (conceptele de ius sanguinis și Kulturnation). În practică, francezii au adoptat rapid ceva similar concepției nemțești
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sau Bruxelles, susține comparația cu Italia. Către 1470, Ludovic al XI face o impresie jalnică pe lîngă Carol Temerarul. Dar, stăpîn pe armata sa, pe finanțele refăcute și pe geniul său diplomatic, el știu să-i adune pe toți cei alsacieni, loreni, elvețieni... pe care îi înspăimîntau ambițiile Marelui Duce de Occident. De două ori bătut de elvețieni, Carol moare în mod lamentabil în 1477 în fața orașului Nancy, pe care visase să îl facă odată capitala sa. Ludovic al XI-lea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Cu siguranță acest tablou naiv ar trebui completat prin cîteva tușe mai puțin luminoase, menționînd rasismul contelui Gobineau, doctrinele celtice ale lui Amédée și Augustin Thierry, ciudățeniile antropometrice ale doctorului Bertillon care, în 1916, pretindea că distinge spionii germani de alsacieni pe baza trăsăturilor fizice, și fără să uităm "teoria climatică" a lui Émile Boutmy, director al Școlii libere de științe politice care atribuia atitudinea sumbră a englezilor aerului brumos al Angliei, iar celui senin al Franței, ideile limpezi "care se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
izbucnirea războiului din 1914. Se înțelege că, pînă în momentul aplicării acestor reforme, soarta naționalităților supuse autorităților de la Viena este de invidiat, dacă o comparăm cu situația minorităților din Rusia, din Prusia sau chiar din Franța, dacă ne referim la alsacieni, după anul 1918. În Boemia, ceha este limbă oficială ală-uri de germană, după 1880; universitatea se va diviza în două secțiuni începînd cu 1882; din 1897, funcționarii vor fi obligați aici să practice ambele limbi, măsură ce va fi
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vinul cel roș Izbânda noi azi o slăvim Joffre, Clemenceau și Foch ! De acum încolo, acele vii în care se oglindește Rinul plăcut tulburat, cântate de Guillaume Apollinaire în ale sale Alcooluri din 1913, puteau primi înapoi podgoriile Franței, iar alsacienii "care disprețuiau berea grea" puteau să guste din "vinul alb cel nou" în cramele lor numite Winstube, pentru că: Toamna, pe-nserate, Cepul când se scoate, Ca-n timpurile uitate, Albul vin de-Alsacia Slăvește Patria Francezilor... de-a pururi ! Războaiele civile europene
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Ca-n timpurile uitate, Albul vin de-Alsacia Slăvește Patria Francezilor... de-a pururi ! Războaiele civile europene, dacă ar fi să reluăm expresia folosită de Jean Monnet în lucrearea sa, Mémoires, aparțin, din fericire, Istoriei. Din această perspectivă, putem spune că alsacienii au făcut, din reuniunile lor tradiționale numite Stammtisch, un compromis cultural între chermesa de origine germanică și festinul rabelaisian. Spre deosebire de procesul vinificării ce poate fi realizat la scară mică, cel de fabricare a berii implică un personal numeros și specializat
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]