9,188 matches
-
și cunoscuți, așa le făcea pe toate, fără temere. Și pe bună dreptate. Că nu era singură înlăuntru, ci avea sfătuitor pe Iisus. Acela era alături de ea, Acela Se atingea de inima ei, Acela îi întărea sufletul, numai Acela îi alunga frica. Dar pe acestea Iisus nu le făcea fără pricină, ci pentru că mucenica se făcuse mai întâi vrednică de ajutorul Aceluia”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie de laudă la Sfânta Muceniță Pelaghia cea din Antiohia, II, în vol. Predici
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
care au fost răniți, închiși, uciși și junghiați pentru numele Lui, ci chiar și acelora care doar au suferit ocări și cuvinte insultătoare. Hristos a spus: Fericiți veți fi când vă vor urî pe voi oamenii și când vă vor alunga și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca un rău din pricina Fiului Domnului; bucurați-vă în ziua aceea și săltați căci, iată, plata voastră multă este în ceruri (Lc. 6, 22-23)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Apologia vieții
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
rug! Ce comoară a avut pe el! Pulberea și cenușa muceniței erau mai de preț decât aurul, mai bine mirositoare decât mirurile, mai scumpe decât pietrele prețioase! Ce nu pot bogăția și aurul, aceea pot moaștele mucenicilor. Aurul n-a alungat niciodată boala, nici n-a pus pe fugă moartea! Dar oasele mucenicilor au făcut și una, și alta. Unele, pe vremea strămoșilor noștri, altele, chiar pe vremea noastră. Și acestea știm să le filosofăm nu numai noi, ci știau să
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
viața veșnică, iar de la necinstirea de la oameni spre mărirea de la Dumnezeu și de la supărările și pedepsele din lume spre odihna veșnică împreună cu îngerii. Pământul nu te-a primit ca pe un cetățean, dar cerul te va primi, lumea te-a alungat, dar îngerii te vor purta ca să te înfățișeze lui Hristos; și El te va numi prieten și vei auzi acea foarte dorită laudă: Bine, slugă bună și credincioasă, ostaș viteaz și imitator al Stăpânului, următor al Împăratului, Eu te voi
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Acum nu-i timp de prigoană! Știu și eu! Nu-i timp de prigoană, dar timp de mucenicie este! Nu-i timp de lupte mucenicești, dar timp de cununi este! Nu te prigonesc oamenii, dar te prigonesc demonii! Nu te alungă tiranul, dar te alungă diavolul, un tiran mult mai cumplit ca toți tiranii. Nu vezi cărbuni aprinși înaintea ta, ci vezi aprinsă văpaia poftei. Au călcat aceia pe cărbuni aprinși, calcă și tu văpaia trupului! Au luptat aceia cu fiarele
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de prigoană! Știu și eu! Nu-i timp de prigoană, dar timp de mucenicie este! Nu-i timp de lupte mucenicești, dar timp de cununi este! Nu te prigonesc oamenii, dar te prigonesc demonii! Nu te alungă tiranul, dar te alungă diavolul, un tiran mult mai cumplit ca toți tiranii. Nu vezi cărbuni aprinși înaintea ta, ci vezi aprinsă văpaia poftei. Au călcat aceia pe cărbuni aprinși, calcă și tu văpaia trupului! Au luptat aceia cu fiarele, înfrânează și tu mânia
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Bisericii și transformarea acesteia într-un domeniu particular în care intră cine poate și iese cine vrea și nu urmărim nici cultivarea unei conștiințe ateiste, secularizate. Imposibilitatea existenței unui Stat theocratic nu poate justifica extinderea hegemoniei unuia ce l-a alungat pe Dumnezeu și Biserica Sa, la periferia societății. Departe de noi gândul de a postula imaginea intervenționistă a unei Biserici ce stă, în mod autoritar, deasupra Statului chemându-l la raport și ordine, noi optăm pentru o viziune mult mai
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
că matca, Regina, se împerechează numai în zbor ciuruită de câțiva trântori și că nu toți reușesc să nimerească regala țintă. Apoi, Măria sa se întoarce obosită și demnă în rama ei de aur. Niciun ordin nu dă, însă albinele-trântori sunt alungate din stup, - ce-i de murit moare departe, la margine, cum se și cuvine. COLEGUL PLATON Ce satisfacție, câtă mândrie să știi că ești cu adevărat original într-o lume în care se tot copiază! Cu atâția doctori în Neștiințe
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
le spăl în joia verde. chiar și f. ia parte cu însuflețire la o asemenea penitență. după ce botinele urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă pe urmele botinelor printre trupuri sfârtecate cu
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
și fine degetele mele de femeie sunt drepte și aspre ne sprijinim ca niște pomi dezgoliți cu scoarța tăiată iar între noi se naște o putere de viață pe care noaptea nu o poate distruge și dimineața nu o poate alung din gâturi iese semiumbra care îmi țese rochia și-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi. 4. femeia este o capodoperă cu jartiera aranjată pentru dans picioarele ei sunt niște spini uriași care nu înțeapă bărbatul are cămașă lucioasă și
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
când sunt în gelaterie închis într-o bilă transparentă înconjurat de asistente am senzația că sunt comestibil am văzut cândva o fetiță care avea unghiile pictate cu portretele prietenilor ei imaginari fratele ei ținea în mână o crenguță cu care alunga musculițele și insectele care încercau să se așeze pe unghiile ei dacă îmi spui de ce insectele făceau asta te iau cu mine în insule pot să-ți povestesc totul pentru că știu că în curând vei pleca știu cum va fi
trei ani mai târziu by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/5178_a_6503]
-
și orice suflet candid va vrea să te iubească... În noaptea cea amară tu ești lumina noastră! În cer și pe pământ. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Măicuța Domnului, ajută-mă în toate, dă-mi acea libertate de dincolo de libertate, alungă satana din preajma mea, vindecă-mi sufletul și mintea cea nemernică și întreg trupul. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Diavolii se joacă în felul acesta cu mintea mea! Ajută-mă ca să mă pot vindeca. Atinge-mă cu o rugăciune! Salvează-mă
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
-i decât un singur punct prin care poți privi lumina dinăuntru, restul e lemn închis. Un singur loc din afară, și pe acela încăpățânata asta l-a dibuit și vine, complet nepăsătoare la strigătele prin care specialiștii încearcă s-o alunge. Ea vine, luminând încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
în palme pe toți. Văd un simplu ocean de iubire, o apă compactă, și-n ea, ici, colo, câte-o gură cu dinți, deschisă. La cățelușa asta mă uit ca la o rudenie. Nici pe noi nu ne poate nimeni alunga din credința că se mai poate trăi în poezie ca-n craterul de blând vulcan, printr-o explozie și-o ardere eterice. „Căci aceasta a privit-o și înainte de a intra în întunericul mai presus de lumină”.
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
noi. Ca și declarațiile în care n-am avut niciodată încredere. De pe dealul morilor de vânt am vrut să fâlfâim în zadar la ferestre... vântul era potrivnic. De ce ești tu, iubita mea, împotriva morilor de vânt care, uneori, îți pot alunga calea spre viață? Această viață ne alunecă printre degete, printre inelele care au făcut să vină gerul peste anii noștri cei mai frumoși. Ne apropiem de moarte și un cântec alunecă tandru prin așternutul îmbrățișărilor noastre de demult. Morile de
Împotriva morilor de vânt by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5266_a_6591]
-
copil, din treisprezece, câți a avut Iacob de la două neveste și de la două sclave. Folclorul din multe țări preia această preferință care a dat mereu naștere unor conflicte familiale sfârșite tragic. Nu l-au umilit fiii lui Esau pe Iacob, alungându-l de acasă numai cu ce avea pe el, din cauză că obținuse, și, încă, într-un mod necinstit, fiind el al doilea născut, binecuvântarea părintească? Și nu l-au aruncat frații mai mari pe Iosif în fântână, fiindcă era preferatul tatălui
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
la casetofon tu ești tu cel cu care se joacă visul. Lapte matinal Cum picură diminețile cum aidoma unor stropi de lapte cald pe degete pe pantaloni pe sandale și-o pisică deretică printre flori cu mișcările moi ale cozii alungă mirosul laptelui. Pe Calea Victoriei Cît de umile sunt amintirile mele din forfota senzuală-a marii metropole cum un portmoneu gol pe Calea Victoriei în dimineți ce n-au fost nici atunci în amiezi ce nu sunt nici azi în amurguri ce
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
sînii lăcomi de femeie? Tu, care-mi ești făptura coaptă-n mura Și sîngerezi întruna de-un păcat Făcut demult în raiul din Scriptură Sub mărul de atîta rod surpat, Încît nici Dumnezeu nu ne mai ceartă, Ci doar ne-alungă dincolo de Poartă, Suflîndu-ne, ca-n păpădii, pe vînt, în soarta...
Nu poți să fii decît în ce-i frumos? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6840_a_8165]
-
un accident mult prea grav de mașină Mihai, Victor, Iosif, eu scriu prenumele tale și te chem Căci vreau să îți ofer măcar alți 38 de ani într-un alt colț de lume și într-altă istorie Vreau să-ți alung tristețea cronică est-europeană Vino într-o țară exotică, cu munte și mare unde poți să faci plajă dimineața și să skiezi dupa-masă Unde ești liber să scrii, să predai Shakespeare, unde nu e nevoie să te faci avocat ca să ai
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
prea departe ca să vadă ceva distinct, și chiar de ar fi văzut, la ce bun! Măcar un animal, o pisică, un iepure - ceva cu blană prin care să-și petreacă degetele - de le-ar fi avut pe aproape! Dar le alungase pe toate, pisică, iepure, șobolan, șarpe (mai ales), și așa mai departe, atunci, demult, cînd se înfuriase pe nerozii ăia doi despuiați care îl sfidaseră - alungase toate sufletele din preajma-i suflînd foc și pară de mînie, iar acum... Chiar și
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
care să-și petreacă degetele - de le-ar fi avut pe aproape! Dar le alungase pe toate, pisică, iepure, șobolan, șarpe (mai ales), și așa mai departe, atunci, demult, cînd se înfuriase pe nerozii ăia doi despuiați care îl sfidaseră - alungase toate sufletele din preajma-i suflînd foc și pară de mînie, iar acum... Chiar și cu un păianjen s-ar fi mulțumit acum! "Îmi pierd mințile, își zise, ce să fac cu un păianjen?" "Să mă uit cum își țese pînza
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
disperată formă pândește șarpele pe cel sosit a doua oară, cu limba grea și despicată fără cuvânt, împotriva părăsirii, a ochiului ce-1 luminează din spate, tot mai aproape, până la ardere, năpraznică trecere spre ținuturi acustice, unde ce arunci te-alungă pe sub colinele cu livezi și ce păstrezi te cheamă, oaspete, cu simțurile sub muzica țâșnită din gurile morții, se zbate fără să-i piardă alba șerpuire a tăcerii, prin sunetele pustietoare năzuiește spre tablele în care forma a treia își
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Emil Brumaru Trăiesc mereu cu sufletul în pripă, Parcă m-alungă cineva din urmă, Fluturi vioi și răi roua mi-o scurmă, Simt în spinare zbaterea de-aripă A unui înger ce mă însoțește, Grăbit și dînsul să-și termine veghea, Să se-odihnească măcar cît clipește O rază lată-mprospătînd blînd
Trăiesc mereu cu sufletul în pripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7565_a_8890]
-
case/ palate/ falnice cîndva sînt astăzi paragină/ uitare peste tot doar mîna lungă și uscată a sărăciei V din discul roșu și ultima felie o înghite marea am rămas cu înserarea și mirosul de alge o briză aleargă către maluri alungată de apele ușor fremătătoare neliniștite/ respiră obosită ca sufletul ce încă mă-nsoțește VI seara se lasă cotropită înghițită de gura întunecată ce se ridică lacom din Ocean o luptă inegală/ c-un uriaș Balaur ce trage cortina înstelată a nopții
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
Emil Brumaru Nu-mi căuta în suflet vreo minune Pe care n-ai gîndit-o încă tu. E-atîta umilință-n orice-aș spune În dup-amiaza lungă ce-începu, Încît m-ai alunga ca-n silă. Lasă Să-ți troienesc și ușa, și, alb, trupul Mic, tolănit în trîndăveli de-omidă Pe frunza ei cărămizie de mătasă; Și raze-or izbucni-n cer să-ți deschidă Raiul mirean, cu plite, și rădaște Lin
Nu-mi căuta în suflet vreo minune... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8069_a_9394]