2,520 matches
-
și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta domină vocile narative înscrise la cuvânt, constituindu-se într-o modalitate aparte de abordare a problemelor interiorității și de proiectare a lor în exteriorul tangibil, recognoscibil, decriptabil. Definirea identitară. Raportarea la alteritate Procedeul de bază ce reunește prozele sinelui pornește din marginea autobiograficului pentru a construi un epic menit să-și păstreze verosimilul indiferent de căile textuale alese. Opțiunile diferă în funcție de miza romanelor. Boom-ul sexualității a constituit fără dubii cel mai
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
acești tineri prozatori simte nevoia să reconfigureze tabuuri. Dintre obsesiile constante, sexualitatea (și mitul ei) este, fără îndoială, cea mai exersată în bolgiile textuale"3. Una dintre caracteristicile de bază ale prozelor analizate este raportarea la celălalt. Relația interpersonală cu alteritatea se depersonalizează, pierzând teren în fața inevitabilei confruntări cu societatea imediată. Colectivitatea, grupul din care personajele fac parte cu sau fără voie le dictează natura comportamentală, afectându-le datele identitare, de cele mai multe ori în sens peiorativ. Presiunea exteriorului face sexualitatea ca
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
avem de a face cu rebela traducere de sine a fracturiștilor, fie că ne aflăm în fața unor portrete mai elaborate epic, nucleul rămâne reflectarea privatului în oglinda discursivă. Personajele care se scriu și se spun sunt perfect conștiente de importanța alterității pentru propria dezvoltare. De multe ori, Celălalt nu va apărea sub forma controversată a unui partener: el poate fi reprezentat de întreaga comunitate ce contribuie direct și indirect la aventurile sinelui pe care îl modelează. Exemple concludente le oferă cărțile
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Valoarea semantica generală a conceptului de Europa este modernitatea, și în această regiune modernitate înseamnă în special modernizare care se suprapune cu dorința pentru o viață mai bună". Supoziția prelegerii lui Alexandru Mironov este că reprezentările cu privire la sine și la alteritate modelează în primă instanță și în mod decisiv comportamentele și acțiunile individuale dar și instituționale. De aceea, vorbitorul a prezentat schematic un scurt inventar istoric al conceptului de Europa așa cum apare acesta începând cu Dimitrie Cantemir și până la Nicolae Iorga
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Dimitrie Cantemir și până la Nicolae Iorga; cu alte cuvinte, așa cum apare conceptul sau reprezentarea Europei la intelectualii care au facut agenda dezbaterii publice în spațiul românesc. Or, Europa a fost văzută ca "refugiu", de către Cantemir. Europa este totuna cu creștinismul, alteritatea fiind Imperiul Otoman, deci ideea de Europa a fost definită prin diferență față de dușman și adversar. Europa ca model al curiozității și exotismului. Călătoria inițiatica spre vest a boierului Dinicu Golescu este un model comportamental chiar și astăzi, pentru noi
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
n-ai nici o soluție pentru/ mine? Cu ajutorul buruienilor morții măcar:/ dă-mi inimă de copac și trup mineral, dă-mi suflet de fiară/ sălbatică, numai/ să nu mai cunosc restriștea/ omenească..." (Eutanasie). Devenit instrument al propriului său abandon, al unei alterități, autorul se dedă la un antilirism care e o postură limită a lirismului ce-și riscă propria condiție: "Unde să fug? E ceva difuz, nu-mi/ mai încap în piele, nu mă mai înțeleg. Nimeni/ nu mai are nevoie de
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
funcție pe care îl realizează acești doi compozitori, Schönberg și Stravinski, în succesiunea dialectică a generațiilor de compozitori și, implicit, a perioadelor stilistice. Iar această dialectică o putem formula în termeni de incitare-inhibare a opțiunilor pentru extrapolarea identității sau a alterității, ceea ce ar putea fi traductibil în termeni de deschidere-închidere a unui ciclu cultural în sens stilistic. Închiderea semnifică tendința de sinteză și decelerare (inhibare) a proceselor de transformare, acest fapt determinând privilegierea omogenității și stabilității, ceea ce ne trimite la tipologia
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
planul realității exterioare. Această atitudine în egală măsură confirmă și contestă afirmația Marciei Citron, deoarece, pe de o parte, fiecare context stilistic este interpretat prin specificul prin care se legitimează, însă, pe de altă parte, tocmai prin această interpretare a alterităților relaționate se relevă filonul trans-stilistic al unei continuități evidente. Astfel, vectorul compresiei („săgeata temporală”) relevă apartenența alterităților stilistice la un numitor comun, însă unul transcendental fiecărui „caz” stilistic analizat într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor comun - care
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
o parte, fiecare context stilistic este interpretat prin specificul prin care se legitimează, însă, pe de altă parte, tocmai prin această interpretare a alterităților relaționate se relevă filonul trans-stilistic al unei continuități evidente. Astfel, vectorul compresiei („săgeata temporală”) relevă apartenența alterităților stilistice la un numitor comun, însă unul transcendental fiecărui „caz” stilistic analizat într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor comun - care organizează realitatea diferențiată și centrifugă într-o continuitate convergentă coerentă și orientată într-un sens temporal univoc
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
concepție stilistică. Sunt importante două observații: (1) doar situarea în postmodernitate și asumarea opțiunilor acesteia pentru fragmentarism și relativizare, ca semn al neîncrederii în adevărurile „monolite” cu caracter universal, permite înțelegerea și evaluarea obiective a perioadelor istorice anterioare. Asumarea unei alterități radicale permite, prin opoziție și comparație, o conștientizare clară în virtutea detașării și, implicit, a distanței temporale ce permite o mai bună „vizualizare” a unui specific relevant pentru stabilirea unei descrieri dezinteresate și nepărtinitoare; (2) fenomenul compresiei stilistice reprezintă doar una
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
materialului muzical; (4) al patrulea context, postmodernismul emergent al sfâșitului anilor ’60 - începutul anilor ’70, impune creația polistilistică a lui Alfred Schnittke drept concepție în care nu mai există departajarea în imaginea „vârstelor” sau a „compartimentelor” diferențiate pe criteriul unei alterități graduale sau exponențiale, calitatea de constituentă tematică a unei singure lucrări este exercitată de către citatul sau aluzia stilistică în calitatea lor de fragment reprezentativ pentru o întreagă tipologie stilistică, aceasta, la rândul ei reprezentând o perioadă istorică. În cadrul acestui model
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
University of Minnesota Press, Minneapolis, 1984. footnote>. Această idee poate servi în calitate de o primă aproximare. Este de remarcat aici termenul „post-avangarde” care poate fi interpretat atât că situare temporală după și în afara celui de-al treilea avangardism, cât și ca alteritate față de criteriile avangardiste în evaluarea calitativa a produsului artistic-muzical potmodern. Văzut că post-avangardism într-o opoziție cu un posibil neo-avangardism care ar sugera continuitate, postmodernismul muzical se raportează la etapa artistică anterioară prin prisma unei prezumptive detașări de aceasta, însă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
al schimbării de paradigmă conceptuală. Este vorba aici despre un cumul de lucrări în care se relevă diferența calitativa a unei gândiri musicale noi (implicate fiind, în special, tehnicile citatului și colajului, însă nu doar), care se impune drept o alteritate indiferență față de standardul cumulative al gândirii și practicilor musicale ale celei de a treia avangardă. Deși “plajă” cronologică a lucrărilor musicale este ceva mai extinsă - aproximativ între mijlocul anilor ’60 și începutul anilor ’70, este de remarcat această precipitare a
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
diferite de muzicieni și, evident, de o relevanță relativă, problema identificării unui principiu coordonator fiind în realitate mult mai complexă. Sau, din contră, ar trebui să vorbim nu atât în termeni de complexitate ierarhică a definițiilor, cât în termeni de alteritate. Este clar că nu putem continua expunerea noastră fără a fi explicitat până la nivelul unei clarități acceptabile un șir de probleme legate de legitimarea postmodernismului muzical în termenii proprii acestuia, deoarece devine evidență nevoia unei sau mai multor chei hermeneutice
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
spus, chiar dacă postmodernitatea în general, si postmodernismul muzical în particular reprezintă consecință logică a sfârșitului ultimei avangarde, ele amândouă reprezintă în același timp deja un „altceva” calitativ diferit de modernismul anterior, ajungând în consecință să fie definibile în imaginea unei alterități radicale.. În egală măsură devine mult mai clară semnificația particulei post- în accepțiunea ei constatativa (pasivă) mai degrabă decât una declarativa sau determinanta (activă), deoarece calitatea "slabă" sau "slăbită" a lucrărilor muzicale implicit postmoderne (de la Sinfonia lui Berio sau Hymnen
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
30, invitații se vor deplasa în procesiune de la reședința episcopală la Catedrala greco-catolică, unde de la ora 10, P.S. Alexandru Mesian, episcop greco-catolic de Lugoj, va celebra liturghia arhierească. Tot sâmbătă dimineața, la Muzeul de Istorie are loc simpozionul „Identitate și Alteritate“, în cadrul căruia vor conferenția o serie de personalități cultural-științifice din zona transilvană, apoi la Teatrul Municipal se va desfășura sesiunea solemnă dedicată evenimentului. După-amiază, la Galeria de Artă va fi vernisată expoziția „Momente din istoria Episcopiei române unite de Lugoj
Agenda2003-40-03-1 () [Corola-journal/Journalistic/281528_a_282857]
-
coarde în Re major, ariile lui Fiordiligi și Ferrando din opera „Cosi fan tutte“, aria lui Cherubino din „Nunta lui Figaro“ și aria lui Sarastro din „Flautul fermecat“, precum și „Hallelujah“ din oratoriul Mesiah de Georg Friedrich Händel-W. A. Mozart. „Spațiile alterității“ l La Galeria Pro Arte Galeria Pro Arte din Lugoj va găzdui în acest sfârșit de săptămână cea de-a IX-a ediție a sesiunii de comunicări cultural-științifice „Spațiile alterității“, menită a crea un cadru propice pentru prezentarea noutăților în domeniul cercetării
Agenda2004-26-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282575_a_283904]
-
precum și „Hallelujah“ din oratoriul Mesiah de Georg Friedrich Händel-W. A. Mozart. „Spațiile alterității“ l La Galeria Pro Arte Galeria Pro Arte din Lugoj va găzdui în acest sfârșit de săptămână cea de-a IX-a ediție a sesiunii de comunicări cultural-științifice „Spațiile alterității“, menită a crea un cadru propice pentru prezentarea noutăților în domeniul cercetării istorice, dar și a interferențelor acestuia cu alte domenii, precum filosofia, literatura etc. Manifestarea este organizată de Muzeul de Istorie și Etnografie din Lugoj, în colaborare cu Universitatea
Agenda2004-26-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282575_a_283904]
-
care Malmud nici nu pune în aplicare, la nivelul tramei narative. Fidelman descoperă singurătatea, dar nu o înțelege. Sau refuză să o înțeleagă. De aceea al doilea episod din român e cu atît mai dramatic, ca formă de întîlnire a alterității și de revelare a ostilității acesteia, sub forma unei pictorițe în apartamentul căreia locuiește, un timp, Fidelman. Eroul se îndrăgostește pătimaș de ciudată Anamaria, care nu numai că nu răspunde sentimentelor lui, ci chiar îl chinuie îngrozitor, de îndată ce-
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
societatea oamenilor, nu poate ieși totuși din perimetrul dezbaterii morale, ci, dimpotrivă, e obligat să o ia, pentru întîia oară în serios. Drumul său va fi lung și chinuitor: va porni de la deznădejdea izolării totale, va continua cu intuiția unei alterități care nu depinde de alteritatea semenilor săi, si va sfîrși prin a reintegra - din perspectiva acestei alterități supreme - alteritatea-curentă a semenilor" (Andrei Pleșu, Minimă moralia, Editura Humanitas 1994, 121). Ideea că departe de toți, în deplină singurătate, acolo unde confruntați
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
totuși din perimetrul dezbaterii morale, ci, dimpotrivă, e obligat să o ia, pentru întîia oară în serios. Drumul său va fi lung și chinuitor: va porni de la deznădejdea izolării totale, va continua cu intuiția unei alterități care nu depinde de alteritatea semenilor săi, si va sfîrși prin a reintegra - din perspectiva acestei alterități supreme - alteritatea-curentă a semenilor" (Andrei Pleșu, Minimă moralia, Editura Humanitas 1994, 121). Ideea că departe de toți, în deplină singurătate, acolo unde confruntați cu noi înșine fără putință
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
pentru întîia oară în serios. Drumul său va fi lung și chinuitor: va porni de la deznădejdea izolării totale, va continua cu intuiția unei alterități care nu depinde de alteritatea semenilor săi, si va sfîrși prin a reintegra - din perspectiva acestei alterități supreme - alteritatea-curentă a semenilor" (Andrei Pleșu, Minimă moralia, Editura Humanitas 1994, 121). Ideea că departe de toți, în deplină singurătate, acolo unde confruntați cu noi înșine fără putință de a ne feri privirile căutînd refugiu pe chipul altcuiva sîntem obligați
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
pentru că a găsit pe insula ceva ce lumea lui inițială nu îi poate da: candoarea jocului, deliciul libertății absolute, o libertate ce vizează inclusiv o aneantizare a propriei sale persoane, si, mai cu seamă plăcerea de a trăi relația cu alteritatea în forma ei cea mai simplă și în același timp simbolică, în doi. Acest nou Robinson trăiește, pe insulă, experiența unei transfigurări, nu a unei regasiri. El va deveni, ca urmare a întîlnirii cu sălbaticia și cu recluziunea, un altul
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
o cunoaște este cea a impregnării pustiului de o ordine familiară. În chip semnificativ, Robinson ia hotărîrea de a-și construi o casă, deci un spațiu domestic și intim, după ce îl regăsește pe cîinele Tenn, care pentru el semnifică o alteritate familiară și afectuoasa. În Viața sălbatică, Tenn este cel ce îl va redeprinde pe Robinson să zîmbească, să fie senin și vesel. Cu alte cuvinte, cel ce îl va vindeca de tristețe. Prin tot ceea ce face pe insulă, Robinson se
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
ascunzătoare pe o insulă nelocuita de nimeni? Tocmai acest paradox explică fascinația peșterii: ascuns în pîntecul ei, Robinson uită că nu are, de fapt, de ce anume să se ascundă. El se poate minți că lumea din afara este o lume a alterității, populată și diversă, nu infinitul deșert al ființei sale, acea ființă pe care Robinson încă nu o cunoaște. Leacul nostalgiei lui Robinson nu este Vineri, cum am fi tentați să credem. Indianul pe care il salvează de la moarte reprezintă, inițial
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]