387 matches
-
și Fl. Romer din 1870, alături de săpăturile lui L. Dömötör au avut rolul de promovare și confirmare a importamței extraordinare a tell-ului de la „Șanțul Mare”. Săpăturile efectuate de Dömötör poartă puternica amprentă a începuturilor arheologiei, epocă caracterizată în principal prin amatorism, Dömötör însuși fiind profesor de desen. Începând cu 1910 situl avea să fie „exploatat” de către arheologul M. Roska. Numărându-se printre pionierii arheologiei instituționalizate, științifice, Roska este primul care a contribuit la clarificarea încadrării cronologice și culturale a diverselor nivelurilor
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
rupă prietenia cu el, Scott făcându-l un mincinos și un hoț. Planul lui Scott a devenit realitate - o expediție în scopuri pur științifice, cu obiectivul de a atinge Polul Sud Geografic. Scott era disperat să nu se confrunte cu amatorismul de care era legată expediția Discovery. El l-a numit pe Edward Wilson ca și șef al grupului de cercetători, iar Wilson a selectat o echipă cu experiență. Expediția a pornit pe 10 iunie 1910 în "Terra Nova", una dintre
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
îi parvine lui Popper în anul 1885 (la vârsta de 28 de ani), când se afla în Brazilia. Asemenea conchistadorilor spanioli de altădată, visând să cucerească fabuloasele bogății ale acestui nou „El Dorado” și convins că profesionalismul va reuși unde amatorismul a dat faliment, pleacă la Buenos Aires. Teritoriul neexplorat al Țării de Foc, Ushuaia, se bucura de o poziție geografică ideală pentru dezvoltarea unei localități, fiind situată pe țărmul unui port natural bine protejat și înconjurată de păduri bogate în esențe
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
fapt intelectual trăit.“" Filozoful, scriitorul și medicul Sorin Lavric scria despre profesorul său de biofizică, alias scriitorul : "„Marea ciudățenie este că medicul acesta cu aplecări literare, de la care te-ai fi așteptat să-și cultive înclinațiile artistice până la treapta unui amatorism plin de mulțumire de sine, medicul acesta își dusese pasiunea până la pragul unei rafinări de ultimă performanță, impresionând prin acribia cu care traducea din Baudelaire sau Michelangelo, dar mai ales impunând prin erudiție." "De fapt, detaliul care îl singulariza în
C.D. Zeletin () [Corola-website/Science/311683_a_313012]
-
carnetele jucătorilor, echipamentele și biroul. Aflat sub influnța alcoolului, Petrescu a început să-i prezinte lui Luca viața extraordinară pe care a dus-o în tinerețe, fotbalist fiind. Revolta lui se îndrepta acum înspre noul regim care încerca să introducă amatorismul pe arenele sportive: „"Ce timpuri, domnule, ce timpuri ... Ce bani se câștigau, ce femei, ce chefuri ... Acum, e mai greu. Au venit ăștia, au strâns șurubul. Nu mai merge. Cu mine e altceva, dacă nu curge, pică - vorba românului. Oricât
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
timpuri ... Ce bani se câștigau, ce femei, ce chefuri ... Acum, e mai greu. Au venit ăștia, au strâns șurubul. Nu mai merge. Cu mine e altceva, dacă nu curge, pică - vorba românului. Oricât ar vrea ei, nu se poate domnule! Amatorismul e o inepție. O inepție, înțelegi? Fără interesul pe care-l stârnește francul, fotbalul e ca un motor lipsit de benzină ... ”". Luca nu împărtășea însă convingerile fostului antrenor și începu să simtă „o milă stupidă pentru omul bătrân de lângă el
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
a se alătura International Rugby Board. Calezii au fost excluși la rândul lor din turneu în 1897 și 1898, deoarece căpitanul acestora, Arthur Gould, a fost recompensat pentru prestațiile sale, fapt ce a fost interpretat ca o încălcare a regulei amatorismului, în vigoare în acea perioadă în rugby. Odată cu retragerea lui Gould din activitatea sportivă chestiunea a fost rezolvată iar Țara Galilor a putut participa la edițiile următoare. În aceeași perioadă, prima "echipă a Franței" (o echipă de jucători parizieni) a jucat
Turneul celor Șase Națiuni () [Corola-website/Science/311512_a_312841]
-
pe o stradă alăturată (Rodiei 31) și era bun prieten - împreună cu soția sa Elena Papatănase, profesoară de geografie și o persoană de mare distincție - cu bunicii mei materni. Planează așadar asupra mea posibile acuzații de judecăți a priori subiective, de amatorism - pentru că profesia mea nu este cea de istoric literar - și de nostalgie paseistă, pentru că încerc să evoc un scriitor interbelic uitat. Și totuși, dincolo de aceste posibile învinuiri, Alexandru Ștefanopol merită cel puțin această rememorare. De curând, ce-i drept, într-
Un scriitor uitat by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Memoirs/11633_a_12958]
-
citează abundent, dar ignoră criticile rezonabile"". Legat de partea despre revoluția din 1989 a raportului comisiei Tismăneanu, Hall apreciază că acesta ""a citit extrem de puțin literatura și este extrem de vag și de imprecis"", iar abordarea problematicii revoluției în raport dovedește amatorism. Cu toate acestea, activitatea lui Vladimir Tismăneanu a fost apreciată și pozitiv atât în România cât și în mediul științific de cercetare a comunismului internațional. După finalizarea și asumarea "Raportului Final" de către Președintele Băsescu în fața Parlamentlui din data de 18
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
care N. Constantinescu scria în "Epoca" din 2 martie 1926: „Fizicul de un comic irezistibil, jocul de o rară naturalețe și fotogenitatea cu care e înzestrat ne îndreptățesc a-i prevedea un viitor strălucit”. Regizorul Jean Mihail a criticat însă amatorismul lui Aurel Petrescu care a realizat un film care conținea „o aglomerare de vederi - ce-i drept, frumoase, și unele chiar artistic realizate - dar în cadrul cărora nu se întâmpla nimic. Mai mult, atracția peisajului - neintegrată într-o acțiune - estompa și
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
a fost considerată o mare surpriză de criticii literari ai vremii precum Vladimir Streinu și Octav Șuluțiu, care l-au inclus printre cele mai valoroase și mai desăvârșite creații epice ale literaturii române. Construcția solidă a cărții înlătura ideea unui amatorism superficial și era asemănată de critici cu cea care se întâlnește în operele marilor scriitori universali. Octav Șuluțiu afirma în "Revista Fundațiilor Regale" că "Sfârșit de veac în București" are un caracter complex (roman social, roman de atmosferă, roman psihologic
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
liberală, autorul propunea ca în predarea-învățarea ideilor liberale să fie folosite Cărțile Mari, adică o serie de texte recunoscute de mai mulți educatori ca fiind necesar să fie citite în cadrul orelor. S-a obiectat însă că, așa se face loc amatorismului, că nu se pot citi atent toate cărțile mari, iar dacă citești o carte mare nu mai poți ști ce este o carte mare față de una obișnuită; nu se poate spune cine decide ce este o carte mare sau un
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
legături dintre extremismul politic și cel din domeniul artei. Cine vrea să înțeleagă ce se petrece azi, ar avea de câștigat dacă l-ar viziona. Nu sunt, Doamne ferește, partizanul academismului rânced și-al conservatorismului lipsit de imaginație. Dar nici al amatorismului cras, al lipsei crunte de talent și de imaginație. Ador modernitatea inteligentă, plină de idei și savoare, dar îmi repugnă minimalismul vulgar, mecanicitatea greoaie, violența gratuită și ambițul în spatele cărui gâlgâie lăcomia. Dacă noul Mesia al artei românești și-ar
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
am însă nici răbdarea, nici umorul și nici priceperea ei în domeniul producțiilor pașoptiste. Deși e scrisă de o contemporană, asociată orientărilor romanești avangardiste din prima parte a secolului, Adorabila româncă are acel melanj de ridicol, naivitate, umor involuntar, patetism, amatorism și sentimentalism caracteristice în bună măsură textelor literare care au văzut lumina tiparului în Romania secolului trecut. Nu aș fi dus, probabil, niciodată pînă la capăt lectura acestei cărți dacă nu aș fi fost cumva prizoniera caniculei, departe de casă
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
fi fost cumva prizoniera caniculei, departe de casă, într-un lung sfîrșit de săptămînă fără nimic altceva mai bun de făcut și cu Adorabila româncă drept singura carte la îndemînă. Așa că, mai stupefiată de atîta naivitate, mai iritată de atîta amatorism, mai înduioșată de vagi puseuri de umor, am citit pînă la ultima pagină povestea frumoasei Catinca, cea născută într-o mahala a Botoșanilor și ajunsă, grație nurilor și ambiției, soția unui bărbat de vază, la Paris. Îl scutesc pe cititor
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau mai puțin militarizat, care să nu se simtă obligate de a negocia cu veșnicia prin cîte un măreț insemn statuar. În cele mai multe cazuri amatorismul și aroganța merg mînă în mînă cu gradul de autoritate , cu gradul, în general, fie el MAPN sau MI, și cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și ca sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
Germaniei și a acoliților săi, rezistența armată, distrugerea exploatărilor petroliere și blocarea Dunării la Porțile de Fier. Distrugerea exploatărilor petroliere, precum și blocarea Dunării, acțiuni puse la punct de francoenglezi, nu au avut sorți de izbândă, fiind compromise de imprudențele și amatorismul agenților englezi. Mai mult decât atât, planurile acestor operațiuni strict-secrete au fost găsite de germani în timpul ocupării Franței, în iunie 1940, ceea ce a făcut și mai vulnerabilă poziția regelui Carol al II lea și a guvernului său în fața Germaniei. Declanșarea
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
unor somități în materie. Dar nu-i putem așeza laolaltă pe Freud, Lacan, Bleuer, Kretschmer și pe alții, deoarece aparțin unor scoli psihanalitice complet diferite, chiar adversare. Lipsa nuanțărilor nuanțări prezente, de altfel, în alte pagini din studiu se datorează amatorismului, periculos ca orice amatorism, care judecă lucrurile prin prisma aproximațiilor. Premisa de la care pleacă autorul este corectă: "hermeneutul are obligația profesională de a distinge între narcisismul patogen care-l pândește pe creator și narcisismul creator, biruință adesea eroică asupra celui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dar nu-i putem așeza laolaltă pe Freud, Lacan, Bleuer, Kretschmer și pe alții, deoarece aparțin unor scoli psihanalitice complet diferite, chiar adversare. Lipsa nuanțărilor nuanțări prezente, de altfel, în alte pagini din studiu se datorează amatorismului, periculos ca orice amatorism, care judecă lucrurile prin prisma aproximațiilor. Premisa de la care pleacă autorul este corectă: "hermeneutul are obligația profesională de a distinge între narcisismul patogen care-l pândește pe creator și narcisismul creator, biruință adesea eroică asupra celui dintâi". Sau: "în noianul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fac minimaliști că se poartă. Dar aș vrea să avem totuși ceva mai mult discernământ când judecăm filmele ca să putem amenda eșecurile și să lăudăm filmele cu adevărat bune, chiar dacă par la prima vedere că intră toate în același sertăraș. Amatorismul Fac parte dintr-o generație de autodidacți, de oameni care au învățat singuri meserie văzând filme, făcând cârca pe la americanii care vin aici să-și facă filmele cu vampiri sau regizând publicitate și tombole cu surprize. Cei care au continuat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
fac minimaliști că se poartă. Dar aș vrea să avem totuși ceva mai mult discernământ când judecăm filmele ca să putem amenda eșecurile și să lăudăm filmele cu adevărat bune, chiar dacă par la prima vedere că intră toate în același sertăraș. Amatorismul Fac parte dintr-o generație de autodidacți, de oameni care au învățat singuri meserie văzând filme, făcând cârca pe la americanii care vin aici să-și facă filmele cu vampiri sau regizând publicitate și tombole cu surprize. Cei care au continuat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
etc. Evitați nehotărâtele (pronume, adjectiv). Motivul acestei cerințe îl constituie lipsa de atribuire. Aia, acela etc. dau exprimării un aspect neîngrijit, ca să nu mai vorbim despre neclaritatea adresării. Permise în stilul oral, nehotărâtele devin în scris indice al neîndemânării, al amatorismului jurnalistic: „Avea un păr frumos. Aialaltă o invidia”. Atenție la elementele de legătură. Abundența acestor elemente (care, ceea ce, și etc.) complică adeseori fraza, afectând claritatea comunicării. Presa l-a ironizat îndelung pe primarul Vanghelie: „Domnul care este”. Folosirea excesivă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
simte nevoia unei înțelegeri minime a mecanismelor constitutive ale unui articol. Greșesc cei care spun: „Scriu așa cum îmi vine. Dacă mă gândesc prea mult la teorie, îmi pierd prospețimea”. Mizând exclusiv pe inspirație și talent, riscăm să deschidem larg porțile amatorismului, a scălâmbăielilor cu pretenții de originalitate. Mult mai precaut este să ne gândim înainte la ceea ce vom scrie, să punem în ordine pașii pe care îi avem de urmat, lăsând loc - desigur - corecțiilor și imprevizibilului. Iată de ce am introdus planul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
poate crea confuzii și echivoc. Prin chenare, colonaj și alte tertipuri tipografice, se pot evita asemenea derapaje. Fotografiile trebuie să creeze un punct de fugă a imaginii paginii în ansamblul ei. Punerea la întâmplare a ilustrației e semn indubitabil de amatorism. În orice caz, rolul ilustrației (a fotografiei) ține de sublinierea mesajului conținut în text, de credibilizarea lui și, mai ales, de întărirea gradului de actualizare. Prin fotografierea unui incendiu, a unei manifestații de stradă, ziarul pare mai racordat la prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
țâfnoasă și cu mare trecere la bossul cel mare. Plăcerea șefilor din totdeauna este să dea sarcini, să se agite cu sau fără motiv, să umble pe text afișând mereu o nemulțumire superioară și vag condescendentă, să se plângă de amatorismul sau prostia altora și, nu în cele din urmă, să se joace cu oamenii, culpabilizându-i în fel și chip. De pildă, un anume domn Zăinescu (redactor-șef adjunct la Scânteia Tineretului) avea obiceiul să însoțească personal pe proaspătul angajat și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]