93 matches
-
, Bazil [Vasile] (5.I.1909, Cisteiu de Mureș, j. Alba - 7.X.1995, Cluj-Napoca), poet. Este fiul Altiței (n. Timar) și al lui Vasile Gruia, preot. Face liceul la Turda (1919-1922) și Aiud (1922-1927), apoi urmează Facultatea de Drept a Universității din Cluj (1927-1932). Profesează avocatura la Ocna Mureșului, Huedin și Cluj. Debutează cu versuri în revista liceului
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
Congresul Latin (Paris, 1902) ș.a., fiind o neobosită propagandistă a cauzei românești. Este prezentă la toate întrunirile Societății Învățătorilor și are inițiativa introducerii școlii în aer liber. Datorită acțiunilor de binefacere a fost numită Maica Smara. În 1893 a scos „Altițe și bibiluri”, publicație literară, destinată deopotrivă studierii portului și artei cusăturilor populare. Debutează la „Literatorul”, în 1881, cu o traducere din E. A. Poe, iar editorial în 1888, cu plachete Din pana suferinței. A colaborat la „Revista Societății «Tinerimea Română»”, „Convorbiri
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
ALTIȚE ȘI BIBILURI, revistă literară apărută lunar la București din ianuarie 1893 până în martie 1894. Scriitoarea Smaranda Andronescu-Gârbea (Smara), cunoscută pentru ideile ei feministe, a redactat această publicație de „litere, științe, arte”, la care au colaborat cu versuri Cornelia din Moldova
ALTIŢE SI BIBILURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285312_a_286641]
-
învăluiră ca flăcările unui rug. Era de vină și ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros al locului, și lumina care descoperise ochi așa de mari și de negri... Fata, în rochia-i de stambă albastră, în cămașa-i albă cu altițe, încinsă tare cu brâu îngust, pieptănată strâns, cu cosițe, mă privea cu ochi de întuneric, și nu știa ce să spuie. Pusese lângă vatră gazornița și mă privea cu frică parcă. Zisei iar repede: —Bine, eu nu știam că neica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Uscând toate frunzele, Spre pământ purtându-le. A venit cu ceață groasă, Ploi și vreme friguroasă, Porumbul a zdrențuit, Florile le-a veștejit. Chiar și-așa este frumoasă, De toate-aducând în casă, Din frumoasa ei mantie, Noi culegem roadele. Din altița-i aurie Am cules struguri din vie; Mere, pere, din livezi, Ce te bucuri când le vezi! Roman Bianca - Gabriela Școala Gimnazială Dumbrăvița Toamna (I) Frunzele sunt arămii, Toamnă, toamnă, de ce vii? Păsările călătoare Au plecat demult la soare. Am
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nu seamănă pe de altă parte întru nimic cu acel fes fără ciucur al Dacilor. Brâul de curea lat și împodobit cu alămuri este pe de altă parte străin îmbrăcămintei străbunilor noștri, precum nu se află la ei cămașa cu altițe nici fotele reținute de un brâu, părțile cele mai osebitoare ale vestmântului femeilor romane. Portul național al Românilor nu este nici roman nici dac. Deși cuprinde multe elemente slavone, el este, mai ales în ce privește toaleta femeiască, o creațiune proprie a
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ridicau zmeie portocalii, cu cozi lungi, și se auzeau cum le trosnesc spetezele. Au ajuns pe la patru. Moșii se întindeau într-un colț al Man-dravelei și auziră de departe tromboanele și lăutarii. Zarvă mare și lume, grenie. Numai fuste în altițe și floricele. Gheorghe puse ochii pe cizmele ardelencelor. Astea aveau figuri sănătoase și huiduma se dădea în vânt după ele. Le apuca pe la spate de cozi. Fetele țipau speriate și-l băgau în neamul mă-si. Paraschiv căsca ochii la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
neted și cu cărare pin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul fin ca [a] unei dame mari, bărbia rotundă și plină, iar, când râdea, două, gropițe cochete. Cămașa albă, cu altițe și mânici largi, fota curată și nouă, iar picioarele goale. Cu cât o priveam, îmi părea mai frumoasă și-o sărutai încă o dată. - O! zise ea, râzând vesel, îți iei la guri parc-ar fi dentr-al tău... ia fii bun
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gard, peste niște bulgări de piatră și pin glod, în care-i rămânea urmele labelor ca o scrisoare de zodii... Cucurigu... Dar nu-i era bine... îi era greu capul... creasta i-atîrna în jos, ochii lui cei rotunzi ca două altițe de oțel erau păinjeniți... el își plecă capul și-l ascunse sub aripa... își ridică un picior și adormi... Dar într-un par era o cioară care tot striga: crrr! tla! tla! tla! crrr... Sunetele astea-l urmăreau în somn
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rumioară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede-n soare cu pelița lui albă, Purtînd la brîu un paloș și pe grumazi o salbă, Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată?... Iar cînd pe sub altița cămeșii Înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți În undă, Doi pui În neastîmpăr de lebădă rotundă, Răpit de dor, el cade pe gînduri cîte-un an!”... Întorcîndu-ne la lirica obișnuită, observăm că punctul maxim al eresului alecsandrian este beția drăgăstoasă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
altă ipostază antropomorfică a apei, prezentă în tradiția populară, este "Știma apei". Potrivit credințelor populare din Bucovina, "Știma apei" este înfățișată jumătate femeie, jumătate bărbat, sau ca o femeie îmbrăcată în alb, cu părul lung până în pământ, purtând cămașă cu altiță și ștergar: "Știma apii stă în apă, în râuri sau pâraie și în fiecare zi cere cap de om. Când cresc apele și varsă pe câmpii, iese știma înainte, și până unde merge ea, apele rup pământul și îneacă tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru rugăciune, rosteau un Tatăl Nostru, apoi Încet-Încet Învățau să deslușească buchiile și să scrie, adunând literele În cuvinte. Mai târziu, peste ani, când flăcăii mergeau la oaste și fetele rămâneau acasă să-și toarcă fuiorul și să-și coase altițe la cămăși, ei știau să le scrie răvașe fierbinți de dragoste, iar ele le puteau citi singure, nu mai erau nevoite să meargă În sat la popa să le citească. Așa era pe atunci, la Începutul veacului trecut. Mama mea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
țară și mai ales cea din satele de munte nu poate fi suspectată de lipsă de afecțiune. De obicei În vreme de iarnă femeile aveau mai mult de lucru. Să-ți torci fuiorul, să-ți Împodobești cămașa de sărbători cu altițe, să țeși și să-ți crești În același timp și pruncii presupune eforturi și sacrificii de care orășencele nar fi acum În stare și, la drept vorbind, nici femeile de la țară din secolul douăzeci și unu. După ce fuiorul de in și cânepă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mâneci și pe piept, covoare care să-i acopere toți pereții odăilor, prigitori și brâie, ștergare țesute cu motive florale și ghete cu tureac Înalt pe care le va lua tata când se va Întoarce de la dusul plutelor, poale cu altițe, suman și bondă, numaidecât trebuie să aibă până la anul. Că cine știe ....? Până atunci, pe acasă sunt bune opincile că țin mai cald și se fac aici În casă. La sașii aceia din Reghin, unde se duce cu plutele, tatăl
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
se duce cu plutele, tatăl tău va găsi papuci (ghete) de cei cu tureacul Înalt și piele moale ca bumbacul. Lada de zestre va trebui să fie plină cu de toate. Nici flăcăii nu erau de neglijat. Câteva cămăși cu altiță cusută sau țesută la poale, pe umăr, musai să li se facă pentru când vor ieși la horă. Și apoi gulerul numaidecât trebuia bătut cu mărgele iar șnurul de legat la gât trebuia să aibă cănaci. Șerparul și papucii (ghetele
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
distracția lor era la scrânciob și la huțurile instalate În poarta șurii. Aceasta era distracția lor și o trăiau cu toată ființa. Fetele Își etalau acum frumusețea cămășilor la care au lucrat o iarnă Întreagă, a prigitorilor, a poalelor cu altițe. Cu nimic mai prejos nu erau feciorii, cu șerpare și coloape, cu cămășile cu altițe și cu ițarii frumos călcați. În primele zile de Paști nu era nicăieri joc (horă). Acestea Începeau abia după săptămâna Tomii. Până atunci nu se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lor și o trăiau cu toată ființa. Fetele Își etalau acum frumusețea cămășilor la care au lucrat o iarnă Întreagă, a prigitorilor, a poalelor cu altițe. Cu nimic mai prejos nu erau feciorii, cu șerpare și coloape, cu cămășile cu altițe și cu ițarii frumos călcați. În primele zile de Paști nu era nicăieri joc (horă). Acestea Începeau abia după săptămâna Tomii. Până atunci nu se cade să jucați, spuneau bătrânii. Timp de prea multe sărbători nu aveau acești oameni ai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-ntre jugastri Era Erato albă iluminând poeții. De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihastrii Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții. Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete, Înveșmântată magic în dăurite plete Și-n varii polichrome bibiluri și altițe ... Dar eu, nebun! zic: Spectru! Cameleon-femeie! Fugi! sufletul ți-e negru și mațele pestrițe [s.n.]!"90 Nu este vorba, ca la Nichita Stănescu, de sfărâmarea perfecțiunii cubului prin lovitura finală care obligă la o reconfigurare mentală a frumosului. Dimpotrivă, este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sufragerie, pe acea străină care era mama mea, stând pe taburetul îmbrăcat în catifea, înconjurată de toate cutiile cu comorile trecutului ei, împrăștiate pe jos. Mâna ei mângâia duios penele colorate din atelierul vienez al lui Onkel Alfred, aluneca peste altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în foaierul hotelului Athénée Palace când se anunța dineul, o năpădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-n fiori rubarba, Răsfățată de plăcere. Ascult vântul cum adie, Măturând aleea tristă. Palma strânge o hârtie, Cade lacrima-n batistă. Norii se adună-n grabă Și invită vântu-n horă. Soarele zâmbește-n barbă, Floarea în genunchi imploră. Suspină doru-n altițe, Mii de ramuri prind a țese Minunate coronițe, Pentru văluri de mirese. Prin livada însorită Foșnetele prind a spune Că-n ograda înverzită Iar se-așteaptă o minune. În arome împletită, Primavara, flori, salcâmii, Toate-mi spun că sunt iubită
Ce-mi spune prim?vara by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83298_a_84623]
-
de crețuri care le-a atras denumirea de "ițari cu 101 creți".Cămașa femeiască, din aceeași pânză, imită croitul cămășii bărbăteș ti cu mâneca din umăr, denumită și "cămeșoi". Din acest tip de pânză se mai făceau și cămăși cu altiță croită separat (altițăporțiune ornamentală realizată prin alesătură sau cusătură, și plasată în partea de sus a mânecilor iilor).Fusta era confecționată din țesătură în 2, 4 sau 5 ițe, sau era împodobită cu ornamente cu alesături de mână, asemeni opregului
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
se compunea din fote țesute, de culoare neagră, cu o dungă roșie, verticală la încheiere, pe stânga și orizontală în partea de jos. Apoi, ie albă, cusută cu trei râuri din puncte roșii, dispuse în față și în spate. Din altițele de pe umeri se lasă, de asemenea, trei râuri pe mâneci. Brâul era țesut, fiind de culoare roșie. Cam în același fel erau și cusăturile de pe cămașa bărbătească. Ținea nespus de mult să vadă case îngrijite, curate... copii și oameni sănătoși
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
neted și cu cărare prin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul fin ca a unei dame mari, bărbia rotundă și plină, iar, cînd râdea, două gropițe cochete. Cămașa albă, cu altițe și mâneci largi, fotă curată și nouă328... Sigur că mai sunt și alte personaje în proza lui Eminescu, pe care le bănuim venite din realitatea familială, dar sunt greu de identificat. Ar mai putea fi marcat episodul realist pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la rând. Ce miros au meseriile Portul românesc Oricare meserie De-uleiuri de rășina Mult îmi place și iubesc Are-un miros, copii, Miroase cofetarul Portul dulce românesc. A pâine și a plăcinte A nuci și scorțișoare Albă iia cu altița, Miroase-n brutarii. Iar un halat de medic Cu ciucuri și lămâița, În orice tâmplărie A doctorii amare. Și bundița că un lan În sat sau la oraș A brazda afânata Picurata cu mărgean. A scânduri noi miroase A spic
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
dacică, era tivită cu găurele sau cusătură peste muchie, ornamentată cu diferite cusături: cruciulițe (puncte), în urma acului (tighel, sutaș) sau umplut pe fir (cusut cojocărește), se adăugau fluturi și mărgele la mireasă. Câmpii ornamentali erau dispuși în două feluri: în altițe, numite umeri (la Pogonești și Ivești) sau potloage (la Văleni, de unde plecau rândurile pe dinainte, spate și mâneci; cusături în jurul gurii cămășii, de aici plecând rândurile. Cămașa cu plătcuță este întâlnită la Pogonești, Ivești, Perieni. Plătcuțele de pe umeri erau croite
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]