834 matches
-
tău e dulce, Din el picură miere.. Liniștea îmi aduce,, Cu el durerea piere. Nu știu ce ești, nici cine, Dar ți-am sorbit cuvântul, Ce-i hrană pentru mine, Și îmi redă avântul. Eu l-am simțit aproape, Mi-a îndulcit amarul, Iar lacrima din pleoape, Cu el îmi stinge jarul. El oblojește rana, Făcută odinioară. Îmi luminează viața, Și-o face să nu doară. E bobul mic de hrană, Este lumina vie. A sufletului haină, E vers de poezie. Mă va-nsoți
CUVÂNTUL CE ALINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_zidaru_1406321723.html [Corola-blog/BlogPost/349496_a_350825]
-
buni”. și am plătit, c-am vrut sau că n-am vrut, holtei fiind, celibatarul și de-am văzut că nu am cum să scap m-am însurat, să nu mai dau tribut și, într-un fel, să-mi îndulcesc amarul. dar cum o dai și cum n-o dai, de dracu tot nu scapi, și basta! că dacă n-ai mâncat de mic, noroc nu ai, nebunii îmi taxează, astăzi, și nevasta! mă jur pe ce mai am curat și
ÎMI VINE S-O TULESC AFARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/Imi_vine_s_o_tulesc_afara_george_safir_1375616550.html [Corola-blog/BlogPost/364187_a_365516]
-
poem de Ștefan Augustin Doinaș. Când nu se recunoaște în fenomenele de afară, sufletul imploră însușirilor din alcătuire, o vecinătate cu „întunericul tare”, poate un exil, din simplă dizgrație: „Am trimis după apă / sufletul / și el mi-a zis / lăcrimând: / Amarul casei mele, / mai bine alungă-mă / cu strigăte furioase / pe întunericul tare ca piatra!”. Dorul de materialitate atenționează aupra unei suferințe prea mari, din ale cărei chingi spiritul vrea să scape și negăsind înțelegere la nimeni, ridică idoli salutari din
N.N. Negulescu: Ochiul de foc by http://revistaderecenzii.ro/n-n-negulescu-ochiul-de-foc/ [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
mai sigur orișicând Vom renaște-n cev-anume, Vom renaște-n vis pierdut Undeva la țărm cu soare Și din toate ce-am avut Dragostea rămâne oare? Știu nimica nu-i târziu Poate te simți răstignită, Părul tău e argintiu De amaruri cotropită, Răstignită-n seri târzii Undeva la mal de lume, Dragostea vrea sa revii Să o duci în loc anume, Într-un loc plin de amor, Într-un loc plin de iubire, Să poți spune tuturor: -Ne-am întors din rătăcire! Valer
UNDE EȘTI IUBIREA MEA? de VALER POPEAN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1494005675.html [Corola-blog/BlogPost/362202_a_363531]
-
Dă-mi numai raza sfântă a ochilor albaștri Ca să dezlege taina iubirilor cerești. Și de-ar ști lumea toată cât te iubesc pe tine Ar amuți și paseri, și vântul s-ar opri, Și ploaia ar începe să plângă cu amarul Pe care eu din suflet cu greu îl pot opri. Și soarele și luna ținându-se de mână Și norii grei din mers se vor opri pe cer, De vor afla vreodată cât te iubesc pe tine Nimeni nu va
SĂRUTĂ-MĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Ana_maria_bocai_1399461711.html [Corola-blog/BlogPost/350664_a_351993]
-
cu toată lumea. Și mi-era frică să gândesc mai departe, mi-era teamă că într-o zi totul se va termina într-un fel sau altul. Așa am început să beau. Din ce în ce mai mult și din ce în ce mai des. În alcool îmi înecam amarul, acolo găseam refugiul existenței mele pline de păcate și întuneric. Era ca un drog pe care l-aș fi luat în permanență, ca să uit, să mă detașez de viața mizerabilă și duală pe care o duceam, să mi se pară
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 by http://confluente.ro/Lagar_si_razboi_partea_i_cristea_aurora_1394375912.html [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
speranță Regretele n-au loc în sufletul fierbinte Adoarme gândul, visele se-nalță Un dram de fericire se desprinde Lacrimi nu ostenesc să se mai piardă E totul calm, se-așterne-a primăvară Culeg un cântec, sufletu-mi dezmiardă Și-mi îndulcesc amarul, veșnica-mi povară... Cuminte e doar frunza ce-n șagă se coboară Vântul se despletește-n amorțire Zăpada se dezgheață într-o doară Cuvânt nespus de nemurire... Alungă-mă din gândurile tale iarnă Eu doar o clipă te mai las
O ZI DE IARNĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/O_zi_de_iarna_mirela_stancu_1359294553.html [Corola-blog/BlogPost/364861_a_366190]
-
cu lacrimi ]n ochi.. Nu știe cum să procedeze ,timiditatea excesivă îl împiedică să acționeze chiar și în situații care o cer.Îi vine în minte doar ideea salvatoare să-i umple din nou paharul în care să-și înnece amarul care-o cuprinsese. Se-apleacă puțin peste ea ca să nu toarne pe lângă ,dar ea nu stă prea mult pe gânduri. Îl apucă cu putere de gulerul cămășii și își lipește adânc buzele de ale lui, făcându-l să muște din
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1447913330.html [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
a ascuns în metafora spicului de grâu, cu intenția nemărturisită public, de a-și tempera pornirea sterilă a eului în surghiun metafizic și livresc. O ipostază creativă inspirată și germinatoare de povestea continuă a rodului miraculos, rodul pământului șoptit, dincolo de amarul și deșertăciunea citadine. Suzana Deac este într-o perpetuă regăsire de sine în fiecare proză prezentată pe podul suspendat al secvențelor narative, într-o cadență grațioasă și maiestuoasă de menuet, unde spiritul aristocratic este mai presus de vasalitatea plecăciunii. În
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Metafora_narativ_germinatoare.html [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
în lumea nevertebratelor. - observă, cu caldă prietenie, scriitorul Pavel Coruț, în „Judecăți amare”. - Lăsând la o parte faptul că molusca poate produce și perle - continuă acesta -, îmi permit să observ că Mircea Chelaru și-a vărsat, în discursurile sale, tot amarul luptătorului învins fără luptă, din cauza trădării politicienilor”. Cum spuneam, spiritele înalte se întâlnesc. „Istoria, în opinia multora, este doar o știință care trebuie studiată pentru a ne cunoaște trecutul. Pentru Mircea Chelaru, ea este o componentă a vieții națiunii, la
O CARTE ŞI UN AUTOR, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/O_carte_si_un_autor_cronica_de_marian_al_florin_tene_1347599056.html [Corola-blog/BlogPost/343632_a_344961]
-
de o spovedanie, cred că orice gând, orice propoziție, frază sau vers pe care le las pe hârtie trebuie să fie înțelese de cât mai multă lume. Iar la noi în Petroșani, în afară de grămada de cârciumi unde își îneacă minerii amarul, nu prea ai unde să-ți petreci timpul liber. De aceea îmi place să stau în fața calculatorului, să gândesc și să scriu. Ăsta mi-s eu ! Punct. Referință Bibliografică: Liviu Pirtac / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778
LIVIU PIRTAC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Liviu_Pirtac.html [Corola-blog/BlogPost/342682_a_344011]
-
Articolele Autorului Și te apucă jalea când vezi ce e pe aici Au mai rămas acasă vreo două, trei furnici, Stejarii noștrii falnici în lume au plecat Din munții cei bătrâni durerea a mușcat... Cărările de dor își plâng ades amarul, Cu jertfă ați marcat “Stapâni” acum hotarul, Cureaua noastră-i strânsă și ne rugăm mereu Să ne păzească Cerul și Bunul Dumnezeu! Spitalele sunt pline și mulți neputincioși, Voi sunteți tot mai mândrii, bogați și glorioși Din vârful slavei voastre
DOINĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1453233032.html [Corola-blog/BlogPost/372318_a_373647]
-
Dă-mi numai raza sfântă a ochilor albaștri Ca să dezlege taina iubirilor cerești. Și de-ar ști lumea toată cât te iubesc pe tine Ar amuți și paseri, și vântul s-ar opri, Și ploaia ar începe să plângă cu amarul Pe care eu din suflet cu greu îl pot opri. Și soarele și luna ținându-se de mână Și norii grei din mers se vor opri pe cer, De vor afla vreodată cât te iubesc pe tine Nimeni nu va
ANA MARIA BOCAI by http://confluente.ro/articole/ana_maria_bocai/canal [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DOINĂ DE REABILITARE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 843 din 22 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Să ne treacă vai amarul împușcăm stele cu carul Lumea să nu stea la rând pășim singuri în mormânt Să nu-i lăsăm să aștepte sicrie le-om face deștepte Doamne unde te-ai ascuns de nu dai niciun răspuns Nici la viață nici la
DOINĂ DE REABILITARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Doina_de_reabilitare_costel_zagan_1366688622.html [Corola-blog/BlogPost/345954_a_347283]
-
chip. Devin claustrofob când vine-o toamnă Căci vizuina mea devine o închisoare Ce la singurătatea vieții mă condamnă. Deschid timid în sufragerie barul Și torn alcool în vechiul meu pahar ciobit Încerc și reușesc să-mi înec pe loc amarul Mă simt mai bine, mai vesel, dar totuși înrobit. Referință Bibliografică: RUGĂCIUNE PENTRU O TOAMNĂ NEDORITĂ / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1716, Anul V, 12 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate
RUGĂCIUNE PENTRU O TOAMNĂ NEDORITĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1442083294.html [Corola-blog/BlogPost/378197_a_379526]
-
săi, frecventării saloanelor și satisfacțiile vieții romane, se regăsesc în „Metamorfoze”. Expresia e căutată, pitorescul și plastica sunt foarte apăsate, adesea gradate în chip fericit, mergând până la un realism brutal”( J. Bayet). „Tristele” sunt elegii în care poetul își deplânge amarul zilelor petrecute în exil, apăsat de singurătate, de dorul după cei lăsați acasă, de cerul veșnic senin al Italiei. În acestă operă este primul poet care descrie trecutul nostru, meleagurile, clima, oamenii și pe vechii sciți. De aceea eu consider
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității by http://revistaderecenzii.ro/prof-ion-ionescu-bucovu-publius-ovidius-naso-un-petrarca-al-antichitatii/ [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CEAI DE SALVIE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016 Toate Articolele Autorului câtă slavă și cât ceai de salvie încarcă amarul din versurile poemului vieții te arunci omule sandwich printre mașini sau pe marginea unui trotuar banal acolo toți privesc literele ca niște orbi mecanica gândirii stagnează între a fi și a rămâne în sistemul de roți dințate pe care cineva
CEAI DE SALVIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1469721827.html [Corola-blog/BlogPost/371118_a_372447]
-
că toamna este frumoasă...; da, este frumoasă, însă frumusețea ei nu este decât faza prin care trece natura înainte de a...”deceda”. Poate de aceea acest anotimp atât de plin de poezie, ne picură în suflete, cu fiecare zi ce trece, amarul bătrâneții... Poate de aceea simt tristețea nopților obosite de vreme și lovite de amintiri îngălbenite... Somnul mă ocolește și nu vrea să-mi tulbure aceste amintiri, pe care le descopăr din nou, de fiecare dată când ploaia bate în geamuri
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Lacrimi_detoamna_doina_theiss_1381083080.html [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau că-i zeu din Lupii-Zei, Îmbrățișări cerându-i. Părând din alt tărâm sosit Tot răul să îl curme, O
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Navalnciul_poem_dupa_lg_romeo_tarhon_1361971923.html [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
de repede, făcând loc zilei de mâine, așa cum, făcut-a loc, anilor care-au trecut. Noapte și zi, tu și eu, uneori ținându-ne de mână, dar oare, mai simți fiorul de odinioară? Ne evităm, inventăm apoi, ceva ca să zâmbim, amarul, are loc între noi, îndulcit, cu amintiri stârnite de muzică lentă, ce-aprinde în mintea mea, lumânări în prag de seară, aproape de mine, fiind tu și parfumul tău, rafinat, vântul cald de primăvară, luându-l cu el, imprăștiindu-l peste tot
PARFUMUL TĂU, ÎMPRĂȘTIAT DE VÂNT de COSTI POP în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/costi_pop_1461273410.html [Corola-blog/BlogPost/378490_a_379819]
-
seară, aproape de mine, fiind tu și parfumul tău, rafinat, vântul cald de primăvară, luându-l cu el, imprăștiindu-l peste tot, șoptindu-mi, cât de norocos , sunt eu...că să te am. Trăiesc, visez și sper, ca viata, își va ascunde amarul, printre amintiri, iar dulcele de azi, să-l simțim mâine pe buze, sărutându-ne de bun găsit, împreuna să pășim din nou, catre apusul, ce ne-așteaptă. Austria 12 aprilie 2016 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica: Parfumul tău, împrăștiat de
PARFUMUL TĂU, ÎMPRĂȘTIAT DE VÂNT de COSTI POP în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/costi_pop_1461273410.html [Corola-blog/BlogPost/378490_a_379819]
-
de conștientizare generalizată a sacralității rădăcinilor ei! Iar pentru aceasta, Dumnezeul Unic Curcubeu unește substanțial și cromatic rasial toate malurile apelor care fac Fluviul Vieții Umanității, din toate teritoriile de risipire a seminției rumânești. Și anunță venirea vremurilor bune, după amarul de tempeste și de timpuri tulburi ori nesigure care bântuie lumea, bulversând-o și bestializând-o global. El, D.U.C., conștientizat ca stindard al unei epoci noi, ne aduce, odată cu esența sa, încrederea și speranța în Renașterea națională purificată
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_oblu_deoumanismul_doctrina_alexandru_oblu_1345681526.html [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
puteau apuca lutul. - Iartă-mă! mamă, că ți-am făcut dorul să doară atât de tare. Am crezut că ești puternică și că ai timp să mă aștepți. Lacrimile-mi cădeau peste pământul reavăn, umplând gurile florilor, cu dorul și amarul ei. Ți-adusesem medicamentele acelea scumpe. Am muncit prea mult pentru ele, și de aceea... am întârziat. Îți voi iubi umbra mamă! Te voi iubi în fiecare grăunte de colb cu care ai bătătorit așteptările mele! Icoană de înger! ... Sufletul
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1465111930.html [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
Deschide Fereastră din sufletul curat Adieri de..aripi tristețea sä-ti alunge. Toți simțim...odatä regretele plecärii! Trecätori suntem pe un plai frumos.. Cei ce am stiut sä iubim vâltoarea Sau... liniștea märii cu valul duios.. Cei care-am gustat din amarul vieții Știind sä slävim..mierea de pe faguri, Toți ce-am admirat petala din grädinä Și-am doinit cu dor mandre crânguri N-am päsit degeaba pe drumul Sorții! Vlästarele ne vor purta în amintire. Zburând mereu aproape, vom fi Îngeri
NU PLÂNGE.. de DOINA THEISS în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Nu_plange_doina_theiss_1361998950.html [Corola-blog/BlogPost/351985_a_353314]
-
30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Din ceruri vin că un nebun, Sunt eu un dac ,sunt un străbun, În țara noastră să impun O lege!.. Care doar natură o înțelege! Voi care umpleți, doar buzunarul, Nu știți durerea și amarul, Codrilor pe care i-ați ucis!... Aici trăiau bunicii voștrii în paradis Nu se gândeau la bogăție, Tăiau copaci să-și facă loc Seară de frig să facă foc Era pământul pură armonie, Sufletul lor era făclie, Era credință în
MESAJ DIN CERURI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1493503138.html [Corola-blog/BlogPost/378765_a_380094]