247 matches
-
vagabonzi zdrențăroși. Tatăl său cel puțin, știuse să moară în plină glorie și în cel mai bun moment, lăsând scrisă în memoria tuturor una din cele mai strălucite pagini din istoria poporului său. Pe el nu-l aștepta decât o amarnică tăcere. Ascultă. Din fericire, instinctul său de om al nisipurilor rămăsese nealterat. Își încordă privirea și văzu la orizont, exact în același loc unde cu o după-amiază înainte își făcuse apariția mașina lui Marcel Charrière, văzu un mic nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să distingă obiectele la o sută de metri distanță, iar după-amiază lumea devenise pentru el un fel de nebuloasă albastru-verzuie. — Aici, nouă! șopti răgușit prin radio. Am nevoie de ajutor. Ce fel de ajutor? Orice fel de ajutor... - se auzi amarnica rugăminte, nepotrivită pentru un om bine cunoscut pentru sângele său rece. Soarele ăsta blestemat mi-a ars ochii. Despre Bruno Serafian s-ar fi putut spune orice, doar că era prost nu, și orele petrecute pe o căldură ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
curând ca niște câini, stimații ascultători fiind rugați să mai aibă un pic de răbdare, până ce va fi creat cadrul juridic pentru asta. Alte știri nu mai avea, așa că urează, încă înainte de miezul nopții, noapte bună bravului popor și vise amarnice răufăcătorilor ascunși. Apoi au încercat să asculte posturile străine bruiate și așa au adormit. Undele eterului au continuat să vuiască ba mai subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă, iar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
copil, văr bun al meu, Mircea Breahnă de la Oțelești, să nu-i lase urme care să-l facă să se jeneze mai târziu. Prin comună mai umbla un felcer, asistent sau cum s-o fi numit, unul Antonescu, care era amarnică la băutură: era justițiarul popular, îndrepta lumea dintr-o seringă, sau cu praf de strănutat! Prin anii 1954-1955, venea prin sat cu treburi de igienă și profilaxie un „felcer” numit Buganu, de la care, noi, elevii clasei a VII-a, am
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încât clienții aflați prin preajma noastră au întors capul și unii dintre ei au început să râdă la rândul lor. Nu văd ce e amuzant în asta. — Biata Amy! a rânjit el, și pe fața lui s-a așternut un dispreț amarnic. Doamne, ce minte de gâscă pot să aibă femeile! Dragostea! Întotdeauna dragostea. Ele cred că un bărbat le părăsește numai pentru că vrea alte femei. Adică dumneata îți închipui că aș fi atât de tâmpit încât să fac ceea ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
alcătuiesc o ființă omenească. Acum văd bine că meschinăria și grandoarea, răutatea și caritatea, ura și dragostea își pot găsi locul una lângă cealaltă în aceeași inimă omenească. Mă întrebam dacă aș putea spune ceva care să mai ușureze umilința amarnică ce o chinuia acum pe dna Strickland. M-am gândit să încerc: — Știi, nu sunt atât de sigur că soțul dumitale e întru totul responsabil pentru faptele sale. Am impresia că nu e el însuși. Mie mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e gata să leșine. Mă cam scotea din sărite. N-o bănuisem că e atât de nevricoasă. Apoi am auzit din nou glasul lui Stroeve. Parcă a sfâșiat într-un mod ciudat tăcerea. — N-ai fost odată într-o nenorocire amarnică și ți s-a întins o mână de ajutor? Doar știi ce mult înseamnă. N-ai vrea să faci și tu cuiva un serviciu când ai o șansă? Cuvintele erau destul de banale și după mine ele erau un îndemn atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Amprente > TE SCOALĂ, ROMÂNE, TE STRIGĂ IAR GLIA .. Autor: Dan Borbei Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Te scoală, române, te strigă iar glia .. Tu n-auzi, române, un dangăt de clopot Un vuiet amarnic foșnind din Carpați Durerea străbună ce plânge în clocot Când frații de-o samă își cheam-a lor frați, Tu n-auzi cum fierbe de jale pădurea Tăcerea de secoli își varsă potopul Te strigă din vremuri uitate securea Scânteia dreptății
TE SCOALĂ, ROMÂNE, TE STRIGĂ IAR GLIA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362316_a_363645]
-
botezat a doua oară și un dor năprasnic de aceste locuri te cuprinde aproape fără să-ți dai seama. Cartea „Dor de Bucovina” încearcă și reușește să ne aducă în suflet tărâmul mult visat, tărâmul de legendă, dar și de amarnică și lungă suferință. Mai bine de 225 de ani au trecut de când trupul acestui plai a fost sfârtecat de către corbii cotropitori. Marian Malciu, folosindu-se de relatarea unor evenimente la care a participat, scrie această carte cu multă tristețe. Oamenii
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
zeci, sute și mii/ și albe și negre, maro, cenușii,/ Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere”// ... „Pioasă, genunchii i-am pus pe pământ/ Și ochii și fața și gura-mi rosteau în cuvânt/ „Ce amarnică-i truda!”/ Dar, iar am plecat pe malul apei înspumat/ Pietricele s-adun: albe și negre, maro cenușii/ Să le dau strălucire, să le fac roșii-aurii”// Este vizibilă formația filozofică a poetei (a absolvit Facultatea de Filozofie, secția Psihologie, din
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
-mi ascultați povestea! - Hai, spune, am să te ascult! - Mult prea bunule și luminosule împărat, pe vremuri, treceai prin țara noastră, iar oamenii și copiii îți aduceau cântări de slavă pentru lumina razelor tale. Apoi ne-ai părăsit. Neîndurata Iarnă amarnice și cumplite suferințe ne-a adus. - N-a plâns destul Durerea pentru voi să vă aline suferința? - O nu, mărite împărat, și lacrimile ne-au înghețat sub biciul nemilosului slujitor al Iernii, fiorosul Ger Sticlos. - Dar, poate, v-a rămas
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
prefectului Gheorghe Popa deTeiuș din fruntea Aradului și pe urma izgonirei și a celor mai mulți slujbași așezați de dânsul în posturi, dar mai ales de pe urma trădării noastre de către Împărat s-a înstăpânit asupra Românimei din Arad și județ cruntă dezamăgire și amarnică desorientare...” Născut în același an și din aceeași durere cu Avram Iancu- un alt advocat împătimit al românillor din acele timpuri de grea cumpănă, contemporan cu mitropolitul Andrei Șaguna, Gheorghe Barițiu și atâtea alte “umbre sfinte” ale neamului nostru, Gheorghe
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR... (GHEORGHE POPA DE TEIUŞ) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367220_a_368549]
-
una gândim, alta zicem și cu totul alta facem ori săvârșim!... Suntem foarte puternic afectați, înșelați sau amăgiți de această cursă și capcană a duplicității, a dedublării care, din păcate, mai devreme sau mai târziu ne va duce la o amarnică dezamăgire, la necazuri și suferințe atât pentru noi înșine cât și pentru ceilalți frați ai noștri!... Constatăm faptul că acest păcat a cuprins pe foarte multă lume, indiferent de statutul social ori nivelul intelectual și că se bazează pe fundamentul
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
ceilalți au fost răpuși de boală) și ar fi ajuns acasă fără nici un fel de incident dacă ochiul stâng al lui Dănuț nu s-ar fi zbătut a nernorocire: „Niciodată lui Grigore Dănuț nu i se făcuseră semne atât de amarnice ca-n ziua aceasta. Și niciodată semnele nu-l înșelaseră. Așa-l persecutaseră și la moartea primului copil și așa îl amărâseră la moartea celorlalți cinci.” Nu este vorba de o simplă superstiție, ci de un veritabil cod prin care
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
-ți ajung urgia și nenorocirile pe care le-ai adus supușilor tăi? Nu mai sufla crivățul tău în sufletele astea chinuite, încă înainte de a se naște! Era tare supărat moșneagul. Dar blestemata de Iarnă nu se lăsa impresionată de vorbele amarnice ale bătrânului. Îi zise: -Tacă-ți fleanca, moșneag nebun și sclerozat! Chinuiești nenorocitelastea de sclave cu treaba ta fără de rost, fără început și fără sfârșit. - Rostul muncii mele, zise Moș Vreme, este ursita ființelor din lumea asta și a rânduielilor din
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
nr. 519 din 02 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Dragostea mea, îmi stărui în vise Îmi cauți sărutul și-îmbrățișarea Și eu îți aștept răsuflarea Pe aripi de dor necuprinse... Iubirea mea, îmi stârnești amintirea Îmi cerni neîncetat peste gânduri Amarnice clipe în câteva rânduri În sufletu-mi dornic să-ți cânte iubirea... Luceafăr ce strălucești în amurguri Îmi pare ca doar un ceas ne desparte Să ne împlinim dorințe deșarte Și trupul să ni-l copleșim cu săruturi... Îmi ești
DRAGOSTEA MEA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362026_a_363355]
-
pentru prima dată, mintea și sufetul în voia lor. Părea cuprins de un presentiment ; simțea căderea frunzelor îngălbenite, simțea schimbarea culorii acestora, mai întâi în arămiu, în galben cu vinișoare sângerii apoi în galben ca de ceară precum cea mai amarnică părere de rău. Să fi regretat Erica gestul făcut mai devreme? Trupul ei, cuprins de oboseală, a alunecat încetul cu încetul de-a lungul copacului de care se sprijinise. Mai întâi li s-au întâlnit privirile, apoi buzele și totul
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
vreme supărată pe el că-mi luase mama. Mi-a dat bucurii neprogramate. În compensație oare? Emilia ȚUȚUIANU: Acum ești o persoană credincioasă? Veronica BALAJ: În felul meu... Am limite. E mai mult o stare interioară. Indescriptibilă. Fără arderi sau amarnice zbateri. Cu pauze. Continui să fiu imperfectă în această relaționare cu necuprinsul și misterul ceresc. Emilia ȚUȚUIANU: Te-a schimbat cumva contactul cu Țara Sfântă, mai ales că ai avut două volume traduse în ebraică? Veronica BALAJ: Poate în profunzimea
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
dai seama, făcându-te să nu uiți niciodată lumina stelară care te va ocoroti pe unde vei merge. Cartea „Dor de Bucovina” încearcă, dar și reușește să ne aducă în suflet tărâmul mult visat, tărâmul de legendă, dar și de amarnică și lungă suferință. Mai bine de 225 de ani au trecut de când trupul acestui plai a fost sfârtecat de către corbii cotropitori. Marian Malciu, folosindu-se de relatarea unor evenimente la care a participat, scrie această carte cu bucurie dar și
LA CURŢILE DORULUI... BUCOVINEAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366764_a_368093]
-
-POEME Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului De dragoste E ceva în cântecul tău ce îmi mângâie sufletul, Dorințe aprinse ce ard cu scântei și apoi mor ninse, E dorul amarnic ce mă leagă în veci de tine iubite, E dragostea noastră ce vrea să vorbească Și ea nu ne minte. E lumea vicleană și inima mea Și umbra ta tristă Și suflet pereche așa cum ești tu Eu știu că există
DE DRAGOSTE -POEME de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361613_a_362942]
-
altul, și care de curând au părăsit acestă lume, la un interval relativ mic, iată că acum sunt tot împreună în noua lor misiune, ce cu dragoste le-a fost încredințată de bunul Dumnezeu. Deși au lăsat în urma lor regrete amarnice în sufletul copiilor, a nepoților, a cunoștiințelor și a tuturor celor care i-au cunoscut și apreciat, nu pot uita și cred cu tărie că doar inteligența pe care ei au dobândt-o, este eternă, dar mai ales adevărul pe care
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
cărților sale, simt oarecare neliniște, tulburare, emoție, timiditate, simțăminte copleșitoare, dar totodată și un sentiment stenic, de siguranță, așa cum te cuprinde în fața cuiva pe care poți să te sprijini fără grijă, care-ți oferă umărul, oricât ar fi vremurile de amarnice. Aveai un adăpost, un acoperiș pentru umerii tăi firavi, pentru pașii tăi nesiguri, pentru vocea încă în formare, pentru norii ce alergau amenințători peste creștetul tău. Te simțeai oarecum apărat, protejat. De unde venea această senzație de siguranță? Din personalitatea lui
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
de sânge, tributul plătit așa-zisei noastre libertăți. Astăzi, îmi este imposibil să nu mă gândesc la rănile, nevindecate încă, ale părinților ai căror copii au închis ochii pentru totdeauna, pentru ca noi să-i putem deschide spre împlinirea viselor noastre. Amarnică și zadarnică realitate! Amarnică și zadarnică speranță! Credeam că plătind un tribut de sânge, vom putea construi ceva durabil, ceva solid, pe care vom putea zidi măreața catedrală a păcii și bunăstării unui popor, atât de vitregit de soartă. Că
GHEORGHE A. STROIA – A FOST ODATĂ ... 22 DECEMBRIE, ZIUA SPERANŢEI FĂRĂ CHIP de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350944_a_352273]
-
așa-zisei noastre libertăți. Astăzi, îmi este imposibil să nu mă gândesc la rănile, nevindecate încă, ale părinților ai căror copii au închis ochii pentru totdeauna, pentru ca noi să-i putem deschide spre împlinirea viselor noastre. Amarnică și zadarnică realitate! Amarnică și zadarnică speranță! Credeam că plătind un tribut de sânge, vom putea construi ceva durabil, ceva solid, pe care vom putea zidi măreața catedrală a păcii și bunăstării unui popor, atât de vitregit de soartă. Că vor cădea unii, pentru
GHEORGHE A. STROIA – A FOST ODATĂ ... 22 DECEMBRIE, ZIUA SPERANŢEI FĂRĂ CHIP de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350944_a_352273]