1,497 matches
-
iubite pe tivul depărtării. Când dorul s-așează pe-al inimii contur Și formă îți frământ din visul cel mai pur, Un murmur de tristețe mă-nvăluie dur Ș-alerg iubite prin clipele fecunde, Să semăn nuferi pe-ale uitării unde, Amăgiri acolo de noi voi ascunde. Când apele se spală-n sânge de lună Și dorința se-așterne în trup cunună, Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunze Și ploile mușcă din verde ursuze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării.Când dorul s-așează pe-al inimii conturși formă îți frământ din visul cel mai pur,Un murmur de tristețe mă-nvăluie durș-alerg iubite prin clipele fecunde,Să semăn nuferi pe-ale uitării unde,Amăgiri acolo de noi voi ascunde.Când apele se spală-n sânge de lunăși dorința se-așterne în trup cunună,Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunzeși ploile mușcă din verde ursuze,Gânduri se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
luminii vibrau în serile cu ochi de chihlimbar învăț tăcerile albe cu gândul îmbracat în dorul de tine țărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo brațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgirea mușc din ploi îmi las morganele îmbrățișate de cer rană copiilor mei nenăscuți la geamul unde nu plouă din umbra cu luciri de ape curg spre tine aprinde o candelă în inimă lacrimă prinsă-n tristețea nopților să te găsesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. Ecoul pașilor se stinge hohotind surd în tăcerea timpului meu tu crezi c-am învățat să mă accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
din nouîntr-un nou ecou de vers dezmorțit.Mi-am amintit ce înseamnă să oferi... III. BRAȚE NOI, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016. Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt, poate, singurele
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
puteau cânta, Gazdă a celor care mai puteau visa, Gazdă a celor care mai puteau crea. Așa cum sunt ele, Înmugurite, bătrâne, Sper că și acum, dar și mâine ... Citește mai mult Înmugurite, bătrâneRăscolesc de-a lungul anilorFile cu amintiri, scrijelesc amăgiri,Tremură albiteCa-ntr-un dans al înfrigurărilorCuibărite, neinvitateîn trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii.Înmugurite, bătrâneSe ridică și apoi coboară,Ramuri dansate de vântCa-ntr-o gimnastică fecundă a naturii.Sunt, poate, singureleCare mai pot cântări vina,Lumina s-o ridice deasupra
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
715 din 15 decembrie 2012. Rătăcit prin livezile Paradisului? De ce simt gustul mărului pătat De gânduri plimbate-n întuneric, Mușcat sub privirile îngerilor Parcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău Ce doar visul mi-l schițează frânt Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce Pentru neascultare? Unde este jocul Privirilor de duminică-seara Când puneam nume florilor Și coloram zborul umbrelor? Îți regăsesc
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Pentru neascultare? Unde este jocul Privirilor de duminică-seara Când puneam nume florilor Și coloram zborul umbrelor? Îți regăsesc mirarea în fiecare măr Ce-l primesc de la vânzătorii de iluzii. Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce am uitat de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scălda trupurile În ploile verii sub flori de ... Citește mai mult De ce mi-e dor de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului?De ce simt gustul mărului pătatDe
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
mai mult De ce mi-e dor de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului?De ce simt gustul mărului pătatDe gânduri plimbate-n întuneric,Mușcat sub privirile îngerilorParcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatuluiîntre buzele tale ce șopteau amăgirea.De ce mi-e dor de goliciunea trupului tăuCe doar visul mi-l schițează frântNoapte de noapte, ca o pedeapsă dulcePentru neascultare? Unde este joculPrivirilor de duminică-searaCând puneam nume florilorși coloram zborul umbrelor?Îți regăsesc mirarea în fiecare mărCe-l primesc
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
de noapte, ca o pedeapsă dulcePentru neascultare? Unde este joculPrivirilor de duminică-searaCând puneam nume florilorși coloram zborul umbrelor?Îți regăsesc mirarea în fiecare mărCe-l primesc de la vânzătorii de iluzii.Așa s-a născut culoarea păcatuluiîntre buzele tale ce șopteau amăgirea.De ce am uitat de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scălda trupurileîn ploile verii sub flori de ... XX. “SCRIITORUL ADEVĂRAT ESTE ACELA CARE A REUȘIT SĂ RĂMÂNĂ FIDEL TALENTULUI SĂU”, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr.
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
când „Pământul țării e vândit / copiilor lui Belzebut”, când țara e-n haos și sunt pângărite lucrurile cele mai sfinte. Atitudinea lui civică e demnă de un revoluționar autentic, îndemnându-i pe români: „Salvați țara de la pieire / Nu retrăiți o amăgire” (Salvați țara de la pieire); pentru a putea redeveni un popor vrednic de numele lui, adică: „Putem spera să fim ce-am fost!” (Salvați țara de la pieire). E destul de ciudat cum, același poet, schimbă tonul în alte poezii, într-unul plin
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
lume nouă, înfrățiți prin rugăciune / Se închină la icoane cu credința-ntr-o minune” (Colindătorii). Nu e o noutate că poetul este un căutător, prin excelență: „Caut, caut în zadar sentimente de iubire / Când la porțile ce bat întâlnesc doar amăgire / Nu mă cobor în trecut să găsesc vise pierdute / Simțurile îmi impun sentimente rezolute // În sacul cu amintiri caut cu înfrigurare / Idealele trăiri dintr-o lume trecătoare / Nu mi-i dat ca altă dată să mă sprijin pe vreun crez
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
noastre muzicale, în planul vieții muzicale europene. La numai douăzeci de ani, în anul 1946, primea laurii Premiului de Compoziție "George Enescu". Imediat după război, perspectivele înșelătoare ale unor vremuri noi i-au învolburat imaginația, au adus speranțe, mai apoi amăgiri și deziluzii. Nu, însă, și în plan profesional. Anii de studii petrecuți la Conservatorul din Moscova sub oblăduirea personalității lui Aram Haciaturian i-au permis contactul cu elita intelectuală artistică a timpului, de asemenea cu colegi, cu creatori care s-
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
să uite UNIVERSUL, a cărui cheie o deține. Copilul Adolescent varsă din nou Lacrimi de Revoltă pentru educatorii și profesorii pe care ii iubește, dar care nu știu că EI NU ȘTIU NIMIC și în învățătură lor e doar o amăgire. Copilul devenit Adult varsă Lacrimi de Revoltă pentru că nimic din ce este important pentru om, nu a aflat în școala: ce e Iubirea, ce e Moartea, cine este Creatorul celor văzute și nevăzute, cine sunt adevărații Conducători ai Lumii - văzuți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Sorin Lavric Plecat din țară în 1989 și stabilit în SUA, în Silicon Valley, Ovidiu Hurduzeu întrunește toate condițiile unui intelectual recalcitrant: este lucid, radical și incapabil de obediențe ideologice. În plus, pare un spirit ale cărui rezerve de amăgire în privința lumii în care trăim s-au epuizat de mult. Are ceva din optica sceptică ale unui om căruia deziluziile pe care i le-a prilejuit viața i-au furat putința de a mai privi planeta cu ochii împăciuitori ai
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
să uite UNIVERSUL, a cărui cheie o deține. Copilul Adolescent varsă din nou Lacrimi de Revoltă pentru educatorii și profesorii pe care ii iubește, dar care nu știu că EI NU ȘTIU NIMIC și în învățătură lor e doar o amăgire. Copilul devenit Adult varsă Lacrimi de Revoltă pentru că nimic din ce este important pentru om, nu a aflat în școala: ce e Iubirea, ce e Moartea, cine este Creatorul celor văzute și nevăzute, cine sunt adevărații Conducători ai Lumii - văzuți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ne ferim cât mai mult de cuvinte urâte și vorbe care închipuiesc patima<footnote Sf. Efrem Sirul, Cuvinte și învățăturiă, cartea a treia, p. 87. footnote> și nu trebuie să avem nici glas împodobit și trăgător către poftă și către amăgire<footnote Ibidem. footnote>. De aceea, se spune: astupă-ți urechile<footnote Monahul Agapie Criteanu, op. cit., p. 83. footnote> pentru ca astfel să nu auzi cuvinte necuviincioase și de rușine<footnote Ibidem. footnote>, care pornesc patimile<footnote Sf. Nil de la Sorska, Lucrarea
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
El, și nu fără El. Șarpele, care nu este altceva decât forma deghizată a diavolului, le-a propus protopărinților că vor deveni ca Dumnezeu, adică alți dumnezei, într-un mod independent de Dumnezeu; să fie dumnezei fără Dumnezeu. Adam, cedând amăgirilor demonului, care s-a servit pentru scopul său de șarpe, a consimțit astfel să devină dumnezeu prin el însuși, să se autoîndumnezeiască, și în aceasta constă păcatul său. Nu s-a gândit nici o clipă că prin aceasta își contrazice, de
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
sa. Altfel, răutatea ar fi ineficace dacă nu s-ar colora în nici un bine prin care să atragă spre poftirea ei pe cel amăgit. Deci firea răului este amestecată, având în adânc pierzania, ca pe un vicleșug ascuns, iar în amăgirea de la arătare înfățișând un oarecare chip al binelui. Culoarea frumoasă a argintului pare bună iubitorului de arginți; dar iubirea de arginți devine rădăcina tuturor relelor [...] Așa e cu toate păcatele [...] Nu e nici absolut rău, deoarece se învăluie în floarea
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
vor mângâia” (Mt. 5, 4). El socotește că aici nu e vorba nu numaidecât de cei ce plâng din căință, ci din dorul continuu spre cer și de „faptul că sufletul, privind spre binele adevărat, nu se lasă scufundat în amăgirea de acum a vieții; căci nu poate trăi fără lacrimi cel ce înțelege cu adevărat lucrurile...” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, III, traducere de Pr. D. Stăniloae, în col. PSB 29, p. 354). Pentru că „cel ce a izbutit să
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
că a fost și asta, într-o anumită măsură; dar unitatea și criteriile de măsurătoare sînt greu de stabilit, daca nu e totuși o prosteasca zădărnicie să crezi în posibilitatea lor. Mai mult: acceptînd că a fost numai simulacru sau amăgire, fapt este că totuși a funcționat ani de-a rîndul și a întreținut măcar o mistica a solidarității, daca nu va fi fost și o formă a acesteia, în vreme ce foarte curînd după dispariția ei spațiul în care existase s-a
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
vieți, o autobiografie deci și o desfășurare a devenirii sale sufletești și intelectuale. Viziunea să istorista reiese și după cum își clasase opera prin anii 1936, deci în plină maturitate: I Parnasion: Simbolist. Visări păgâne (1912). Eternități de o clipă (1914). Amăgiri (1916). Grădină între ziduri (1919). ÎI Tradiționalist: Bătrânii (1918-1922). Pe Argeș în sus (1922). Satul meu (1925). Biserică de altădată (1925). Limpezimi (1928). III Neoclasic autohton: Caietul verde (1932). Scutul Minervei (1933). Țărm pierdut (1937). IV Poezie pură: Poeme într-
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
Cumpănă dreapta (1941-1944), scrise după 1937. Din punct de vedere autobiografic însă Cîntecele de demult și Casa amintirii (1906-1910) așezate la începutul ediției definitive a operelor lui Ion Pillat (1944), si care fuseseră publicate în Eternități de o clipă și Amăgiri îi oglindesc copilăria și adolescență. Volumele cuprinse în primă grupa de mai sus evocă nestatornicia și căutările tinereții. Din poemele volumelor ce alcătuiesc grupele ÎI, III și IV se străvede stăpânirea și regasirea de sine însuși, împlinirea vieții sale înfruntând
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
de veci. Apoi am așteptat să mor. Eram convinsă că voi muri dar Dumnezeu mi-a dat încă multe zile. Și prietenii Dumneavoastră, scriitorii, mi-au insuflat viață... parcă am reînviat. Vă simt pe toți foarte aproape. Știu, e o amăgire... fum. Cînd amintirile sînt mai tari ca prezentul. ...Stau cu aparatul de radio în pat... ascult... Lumea se îndepărtează... cantonez într-un Eden interior... îmi ocrotesc aducerile aminte... Dar e prea mult, deja e prea mult... Cînd nu-ți mai
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
nu are/ nici luna destrămîndu-se pe mare/ străine-mi sînt și eu le sînt străină// valuri de nori nici zbor și nici plutire/ sperînd un pisc de care să se bată/ și negăsindu-l poate niciodată// se trec halucinînd în amăgire// țărmul rămas de-a pururi fără mare/ reversul unui cer candid devină/ imaginar destin spre mine-nclină// văzduhul ca o peșteră de sare/ și-n deznădejdea care nu mai doare/ străin îmi e și eu îi sunt străină" (stelele-n
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]