58 matches
-
ceea ce transmite, de informația în sine, ci și de modul în care mesajul este organizat estetic. Mesajul trebuie să placă, să-l sensibilizeze pe receptor, să determine emoții artistice. Roman Jakobson este de părere că în textul poetic informația este ambiguizată, datorită superiorității pe care o are funcția poetică asupra celei reprezentative (referențiale). în textul poetic, emițătorul, receptorul, contextul, toate sunt dedublate sau au chiar trimiteri multiple. Lingvistul analizează mesajul poetic ca fiind unul aparte printre celelalte tipuri de limbaje, datorită
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
o oglindă în față, adică un alt aparat. Acesta (de obicei, filmul propriu-zis ca în Reconstituirea, O lacrimă de fată și Secvențe) capătă rolul de a corecta impresiunile celuilalt, de a sugera alte piste, perspective într-un cuvânt, de a ambiguiza relația (dogmatică) cu privirea unică. Mutând accentul pe imagine, toți acești regizori ieșiți din mantaua lui Pintilie continuându-i demersul după ce acesta a trebuit să plece din cinema în teatru și apoi în Franța au contribuit substanțial la denunțarea unei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
noi capete de acuzare În procesul literaturii celei mincinoase. Literatura ei refuză revoluția și tot instinctul primar pe care-l implică o schimbare de regim estetic, aletic, epistemic, dar respinge și scriitura lipsită de program, marcîndu-și pregnant textele ca fictive, ambiguizînd un material diegetic altminteri inocent dîndu-i alura - după exemplul lui Beckett - materialului didactic, in vitro. Perseverența cu care nu abdică niciodată de la o pretinsă scriitură albă și de la o preciptare fals apocaliptică merită admirată, poate nu la fel de mult ca rara
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trei strofe, semn al perfecțiunii. Atrag atenția, fascinând, dar și deconcentrând cititorul, versul liber, sugestia, ambiguitatea, limbajul, având caracterul unui experiment poetic. Acest vers schimbă tonalitatea de odă și impune privirea din prezent spre trecut. Eul se adresează acelui "tu" ambiguizat prin substantivele la vocativ. "Tema" poeziei “Cu o ușoară nostalgie” este trecerea timpului. "Elementele de prozodie" sunt următoarele: Poezia este alcătuită din trei catrene.Deosebirea de construcția clasică, în catrene, o dă prezența versului final, care are rol de a
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
dă o cheie de lectură a întregii poezii, ca rememorare nostalgică - amintire a stării de a fi a unei vârste anterioare, de-atunci. Acest vers impune eul ca instanță a comunicării în textul poetic, care se adresează autoritar acelui “ta” ambiguizat prin substantivul în vocativ, sugerând obținerea fericirii depline - presentimentul pierderii acesteia.
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
se remarca pentru penuria excepțională de expresii figurate și colocviale. George Steiner vorbește chiar despre o « abstinență » a lui Kafka de la orice formă de exces verbal; « transparența » discursului se manifestă prin evitarea unor figuri de stil care l-ar putea ambiguiza (metafore, comparații, epitete etc.). Ei i se adaugă sentimentul de alienare și inadecvare pe care limba germană, ca limbă a unei culturi străine, i-a inspirat-o scriitorului. Kafka era de asemenea și un perfecționist exigent: o demonstrează nemulțumirea constantă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
prin tehnica balzaciană a descrierii mediului și a fizionomiei. Astfel tipologiile clasice (avarul, ipohondrul, gelosul) sunt introduse într-un context social care le conferă o dimensiune psihologică, transformând realismul tradițional într-o comedie umană. Ca trăsătură a esteticii moderne, autorul ambiguizează personajele și arată de asemenea un interes pentru procese psihice deviante care au la bază ereditatea și mediul: alienare, senilitate (naturalism). Personajul eponim al romanului, Otilia este fiica adoptivă a lui Costache Giurgiuveanu din a doua căsătorie. În stil caracteristic
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
Liei), la rândul ei căsătorită cu un bărbat matur, înalt, zvelt, fost revoluționar și iubit al Liei. Singura diferență dintre cele două personaje e profesia (unul e mecanic/inginer, celălalt avocat), dar similitudinile ce țin de conduită și viață interioară ambiguizează finalul nuvelei: unul dintre ei moare fără să reușească să-l cunoască pe celălalt (nu fără a fi produs înainte un monolog interior stil Céline), vegheat de toate cele trei femei (cele două menționate și femeia de serviciu, Mioara) și
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]