331 matches
-
preluarea unor termeni culți și abstracți de către limbajul popular, care îi integrează prin concretizare, formarea pluralului și cuprinderea în expresii în curs de fixare. În acest caz, circulația formulei inculte pare să se datoreze unei strategii de citare ironică, trimiterii aluzive la personajul politic care o folosește frecvent: "așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr. 1, sectorul 1, ultima dintre achizițiile lui imobiliare, "încă o aroganță", cum și-a catalogat singur isprava" (Evenimentul zilei
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
recepție sau milițienii abulici să pară un refugiu. De la un capăt la altul, cele două studente se confruntă cu ostilitatea generalizată a unei lumi desprinse dintr-un coșmar kafkian, vorbesc un metalimbaj care devine magistral la tovarășul Bebe, un limbaj aluziv, orwellian, plin de ambiguități care devine de la caz la caz cerșetoresc sau amenințător, fals amabil sau corect. Încetul cu încetul, înțelegi că nu există ieșire, totul este o hăituială pînă ce victima este doborîtă, iar cei care ar trebui să
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
fără anumite alambicări. Dar nu este oare literatura, în una dintre definițiile ei acceptabile, un limbaj deviat? Directețea protestului anti-comunist aparține discursului politic și disidenței explicite. Romanul trebuie să-și cultive forma simbolică, fie prin intermediul parabolei, fie pe calea eseului aluziv și a meditației morale despre dezumanizare, frică, delațiune, teroare, demnitate și alienare. Medicul Ion Cristian arată foarte clar în ce constă pericolul nazismului (pe care l-a denunțat în mod direct) și efectele nefaste ale cultului personalității în vremea lui
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
de serviciu îi relată Inei o serie de informații care-i încețoșară multă vreme tihna zilelor și somnul nopților, umplându i cerul vieții cu mâhniri și îndoieli. Întâlnind-o întâmplător pe Ina, Adela, o asistentă de la contagioase, începu o discuție aluzivă, afișând cu dezinvoltură că cele ce urmau a fi spuse au valoarea unui fapt divers: - Ina, tu o cunoști pe Elvira? - Care Elvira, tu!? - Ei, trebuie s-o știi, nu-i spune nimeni pe numele ei întreg, toți o gratulează
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îmi dai un bip să vedem care-i situația?"; "pe Internet, normal! D-apoi ce, io nu le-am luat de pe părete..."). Caracteristica principală a dialogurilor în cauză e recursul, mai mare decît în conversațiile obișnuite, la expresii nedefinite, vagi, aluzive: asta, aia, așa, treabă, chestie, nu știu ce...; acestea indică intenția de a se evita numirea, identificarea faptelor, a persoanelor și a obiectelor ("tot ce lăsăm noi acolo, să le pună pe undeva pe acolo! Îi vorba din astea, de, de... cu
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
Numele poetului nu-i era necunoscut. Îl lecturase mai demult, cu atenție, încercând să nu scape sensurile textelor. Chiar comentase cândva, împreună cu cei doi soți, poemele acestuia, le ascultase opinia, rostită degajat, ca un cântec, amândoi se completau reciproc, când aluzivi, când exacți, ba chiar la unele fraze tip, cunoscute doar de ei, își uneau vocile și declamau fermi verdictul. Parcă le auzea replicile răutăcioase: Încă n-a apucat să se cațăre prea sus. Ține frâiele strâns până ajunge la fagure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
respectat, a publicat în 2006 o carte de versuri, Să spui morții noapte bună, cu o prefață semnată de Octavian Paler. Autorul cultivă - pe linia lui Marin Sorescu - poezia cu subînțeles, care în general place cititorilor pentru că îi flatează (limbajul aluziv dovedind că poetul se... bazează pe inteligența lor). Într-un mod neinspirat, Radu Herjeu vulgarizează însă modul de exprimare sorescian, printr-o oralitate șarjată și prin obiceiul de a face cititorilor cu ochiul: „măi moarte, stai așa pe vine / și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unei insurecții anticomuniste și antisovietice. Împreună cu Dobrescu și cu Romică ochelaristul, Victor ajunse să-și petreacă o bună parte din timp pe holurile și prin amfiteatrele celor de la filologie, unde se puteau auzi remarci și comentarii destul de îndrăznețe, directe sau aluzive, despre ce se întâmpla la Budapesta: Ai dracului, ungurii ăștia, nu ca noi! Când nu le convine ceva, ies cu toții în stradă și-o spun în gura mare!... Să se afle unde trebuie! Păi voi ați mai pomenit mămăligă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Keiko, gingașul copil, este însă total supus voinței tale. Gura care este hrănită nu poate decât să se deschidă. Și nu deplin, mai ales nu deplin. Esteticii japoneze îi repugnă ceea ce este clar, direct, oferit în totalitatea sa. Întredeschisul, vagul, aluzivul sunt valorile supreme. Până într-atât, încât și un banal show erotic japonez va arăta cu totul altfel decât cel cu care suntem noi obișnuiți. Bineînțeles, abundă și la noi școlărița care le servește pe tavă bărbaților mitul cel mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fantastic, unul pașnic, domestic, naiv, ca un basm pentru copii. Copii ceva mai mărișori...Ariel cîntă, duhurile cîntă, cîntatul devine contaminant, se întinde pe insulă și se vîră în fiecare colțișor, în fiecare personaj. Soluția aceasta, spectaculoasă și foarte rafinată, aluzivă și ambiguă, este o călătorie fabuloasă în visceralitatea și, în același timp, în poezia lui Shakespeare. Ludicul straniu din compozițiile Adei Milea merge mînă în mînă cu accentele pe care regizorul le pune mai ales pe Ariel și, într-un
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
nuanță în plus întregii discuții despre disidență care animă mai toate revistele culturale în ultimele două-trei săptămâni. Iată cum descrie cazul autorul textului: „Pentru unii comentatori anticomunismul, mai ales în literatură, trebuia exprimat cu gesturi largi, pretențios și confuz, prin aluzive construcții ideologice. Mulți autori, mai ales cei de mare talent expresiv, au făcut însă un alt gen de opoziție, în aparență fără a exprima împotrivirea. Exactitatea observațiilor lor și talentul formulării discursului sînt suficiente." Dincolo însă de explicitarea contextului istoric
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
în versurile scrise înainte de sfîrșitul secolului al XlX-lea. Ca poet, Duiliu Zamfirescu a încercat să filtreze romantismul, concentrîndu-se asupra unui efort de dominare a versului și idealizînd perfecțiunea formală. Cele mai interesante compoziții rămîn evocările simbolice de natură, pastelurile aluzive și delicate, unde peisajul degajă o melancolie incurabilă (Vara, Iulie, La o fîntînă). În chip simptomatic, nu peisajul mediteranean și nici amintirile latine nu-i oferă lui Zamfirescu material pentru poezie originală, ci rememorarea peisajului românesc, în momentele cînd se
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
în mod inspirat, Delavrancea a avut intuiția de a transforma drama istorică despre Ștefan în basm dramatizat. Cînd eroii își pierd identitatea documentară, ei dobîndesc contururi vagi, creatoare de atmosferă; gesturile lor abia schițate, hieratice, se combină cu un limbaj aluziv. I s-a reproșat lui Delavrancea frecventa utilizare a muntenismelor într-o trilogie din istoria Moldovei, dar faptul nu prezintă prea mare importanță: ca și în basme, e vorba aici de un discurs inventat, artificial, potrivit pentru o piesă ce
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
care o va cultiva pînă la moarte: evocarea obstinată a trecutului, reprezentînd pentru el puritate și frumusețe artistică, în contrast cu prezentul urîțeniei și al vulgarității. De aici apare obsesia degradării, a stingerii și a morții, prezență tutelară în opera lui Anghel - aluzivă în poezie, explicită în proză. Această viziune va fi acompaniată, în cazul lui Anghei, de o reformă stilistică profundă, fără de care interesanta lui psihologie n-ar fi avut semnificație literară: Anghel posedă intuiția precisă a dozării perfecte între arhaism, cuvîntul
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
în afara taberei. Densă, acută, aceasta ar fi putut figura, compozițional și independent, în cuprinsul Vieții de aruncat. Foarte interesant, în ce-o privește, e că, deși nu trădează vreo cheie ascunsă, ascultătorii așa o percep. Ca pe-o povestire politic aluzivă. Adolescenții devin dintr-o dată prudenți, încercând să se pună în mintea decidenților. Se scuză, parcă, înainte de a fi acuzați de cineva. N-o vor face pe aceasta câștigătoare, gândesc Mihai & Co. la unison, pentru că prea ar ieși scandal. Ei, niște
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
la editură newyorkeză Alfred A. Knopf, este intitulat Cheever - a life (Cheever - o viață) și are 77o de pagini. Stupefianta carte! Seniorul intimidant de reținut și de deferent, rafinat om de lume, pater familias și, înainte de toate, maestru al scriiturii aluzive, al sugestiei, al aptitudinii de a stimula năzuințe nobile, olimpianul care-și putea permite luxul de a proclama, fără teama de ridicol, aspirații spre „Cutezanța! Iubire! Virtute! Splendoare! Bunătate! ~ntelepciune!” (toate cu majuscule urmate de emfatice semne de exclamare) consemnase
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
pietrele prețioase care lipsesc încă de la coroana lui Ștefan cel Mare”. Nestematele încă lipsă erau Ardealul și Bucovina, aflate sub ocupație austro-ungară. Tot în 1883, un alt fruntaș liberal, C.A. Rosetti, încheie o luare de poziție publică cu urarea, aluzivă și provocatoare, „Trăiască Regele și Regina românilor! ”. Atenție: nu ai României, ci ai românilor - inclusiv, se subînțelegea, ai celor trei milioane care trăiau între hotare străine. Pe fondul discuțiilor aprinse asupra spinoasei „chestiuni a Dunării”, între București și Viena au
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
hangii neospitalieri, de tineri sclifosiți ca Monsieur Georges: lumea lui Hogaș se compune din ființe degenerate și subumane. Singurele care găsesc, în ochii prozatorului, oarecare îngăduință sunt femeile frumoase, pe care el le agresează erotic, cu priviri, gesturi și fraze aluzive (tinerele călugărițe de la Văratic, hangița Zamfira de la Broșteni, Magda - sora fostei iubite Floricica - și alte cîteva). Ferească Dumnezeu însă ca femeia să fie urîtă, pentru că atunci, de sub pana lui Hogaș se ivesc făpturi teratologice (Anica, fata gușată); o suită de
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
fluiditatea imprimată mișcărilor de Balanchine creează o impresie de zbor, de irealitate, de reverie, Kylián ne aduce cu picioarele pe pământ, chiar dacă titlul lucrării sale ne-ar îndreptăți să credem că este vorba de o trimitere biblică. Trimiterea este doar aluzivă, metaforică, Îngerii căzuți fiind dansatoarele lui, și dansatoarele de pretutindeni, cele care, dincolo de orice aspirații, se confruntă cu propriul lor corp, deci cu toate dificultățile și vulnerabilitățile lui. Și o fac, - sau o face pentru ele gândirea coregrafului - cu multă
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
de planturos ingenuu, una lîngă alta, ar compune o neștiută scenografie, ce nar avea a se dezice de imbolduri verosimile, dinspre un Dubuffet cordial: plapumă de nori care se bulbucă după impulsiuni inocente, care coboară fără amenințare printre noi. Desene aluzive, poposind pe suprafețele de textură și incurvare diversă, dau glas, și ele, unui apetit de cuprindere ce nu se împiedică în considerația pentru gramatica fragmentaristă a genurilor ori pentru stricta ruptură dichotomică narativ - abstract. În răspăr cu preceptele absolute, tăios
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
necesară! Sau, dacă adoptăm obișnuințe ale verbului, actuale, îndemnul străvechi al mileniilor, acest refuz anticipat al discriminărilor de culoare, s-ar citi ca un multiculturalism avant la lettre. În adaosurile grafice la structuri care le acceptă, în contorsiunile lor cîteodată aluzive, Bogdan Lascăr nu se revendică de la vreun crez de politică manifestă. Ecou la ritmul și rima evenimentelor, ele sunt întrucîtva, întro țară din Est, încercată de totalitarism, unde ne-au dat apoi tîrcoale iluzii numeroase, crescînd dintr-o revoluție controversată
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
meaț/ când afli că el se scrie și în afara ta?/ Chinuitoare revoltă și fără obiect./ Nu-ți fie teamă:/ există oricând cineva/ (o gură lipicioasă)/ care să-ți șoptească adevărul zilei de mâine/ și istoriei dinapoi.” Cu toată încărcătura lui aluzivă, versul acesta n-are nimic de-a face cu celebra indicație a lui Verlaine („Prends l’éloquence et tords-lui son cou!”). Altele sunt resorturile lui și, în mod evident, altele dezideratele. De altfel, retorica (sfidată sau îmbrățișată) e doar o
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
nici critic, ci o scriitoare posedînd arta de a-și pune informația într-o matcă de pasiune. Din acest motiv în volum nu vom găsi o istorie a romantismului, cu date și periodizări exacte. Trimiterile cronologice sînt puține, mai degrabă aluzive, Ricarda bazîndu-se pe preștiința cititorului în privința cadrului general. Autoarea nu descrie contexte și conjuncturi, ci analizează teme și profiluri psihologice. Uneori îți dă impresia că i-a cunoscut personal pe protagoniș ti, pînă într-atît de vii par portretele lui Fichte
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
dimensiune a personalității lui Constantin M. Popa, spirit rafinat și abulic, captiv al propriilor himere și fascinat de spațiul interstițial, ambiguu, paradoxal dintre lume și text, dintre lumină și umbră, dintre luciditate și reverie, conștiință ce se definește pe sine aluziv și detașat: „Captiv în labirintul supraviețuirii,/ atras de nebănuite himere“. Sedus de mirajul imaginarului livresc, dar și de aventura formelor concretului mundan, Constantin M. Popa comentează, în paginile sale, teme de mare impact asupra gândirii contemporane (toposul identitar, diversitatea culturală
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
cuvinte, prin imagini-eveniment. Dialogul purtat cu Paul Celan, așa cum se întrevede din versurile sale acum, după 1957, nu se rezumă la admirație și pastișă necondiționate. Densității negre a cuvintelor din lirica mentorului, Rose Ausländer îi opune un stil simplu, dar aluziv și melodic; încărcăturii metaforice, îi răspunde cu o scriitură translucidă, de o forță dezarmantă la nivelul sincerității, repetitivă prin câteva cuvinte cheie: aer, cuvânt, lumină, plecare, dragostea, moarte, patrie. Aspectul cel mai profund al liricii sale este cel legat de
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]