451 matches
-
E prea mult, nu mai vreau. Tremur cu dinții strînși, deschid aparatul de radio și încerc să fac pe indiferentul. Ce caraghios?! Ada Comenschi n-a rămas în România. Ada e peste tot și mă urmărește nevăzută din aer. Mirosul amărui al trupului ei îmi împînzește mintea. Vocea ei mi s-a impregnat în memorie ca fumul în haine. Și obiceiul acela al ei de a-și strecura din cînd în cînd o mînă în păr și de a mă privi
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
bine, dar nu mai conta. Țelul era atins, sticla era în mână. După plimbarea de la bar până la masă, am luat pri ma gură, în vreme ce cei de pe scenă își acordau chitarele. O grimasă scurtă, un fior rece și un gust puțin amărui. O picătură buclucașă rămasă pe buze. Rujul meu pe sticla mea. Am început să mă mai plimb printre oameni, salu tând din priviri prieteni și cunoscuți, ridicând alene sticla și sprâncenele în semn de respect și sorbind apoi cu grijă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mea. Am început să mă mai plimb printre oameni, salu tând din priviri prieteni și cunoscuți, ridicând alene sticla și sprâncenele în semn de respect și sorbind apoi cu grijă, să nu mai pierd nici o picătură. De fiecare dată gustul amărui ieșea la su prafață mai puternic, iar fiorii erau tot mai reci, până am ajuns să-i simt în picioare. Purtam discuții cel puțin filozofice cu oameni de tot felul. Eram peste măsură de fericită și de mulțumită cu mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
privirea de mâna lui și-și dă seama că ceva nu e cum trebuie. Vedem și noi, ceilalți, unde se uită. Își face curaj și se apropie de el, îl privește serioasă și-i mângâie „mânuța“. Bunicul zâmbeș te dulce amărui și zice că nu-i mânuța. El și ea, în mijlocul curții, se uită unul la altul. Restul, pe margine, îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează de fericire c-a găsit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet de mere, și subțiorile îi mirosiră spre dimineață când se trezi a suc lipicios și amărui, ca sucul țâșnit din carnea albă a mestecenilor. Am să mă duc, îi spuse bătrânei, hotărâtă. Mă duc la bunica în pădure. Sigur, o aprobă soacra. Du-te, du-te. Poate dai de bucluc. Poate găsești un cerb cu stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îi acord suficient timp. Știu, e doar o senzație, realitatea e alta, dar... Îmi amintesc, știu că florile tale preferate nu sunt crizantemele, însă mie îmi plac mult, nu doar pentru varietatea culorilor, ci mai ales prin parfumul lor unic, amărui. Cireșe amare, flori amare... - Mami, cine e Mihu? Întrebarea a căzut ca un trăsnet. N-am știut pe moment ce să-i răspund. Am închis ochii, m-am aplecat și am sărutat-o pe creștet, așa cum chiar tu m-ai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Omalissan, înainte de Musa. Din toată curtea lor, pradă urgiei berbere, ea era singura care mai trăia. I-ar fi putut curma zilele în orice clipă. Chiar și acum. Nu sunt decât două ceasuri de când Omalissan a înghițit în taină băutura amăruie care o să-i împiedice și luna aceasta pântecele să rodească. Orice altă sclavă prinsă că-și otrăvește măruntaiele ca să nu poarte copiii stăpânului ei ar fi plătit cu viața. Ea, nu. Musa știe, dar se face că nu vede. O
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a nu fi cumva luat peste picior și de alții. Întorsese capul și se afundase în pădure, în timp ce deasupra munților strălucea soarele, din ce în ce mai tare... Sub folia protectivă de poliester - ce idee trăznită, în astfel de condiții! -, bărbatul desfăcu o ciocolată amăruie și gustă o bucățică. Așteptă să se topească, încetul cu încetul, apoi înghiți și ascultă șuieratul vântului. Ploua în rafale, iar bombardamentul umed lovea insistent cortul, cu o evidentă nervozitate. Demnă de o cauză mai bună, își spuse, fiindcă o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și firișoare de iarbă uscată în cioc, construind cu răbdare și dibăcie. Păsărica avea și pereche și se rânduiau la munca acestui cămin. Urmărind zborul lor zilnic, aproape am pierdut momentul când zarzărul și-a deschis florile, răspândind un parfum amărui în jur. Din acel moment albinele au pus stăpânire pe copac. Zumzăitul lor se auzea de la depărtare. Numai acest lucru m-a făcut să stau departe de cuib. Mi se părea că spinii zarzărului și acele albinelor păzesc cu strășnicie
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de ros. NUCUL URIAȘ De când mă știu m-a impresionat nucul din mijlocul grădinii: înalt, cu coroană rotundă și deasă, cu nuci ce se iveau din coaja verde în toamne aurii, când îmi înnegreau degetele care le dezgoleau de cămașa amăruie. La început nu puteam să urc în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când priveam de jos, niciodată nu zăream cerul printre crengile lui. Iar când ploua mă adăposteam la
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
o capeți pulsează fără alin. iubire sunt puterile se frâng și dor, sunt moale ca un nor, un ceas cu ticăit incert materia și-o pierde-ncet, nedeslușit mai țipă ora cu glas care își cheamă sora, sunt ostateca trupului amărui, doar mintea rătăcește hai-hui, albă și pură de neîntâmplare, număr cocorii din zare, fiecare-i un pas spre înalt, doar așa îmi simt sângele cald, aș vrea să mă amestec cu cerul, până nu dă peste mine de tot greul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
somn și mă asemui vrabiei/ stinghere, țopăind în fugă/ pe-acoperișul cu olane/ fierbinți;o duc de azi pe mâine,/ hulit de inimici și șui/ necontenind să mă condamne;/ mănânc cenușă-n loc de pâine/ și-o-nmoi în lacrămi amărui,-/ din pricina mâniei Tale/ și-a supărării Tale, Doamne,/ Care m-ai azvârlit departe/ ca să nu am de Tine parte,/ nici către inima Ta, cale./ Ci zilele-mi sunt, azi, ca oarba,/ prelunga umbră tot mai lungă/ pe care-amurgul o aruncă
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
și împăcându-se, de dragul unui "republic democratic" în "Valafia cea înjosită". Pe parcurs, vedem de toate: uneltiri și trădări, preparative și răsturnări de situații, deghizări, travestiri, demascări și alte, numeroase, surprize. Story-ul, pe alocuri palpitant, e înecat însă în dulceața amăruie a limbajelor, un lector avizat desprinzându-se progresiv de cititorul naiv, pentru a prinde și a degusta aluziile culturale. Căci Levantul e un adevărat manual al postmodernismului românesc: o sursă inepuizabilă de citate și colaje intertextuale. Dintr-un punct sau
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
saloanele. Sfaturile care se dau în asemenea împrejurări sînt mai degrabă naive - nimic foarte complicat, și pe care un bun-simț elementar să nu ți-l șoptească. Farmecul îl face încăpățînarea personajului, Domnul, de a călca absolut orice canon, și complicitatea amăruie cu care recunoști în el atîtea figuri, "oameni ai timpului nostru"... În fine, masa e servită, și complicațiile "ritualului" mai că ți-au tăiat apetitul. De unde... Cu un "da ce-are?!" răsunînd, de bună seamă, în forul dumisale interior, amicul
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
o piruetă cât întreaga căsuță, cu rochia fluturând, și te îmbrățișez. pun masa, îți gătesc dietetic pești și curcani, doar cu salată. bucurie mi se face somn, de fiecare dată, dar continui să îți torn în pahar vinul acesta chihlimbariu, amărui din care bei până plângi, până îmi mai scrii un poem. nouă în primul loc: armonie: se aud strigătele de rut ale vulturilor harpagornis, primăvara, în dimineața roz a lacului tău secret, kanas, lacul paletei dumnezeului adevărat, se aud rugile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fiu. Victoria - mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp după o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
alta a tâmplelor, mâinile le ținea sub pătura pe care mătușa i o ridicase până sub bărbie. De sub pătură burta îi tremura în ritmul tusei. Apoi se liniști. Gura îi rămăsese întredeschisă și i se vedea cerul gurii albicios. Mirosul amărui al salivei se contopea cu acreala transpirației și cu izul de lavandă putrezită ce emana dintre așternuturi. Amestecul de mirosuri ne intra în ochi și ne înțepa nările, și cu fiecare secundă ni se făcea tot mai greață, eram tot
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fel Încît musculatura li s-a relaxat spontan și, vreme de cîteva minute, aproape că n-au mai respirat - fiindcă nici nu mai era nevoie. Lumina din jurul lor, devenită nefiresc de compactă, Îi Învelea Într-un abur Încărcat cu miresme amărui de fructe arse, moale, cald, consolator, ca sînul mamei eterne. Un nou flux, venind de data asta de jos, dinspre tălpile picioarelor, Îi făcu pe cîțiva să se ridice pe vîrfuri, cu ochii Închiși. CÎnd cele două fluxuri se Întîlniră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica, făptură de vis creație a lui Dumnezeu, amestec de soare și stele , mirosind a scorțișoară și a parfum amărui de mușețel. Dar și ea a dispărut Într-o bună dimineață, ca și când nu ar fi existat decât În imaginația mea. Mi s-a făcut este dor să scriu. La Uniunea Europeană mă gândesc foarte rar aproape că nu-mi mai pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
somnului. Odată ajunși, ca după o lungă expediție, În intimitatea mătăsoasă a patului, bărbatul o posedă cu brutalitate, ca un adolescent stângaci. Singurul lucru care-l face Într-un târziu, să se oprească din năvala asta copilărească, este parfumul discret, amărui răspândit de trupul ei, care-i amintește brusc de parfumul de unor floricele de câmp pe care le-a pus odată, de mult Într-o zi de vară, pe mormântul mamei... Adoarme, cu gândul la pictura cumpărată... ,,Șederea mea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acoperind ferestrele întunecate. Toată ziua Londra fusese cufundată într-o ceață gălbuie, transformând ziua în noapte, strecurându-se până în casă și aducând până și în salonul cu parfum de trandafir al Antoniei, care nu mai era al Antoniei, un miros amărui abia perceptibil și un abur și mai puțin perceptibil. Zăpada așternută atât de frumos într-un strat gros la țară aproape că nu se mai vedea în oraș, petice mici albe stăruiau încă pe acoperișuri și pe trotuarele mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
partea cealaltă, am spus. — Poate ai ajuns pe un platou înalt, spuse Antonia. Platourile sunt zone locuite. — Numai de către cei ce pot rezista la mare înălțime, am zis. Am ridicat paharul spre ei și am băut vinul. Era rece și amărui. Trupul gol al lui Palmer, acoperit doar cu halatul de mătase, mă tulbura. — Antonia mi-a povestit discuția voastră de astăzi, rosti Palmer. Mi-a părut grozav de rău că n-am putut să fiu cu voi, dar a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
oprit de către Sokolow, și-i zice lui Biderman: Nu vrei, te rog, să-l trimiți pe meșughenerul ăla înapoi în terenul exterior? Crede-mă pe cuvânt, sunt o gașcă irezistibilă. Stau în tribuna de lemn de lângă prima bază, sorb parfumul amărui, primăvăratic, din buzunarul mănușii mele de jucător de câmp - sudoare, piele, vaselină - și râd de mă sparg. Nu-mi imaginez că aș putea trăi și altundeva decât aici. De ce să plec, de ce sămă duc altundeva, când am aici tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cenușă neagră. Apoi verdele parcului, Kalimagdan, deveni cafeniu. Străzile cartierului săracilor au fost ultimele care s-au aprins și el suflă În flacără ca s-o ațâțe. Când harta arse aproape complet, aruncă cenușa sub banchetă, Își puse o pastilă amăruie pe limbă și Încercă să adoarmă. Dar somnul nu se lipea de el. Era un om fără umor, altminteri ar fi zâmbit la ideea că-și simte brusc inima ușoară, recunoscând, la șaptesprezece kilometri după Buda, monotonia câmpiei dunărene, Întreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poziție, umerii largi Îi ieșeau În relief și-i dădeau o Înfățișare atletică, ascunzîndu-i statura măruntă. — Am venit la timp, zise el, și-și aprinse o țigară, fără să-i ofere una și gazdei. În Încăpere se răspîndi o duhoare amăruie de tutun ieftin. Vă servesc cu niște biscuiți? Întrebă Rowe, deschizînd dulapul. Ca mai toți oamenii care trăiesc singuri, Își Închipuia că obiceiurile sale sînt ale tuturor, nu i-ar fi trecut prin gînd că s-ar putea ca alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]