9,447 matches
-
decât considerațiile cu ambiții mai abstracte. Oricum ar sta lucrurile, amintirea rămâne resortul care însuflețește ideile acestui volum. Mai mult sau mai puțin evident, C. D. Zeletin cultivă concesia înaintea unei memorii mereu ofensive, nostalgia ca medicament (să-i spunem: amar de vreme) pe rănile timpului. Cu o anume ambiguitate însă, cu un cert, dar cenzurator refuz (poate tocmai dintr-un prea intens paseism) de a-i face jocul până la capăt.
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
și-și culege mierea sa, ținem timpul în burduf ca să ne stîrnească focul. Așa cum în pungă sunt amestecați ducații cu creițarii, ca oile albe și negre, așa și în zidirile noastre marmura albă și neagră stau amestecate. Și vai și amar de cel căruia arama din pungă i-a înghițit aurul, ori nopțile i-au mîncat zilele. Va zidi pe nevreme și pieziș... Leandru, care asculta toate astea și care gîndea mereu nu la ziua de mîine, ci la cea de
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
bine ei s-o ducă./ Îi îngropau de vii/ Pe prizonierii pirpirii./ Ivan Crivină oftează,/ Fața i se crispează/ Căci cumplite amintiri îi vin,/ pe când în lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte,/ Muncind ca niște vite,/ La scos granit din munți/ Și doborând copaci mulți./ Scuipa sânge pe zăpadă,/ Conducerea nu dorea să-l vadă./ Fiind socotiți sabotori,/ Trebuia să muncești
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
a autorului care sfidează principiul modernist al impersonalizării actului creator. Nicolae Coande vădește o substanță individualizantă sfidătoare, împinsă pînă-n marginile sale cele mai inconfortabile care nu sînt ale unei poze, ci ale unui fel de-a fi. E o confesiune amară pînă la o duritate formal dar și moral extremă. Tandrețea se răstoarnă pe reversul său care-i definește fața în negativ, însă n-o suprimă, ci o încarcă de-o sumbră energie. Energia aparent molatică, pătrunsă de lehamite, însă în
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
sau mănînc/ cu ochii. o mare scîrbă îmi încrețește pielea/ și atunci m-aș jupui de viu. caut un pumn de pămînt/ mîinile merg în jos nu ating zgura sînt zile și nopți/ cînd mănînc lumea care este o plantă amară" ( mîinile merg în jos). Cu o justă intuiție poetică, Nicolae Coande săvîrșește astfel joncțiunea între individualitatea sa reducționistă, rebelă la orice act integrator, și generalitatea maximă care este lumea dorită cum un aliment de soi la ospățul unor antropofagi.
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
un mic radio cu căști, telefonul mobil și mai multe romane. Căci, dacă eram dispusă să accept înfometarea (o săptămînă doar cu sucuri de legume și fructe, cea de a doua, doar regim crudivor), să suport neplăcutele dușuri scoțiene, ceaiurile amare și cataplasmele, în schimb - să nu știu ce se petrece în lume, să n-am vești de la familie și prieteni, să nu-mi iau doza de ficțiune literară m-ar fi umplut de draci, iar perimetrul angelic mi-ar fi fost insuportabil
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
face, cît patetism și cîtă disperare presupune acest cinema concesiv ?)... Așadar, nu sînt bani? Nu banii contează, ci "relațiile umane"! Și nu estetica (oricît de concesivă) contează, ci rezultatul! ("În lumea reală contează numai rezultatul", sună punctul 12, cel mai amar, al Manifestului)... Din fericire, rezultatul nu e o improvizație jenantă, cum ar fi avut toate șansele să fie; dimpotrivă, rezultatul e unul mișcător: se vede, din acest film făcut în condiții de haiducie, că acești oameni " ignorați, ținuți în off
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
cea mai largă ediție, amintită. Este vorba și de unele traduceri realizate de poet, cum e poezia Prometeu, de Carmen Sylva, tălmăcită de Coșbuc și publicată în revista literară bistrițeană "Minerva", an I, 1891, nr. 3, p.1. Concluzia e amară: nici scriitorii clasici nu sunt onorați cu ediții de opere complete; și avertizatoare totodată: e timpul să se facă asemenea ediții, până când nu e prea târziu... Tot ninge-afară liniștit, Și-n casă arde focul, Iar- pe lângă mama stând De mult
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
prihană, Gheorghe Grigurcu este un soi de călăreț singuratic în critica românească de azi. El apare mereu acolo unde nu te aștepți pentru a amenda impostura, obsecviozitatea, demisiile morale ale unor "glorii" literare pentru ca apoi să se retragă demn în "Amarul Tîrg", indiferent la amenințările de răzbunare ale celor atinși, ca și la semnele discrete de satisfacție ale mulțimii tăcute. Din punct de vedere social, Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai păguboși (mari!) scriitori ai literaturii române. Așa cum singur mărturisește
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
contimporană (1875) izvorăsc tot din antipatia față de Maiorescu, dar constituie o lectură atît de stupid-naivă a unei poezii ca Mortua est, încît n-are rost să ne ocupăm de ele. "Ce însemnează dar un vis ce-și moaie aripa-n amar?", se întreabă Gr. Gellianu. Și comentează: "În concepțiunea poetului de ce culoare erau penele acestei aripe și ce întindere de lac sau de mare are acel amar?" Nu e nimic de zis. Aron Densusianu (reprodus cu studiul din mai multe numere
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
ne ocupăm de ele. "Ce însemnează dar un vis ce-și moaie aripa-n amar?", se întreabă Gr. Gellianu. Și comentează: "În concepțiunea poetului de ce culoare erau penele acestei aripe și ce întindere de lac sau de mare are acel amar?" Nu e nimic de zis. Aron Densusianu (reprodus cu studiul din mai multe numere ale Revistei critic-literare din anii 1894-1896, deși capitolul din Istoria limbei și literaturei române, ed. II, 1894, era mai concis și mai interesant) e un om
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
cu vocea divină, și se va amplifica sunetul memoriilor - confesiunilor - controverselor etc. legate de un personaj intrat în legendă încă din timpul vieții. O viață chinuită, așa cum a fost, și încheiată la 53 de ani, după atîta glorie, în tonuri amare: "Am sentimentul că sînt inutilă, complet inutilă", spunea Callas, cu propriul ei glas (la radio), cu puțin timp înainte de a muri. Cu prilejul filmului lui Zeffirelli, am citit o antologie a celor mai bune interviuri (sînt doar cîteva, pentru că avea
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
ritmului care împinge/ menține cadența în monotonie, cere la început un mic efort de adaptare. Transcriu aici Noapte de Sânziene: "La balul verii, gazdă e vișinul bătrân,/ Cu plecăciuni de ramuri primește invitații,/ Pe vișine - lumina de pe un alt tărâm,/ Amar și dulce gustul, săruturi și libații.../ Tu ai venit cu părul de rouă greu pe umeri,/ Veșmânt de sânziene, croit pe trup te-mbracă,/ Când soarele apune, minutele le numeri/ Cu ochii către cerul ce stă să se desfacă./ Flămândă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
acestea, așa cum le știu azi, atît de tîrziu!... În haosul creațiunii, ne înșelăm aproape întotdeauna, cînd la imboldul sufletului nostru, bogat în experiență, confundăm o stupidă strîngere de mînă și un sărut fierbinte, cu un răspuns la acele chemări... Atît amar de ani, am confundat plumbul cu platina, fiorul unei strîngeri de mînă cu răspunsul pe care sufletul meu l-a așteptat o viață întreagă. Și cît de trist este ca să primești în sfîrșit acest răspuns, mult așteptat, abia atunci cînd
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
Istrati la construirea limbii printr-un asemenea comentariu de început ne aduce în atenție simțul său literar, controlul asupra celor două limbi în care se exprimă, mitologia personajelor, mistica limbajului, chiar și a limbajului gazetarului, mereu sincer cu el însuși, amar și entuziast, crud, capabil totuși de mare capacitate de înțelegere umană, vehement în tonul militantului sindical, într-o neobosită efervescență, specializată în neliniștea socială. Atent mereu la surprinderea exactă a datelor, de care depinde - printre altele - limpezirea momentelor debutului pe
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
a-l falsifica, adîncindu-l, de fapt, în sine. Neîndoios, un Mircea Eliade ar fi salutat asemenea investigații consacrate "sacrului camuflat". Eroul lui Huysmans, Des Esseintes, nimerește într-o fundătură ontologică, prizonier al condiției de jouisseur, pendulînd între voluptăți tot mai amare și dezabuzări tot mai apăsate. La ce rezultat ajunge expertiza spiritualistă? "Des Essaintes reprezintă neputința de a accede la stadiul etic, neputința depășirii esteticului. Chiar și cochetăriile sale cu sfera teologic-religioasă, frunzărirea vechilor tomuri ale literatuirii ecleziastice nu sînt decît
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
angajament, profeți șomeri: În versurile pe care - drept închinare - le așează la sfîrșitul «sotiei» sale, Paludes, Gide strecoară o mărturisire nu lipsită de o oarecare amărăciune: Și vom fi fost profeți fără căutare». Își amintise el, scriind aceste cuvinte, fraza amară a lui Ioan Botezătorul «eu sînt vocea celui care strigă în pustiu» - vox clamatis in deserto?". Demonia sa a constat în încercarea, prin "actul gratuit", de a-l imita, în chip blasfemic, pe Dumnezeu: "Gide vizează un fel de acte
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
comunicante, Miriam sau nisipurile mișcătoare, Elogiul nebuniei... O parte din piesele lui, așa cum îmi vin în minte. S-au jucat și înainte de 1989, și după, în teatrele din București, din țară, pe micul ecran. "Există o respirație, fie ea și amară, universală", scriam nu de mult, în paginile acestea, la ultimul volum al lui Dumitru Solomon, apărut la Editura Hasefer, "care îl poate duce pe dramaturg în orice spațiu teatral european. De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele oferă suport
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
Z. Codreanu care, în octombrie 1924, l-a asasinat pe G.G. Manciu, prefect al poliției Iași. [...] Constantin Ionescu Domnule Nicolae Manolescu, După lecturarea editorialului "Imposibila lustrație", din primul număr al revistei "România literară" pe anul 2003, am simțit un gust amar în adâncul sufletului, fapt ce m-a determinat să vă adresez un punct de vedere contrar celui pe care îl susțineți Dvs. Încă din perioada studenției, am fost un admirator al criticului literar Nicolae Manolescu, mai ales că și eu
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
aveți dovezi și argumente irefutabile, în legătură cu afirmația că securitatea ne-a "salvat" de comunism în anul 1989. Până atunci oare nu au avut nici o altă ocazie să facă acest "gest istoric", salvând România de un tiran? Ce au așteptat atâta amar de timp? Personal, știu de ce. Au trăit foarte bine sub regimul Ceaușescu, au stat în vile, au avut bani și toate cele, au mers în străinătate pe banii noștri, ai celor mulți, așa că... În decembrie 1989 și în lunile următoare
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
ele reprezintă un soi de "acasă" din punct de vedere temporal. Pentru că atunci se afla la vîrsta speranțelor, a marilor opțiuni, cînd viața se afla în față cu toate promisiunile ei. Iar evocarea acestor perioade îi prilejuiește autoarei cîteva considerații amare despre trecerea omului prin vremi. Ele sînt un veritabil document existențial, dar și o probă de talent scriitoricesc: "Viața noastră adevărată, cea care a trecut, n-a fost numai marcată de război, hitlerism, comunism și irespirabile atmosfere intoxicate de ele
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
de origine, care se numea în paginile cărții König și pe care colegii îl porecliseră Erlkönig (după balada lui Goethe care începe cu întrebarea de ce gonește un tată în noapte cu copilul său în brațe, pentru a se sfîrși cu amara constatare că pruncul murise în brațele părintelui său). Printr-o malițioasă analogie, criticul primește porecla literară fiindcă în îmbrățișările lui mult prea strînse autorii și cărțile lor și-ar da duhul. Ideea trebuie însă să-i fi venit lui Martin
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
paguba? Unde e dreptatea? De ce unul se naște Dante iar celălalt nătîng? Prin urmare, pledez pentru veleitari. Pentru veleitarii discreți, care nu te somează să-i citești. Aceștia îmi sînt dragi. Dar există ei?". Mizantropia e trecută prin alambicurile meditației amare, atît de subtilizată încît accede la serenitate. Referitor la o propoziție a lui Didier Anzieu: "te cunoști așa cum ai vrea să fii pentru a compensa realitatea", Livius Ciocârlie se pronunță atît de caracteristic: "Adevărat și neadevărat". De ce? "Prea puțini autori
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
de frunte câte o bancnotă de un verde american, întrebându-i cu smerenie "bre băieți, nu vă supărați, da ceva muzică lăutărească nu știți?" Citindu-l pe Cătălin Mihuleac îmi vine în minte Mrozek, cu al său umor spumos și amar. Sunt texte atât de agreabile, încât nu te poți abține să le citești pe toate, admirându-le rotunjimea fiecăruia, stilul curat, exersat, cu nerv, fără minusuri, și toate apocalipsele și mântuirile lui de confetti. îmi place mai ales ireverența prozatorului
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
această listă și să compare între ele versiunile succesive a putut gusta implicit o desăvârșită artă a metonimiei și eufemismului, a omisiunii sau a intercalării, pe care am fi tentați să o numim perfidă, dacă n-ar fi mai curând amară." Doar un exemplu. Capitolul de numai două pagini Masca lui Eminescu a suportat 49 de intervenții ale cenzurii. Pentru cât a frecventat cenzura textele călinesciene se poate scrie o carte. Eliminarea unor paragrafe esențiale din romanele Bietul Ioanide (demonstrate de
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]