334 matches
-
și dă-i și colindă isterici cu corăbiile lor prin toată Mediterana În căutarea unei alte științe pierdute, pe lângă care dogmele acelea de treizeci de parale n-ar fi fost decât Învelișul superficial, parabola pentru cei săraci cu duhul, hieroglifa aluzivă, un fel de a le face cu ochiul Pneumaticilor. Misterul trinitar? Prea ușor, trebuie să fie altceva dedesubt. Era unul, poate Rubinstein, care, atunci când Îl Întrebaseră dacă crede În Dumnezeu, răspunsese: „O, nu, eu cred... În ceva cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înainte să fie văzut de public spectacolul trebuie să primească avizul unui tip de la Partid; stă singur În sală, Înconjurat, poate, de cîțiva oameni din teatru implicați În producerea piesei, și urmărește cu atenție să nu scape la public chestii aluzive, subversive, interpretabile la adresa regi mului, sau chestii care se substituie moralei socialiste. Cam asta era treaba cenzurii, să-și de avizul. În atelierul din teatru pe care Îl Împarte cu Viorel, celălalt scenograf, mirosurile sînt blînde... mirosul catifelat al creioanelor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un principiu structural universal al operei poetice (I.M. Lotman, 1970, p. 87). Cu alte cuvinte, neavând un continuum spațial, discursul știrii se rezumă la el însuși. Sau, cum spune Roland Barthes (1964, p. 225): Poezie nu e decât ecuația decorativă, aluzivă și încărcată a unei proze virtuale, care zace potențial în orice modalitate de exprimare [...] Cu timpul, poezia devine natură închisă. Nu mai este atribut, ci substanță. Obiectivitatea jurnalistică este un mit, așa cum este și imparțialitatea unui ziar. Adeseori, se confundă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de instituții, precizii inutile. Scurtați cât se poate funcția persoanei. Academician poate fi suficient pentru a înlocui șirul de grade universitare: Prof. univ. dr. ing. etc” Câteodată, acest defect se poate transforma într-o virtute, dacă e folosit în mod aluziv, inspirat: „CC al PSD”. Evitați calamburul cu orice preț sau cuvintele uzate: locație, brand, implementare, target, interfață etc. Evitați termenii de argou, expresiile cu tentă vulgară: șmen, țeapă, tun, mânărie, jeg, a aburi, blat etc. Evitați personificări și metonimii ieftine
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
profesorului; astfel, de cele mai multe ori, acesta din urmă este tentat să răspundă el însuși la întrebarea respectivă sau să ceară altor cursanți să o facă, ceea ce este demotivant pentru cel care nu a putut să răspundă. Întrebările motivante utilizează termeni aluzivi și concepte-cheie pentru a asista elevii/studenții în corectarea răspunsurilor inițial nesatisfăcătoare. Răspunsul astfel obținut oferă o puternică sursă motivatoare pentru activitatea viitoare a cursantului în cauză; • Întrebările de sondaj sunt cele care țintesc să corecteze, să îmbunătățească ori să
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de locul care ți se oferă în anume anticameră."251 De altfel, într-o primă fază, acceptă, dintr-un pur capriciu, aventura galantă cu Alta, aceasta nu poate rezista mult timp ispitei țesute de către un seducător redutabil, al cărui limbaj aluziv, perfect ajustat scopului amintește de "vânătorul Cătălin". Desfășurarea ulterioară a piesei decelează un mit, despre care nu se poate spune că este insolit 252, dar operant și în Luceafărul mitul lui Pygmalion. Cellino recunoaște în rivalul său o natură superioară
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lideri, organizatori și tribuni; melancolicii sunt victime prin excelență etc. Coada este o „mică societate” ce reproduce trăsăturile contextului social larg, un forum, o aulă, un parlament și un tribunal în care sunt examinate defecțiunile sistemului - bineînțeles, totul în mod aluziv, utilizându-se o simbolistică specifică, de teama delatorilor -, pentru individ deci, un prilej de acțiune, de afirmare, de (auto)confruntare, o formă de risc, un mijloc de socializare. Cei ce nu fac coadă (profitorii, privilegiații, „slăbănogii”, intelectualii) sunt disprețuiți și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
literară. Prin urmare, din acea parte a presei care, deosebit de cea „ideologică”, se exersase îndelung în lupta cu cenzura, pentru a obține mici oaze de libertate de exprimare, mici insule de normalitate. 7. Tehnicile „de gherilă” și vulnerabilitatea cenzurii Limbajul aluziv, eliptic ori criptat prin recursul la limbaje tehnice era o bună metodă de a evita cenzura, dar, din păcate, și de reducere drastică a numărului de cititori, cel puțin al acelora care să și înțeleagă despre ce este vorba. Puteai
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
devin lideri, organizatori și tribuni; melancolicii sunt victime prin excelență etc. Coada este o “mică societate”, reproduce trăsăturile contextului social larg. Un forum, o aulă, un parlament și un tribunal în care sunt examinate defecțiunile sistemului. Bineînțeles, totul în mod aluziv, utilizându-se o simbolistică specifică, de teama delatorilor. Un prilej de acțiune, de afirmare, de (auto)confruntare, o formă de risc, un mijloc de socializare. Cei ce nu fac coadă (profitorii, privilegiații, “slăbănogii”, intelectualii) sunt disprețuiți și marginalizați. Simbol al
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
pe experiențe de aventură picarescă purtând urmele istoriei trăite (Jocul cu moartea, Îngerul a strigat) la alegoria fals „istorică” realizată de Eugen Barbu în Princepele, ori de la parabola fantezistă din Cartea de la Metopolis a lui Ștefan Bănulescu, cu jocurile ei aluzive (în special din „feeria lumii bizantine”, pusă sub semnul duplicității și al suspiciunii cvasigeneralizate) și până la pamfletul (în esență, politic) direct, sarcastic, la I. D. Sârbu, în Adio, Europa, sau într-un travesti pseudoistoric care nu-i reduce, ci îi subliniază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
care-l pun în evidență pe co-enunțător pentru a-și atinge scopul. Dată fiind bogăția fenomenelor demne de luat în seamă și abundența lucrărilor care le-au fost consacrate, în următoarele două capitole vom fi, în anumite puncte, mult mai aluzivi decât până acum: vom încerca mai ales să sensibilizăm cititorul față de aceste probleme, oprindu-ne la constrângerile locale, la cele mai "gramaticale". Chiar și restrângând astfel câmpul, va trebui să neglijăm anumiți factori, mai ales conectorii interfrastici, fie că sunt
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în acest spațiu tipografic gol dintre cele două paragrafe, un gol care corespunde unei scene. Romanul lui Zola îi marchează exact limitele ("se lăsă dusă" și "când Hélène se întoarse..."). De fapt, blancul este înlocuit în text, însă la modul aluziv: pe de o parte, prin succesiunea metaforică "a dormi" (= abandon în dorință) → "se ghemui la umărul" (= uniune fizică) → "se lăsă dusă" (= orgasm); pe de altă parte, printr-o metaforă mai sintetică (draperia care scapă din șnur ca metaforă a femeii
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Dar C. se manifestă și ca un liric original, un elegiac a cărui melancolie este filtrată printr-o fină sită ironică, în Victoria cotidiană (1994) și Mesaje pe robot (1999). Nu lipsesc din înscenările sale lirice, fie și în formulă aluzivă, accentele tragismului, ca în poemul Într-o bună zi. C. scrie, de asemenea, versuri pentru copii. Dezinvoltura prozodică și capacitatea de a se copilări, incursiunea în lumea basmului și a făpturilor mărunte sunt trăsăturile care individualizează culegerile O fantastică pădure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
istorice greșește oferind ipoteza că totul trebuie să aibă un precedent istoric din care să derive. Dimpotrivă, transmiterea cognitivă Înseamnă pur și simplu că de la o minte omenească la alta se comunică niște principii, fie și În modalități evazive sau aluzive 35, și că aceste principii continuă să acționeze În conformitate cu tiparele specifice ale minții umane. Este plauzibil, din punct de vedere istoric, să credem că acel contact al paulicienilor cu marcionismul s-a redus la cîteva lecții orale de exegeză a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o doctrină, până la nas". În scrisorile deschise argheziene există o recuzită retorică specifică, din care interogația, exclamația, epitropa și anafora sunt figuri predilecte, mărci ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți la mine și să-mi afirmați [...] o iubire de care nici nu mă-ndoiam?)", fie că aluziei îi atașază litotic ideea unei posibile și justificabile corecții, deci o insinuare a agresivității ilicite (" De ce
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și paradox)260, a căror miză fundamentală constă în recuperarea, de către cititor, a sensului neenunțat. În publicistica argheziană, aluzia reprezintă un procedeu predilect al descalificării subtile și apare fie concisă, în varianta litotei, fie dezvoltată, ca text-parabolă. Iată un avertisment aluziv, adresat, într-un dialog-monolog imaginar, unui adversar din viața reală (cu o identitate dificil de recuperat de lectorul neinițiat, cu toate indiciile existente), căruia Arghezi îi conferă falsul statut de prieten, pentru a-i putea, "chipurile", da cele mai bune
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul fantasmagoric care se prelungește cu o nouă analogie aluzivă]. Îți citea din cartea lui cea mai nouă, scrisă în limba letonă (a găsit un editor!), Știința găinii. Dumneata aprobai și strigai mereu, nu știu de ce, "mintenaș!"..." 3. Grotescul. Am văzut deja, în exemplul de mai sus, modul insidios în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau, altfel spus, idiosincrasii tematice ale polemistului-pamfletar, reactiv și sensibil la fiecare gest public al adversarului său. 1. Astfel, ideologia naționalistă apare, deseori, invocată ca principal cap de acuzare, Arghezi recurgând fie le formulări directe: "antisemitism sălbatic", "fanfaronade naționaliste" sau aluzive: "romantismul (...) politic", idealist și fără nici o utilitate practică 285. În gazetăria interbelică, sunt bine cunoscute atacurile argheziene împotriva altor doi iluștri reprezentanți ai naționalismului autohtonist: A.C. Cuza și Nichifor Crainic, cărora le impută, de asemenea, tentativa de subjugare ideologică a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă a polemistului de a-și lua peste picior victimele, de a le ridiculiza, "înscenându-le" apucături ilare sau grotești și proiectându-le în situații comice diverse (sugerate fie prin fine ironii aluzive, fie prin dezvoltarea unor scenarii în care ipotipoza e la mare rang), camuflându-se, însă, strategic în spatele propriilor vorbe. Procedeul pregnant al disimulării este identificabil în mai toate atacurile argheziene care vizează adversari concreți, denominați direct sau prin recurs la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
față de natura primitoare? Chiar de la început în text sunt prezente conflicte, opoziții, tensiuni. Prima frază: "Tatăl și mama lui Iulian locuiau într-un castel înconjurat de păduri, clădit pe coasta unui deal" semnalează singurătatea și închiderea, dar și, în mod aluziv, surda diviziune între părinți care sunt juxtapuși. Flaubert nu spune "părinții lui Iulian", el îi distinge, îi împarte. Pe de o parte bătrânul războinic, pe de alta, mama cea pioasă. Între cele două puncte de unire ("După numeroase crailîcuri, își
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
răspunde lui K. care îl întreabă dacă îl cunoaște pe conte, în franceză, spunându-i: "Gândiți-vă la aceste urechi nevinovate"617. Elevii nu pot înțelege această limbă cunoscută pentru conotațiile ei licențioase, echivoce și imorale. Ea este limba "cuvintelor aluzive" și întărește aspectul amenințător și periculos al referentului. În mod mai general, limba - diferită prin aceasta de limbaj - implica diversitate, babelizare și cosmopolitismm 618. Aceasta înseamnă că existența însăși a limbilor face din propria limbă o limbă străină.619 Să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vor duce iarăși în ispită Și vom păcătui din nou în gând. Și-această neputință amăgită O să ne chinuie, apoi, pe rând; Ca un poem ce nu se lasă scris, Deși se-aude gângurind prin vis. O erotică mai mult aluzivă, ca aspirație discretă ori ca sentiment (pathe), la fel de discret, se proiectează pe ample fundaluri naturiste; nimic tumultuos ori dramatic; nimic declarativ. Eșantioane precum Petunii, Lăcrămioare sau Emoții, în notă elegiacă, pun surdină dezvăluirilor limpezi; termenii reprezentabili, plastici ai discursului se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
narativ al speciei: o întîmplare năprasnică petrecută în timpuri imemoriale și care a dus la răzlețire și la schimbare de destin; portretul cu însemne tainice. Acesta iese la iveală în momentul final și decisiv al recunoașterii. Elementele de limbaj sunt aluzive pentru a se lăsa impresia unui început de familie aleasă și dăruită în clipe augurale de către ocrotitorul divin; și început de domnie, fixată geografic și legendaro-istoric. Fratele de la domnie, din varianta în discuție, se numește Ciobănașul; celălalt joacă rolul păstorului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cele „bălăi”, „oceșele”, etc. Și încă: Fluierașul cel drag Mi-l puneți de steag, Bota mea cea luce Mi-o puneți de cruce. Iar oile mele Vor cînta și ele. Și-o veni la groapă Și oaia cea șchioapă. Limbajul aluziv, plurivoc la origine (mîndru-frumos, bocet-cîntare), care a suferit resemantizări în istoria lui, se pretează la reconstituiri și speculații. Dintre toate viețuitoarele de pe fața pămîntului, chemate în grabă de Sfînta Duminică, numai ciocîrlanul șchiop poate fi de folos eroului de basm
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
menținerea coerenței de exprimare a ideii melodice din plan superior. Într-o atmosferă de calmă risipire Très apaisé et très atténué jusqu’à la fin (foarte liniștit și foarte atenuat până la final), concluzia va suprapune „motivul-decor” cu fragmente „îndepărtate”, vag aluzive ale materialul tematic principal (acordurile de septimă mică plasate în penultimul portativ prezintă afinități cu acordurile ascendente ale configurației tematice introductive). Ultimele trei măsuri ale preludiului poartă indicațiile de pedalizare originale ale compozitorului, solicitând activarea unui efect prelungit din măsura
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]