84 matches
-
petrece într-un nicăieri geografic, să luăm în serios aventura subacvatică a unui cuplu oniric și afrodisiac cu totul și cu totul straniu. Așa stând lucrurile, nu putem decât să suspectăm Submarinul iertat de a se fi născut dintr-o ambiguizare permanentă a unui scenariu centrat vag pe o poveste propriu-zisă. Dintre acelea care se ascultă în copilărie și din care se scriu doar la maturitate. 8 De ce un asemenea titlu? Ce sau cine e, în definitiv, acest submarin iertat? În
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
principalului „narator”, ca și perspectiva din care el prezintă faptele, ca și atmosfera în care acestea se lasă scăldate, totul ne duce cu gândul la prima parte a romanului Cartea nunții, cu ale sale „cele trei Grații” și cu aceeași ambiguizare a sentimentului prin travestirea în bravadă și fanfaronadă, parodie și joc. Textele de mai jos ne apar astfel ca un preludiu (experimentat exclusiv de autorulnarator al misivelor) al secvențelor din primul roman. Reținem de asemenea dispoziția caragialească a emitentului, care
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
că a pătruns în programele universitare și acest lucru i-a adus o sporire a popularității. Să ne amintim că Joyce își dorea, la vremea lui, să producă o carte care să dea de furcă veacuri la rând învățaților. Concentrarea, ambiguizarea sunt procedee moderniste. Ce face Pinter nou este să le îmbrace într-o haină comună. Citim și ni se pare banal. E atât de clar că nu avem de ce să descifrăm. Nu avem ce descifra. Pinter însuși susține că nu
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
că a pătruns în programele universitare și acest lucru i-a adus o sporire a popularității. Să ne amintim că Joyce își dorea, la vremea lui, să producă o carte care să dea de furcă veacuri la rând învățaților. Concentrarea, ambiguizarea sunt procedee moderniste. Ce face Pinter nou este să le îmbrace într-o haină comună. Citim și ni se pare banal. E atât de clar că nu avem de ce să descifrăm. Nu avem ce descifra. Pinter însuși susține că nu
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
sens special s-a dezvoltat și în muzică, pentru a desemna un stil muzical anume, caracterizat printre altele prin repetitivitate. În evoluția adjectivului și a substantivului minimalist se manifestă în momentul de față două direcții care duc către lărgirea și ambiguizarea sensului său. Pe de o parte, în limbajul tinerilor, termenul circulă destul de mult pentru a desemna nu numai un stil muzical, ci și o manieră vestimentară. Din cauza antipatiilor violente dintre diversele grupuri juvenile, cuvîntul se încarcă de conotații peiorative, justificate
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
din povestirile cele mai ample din volum, Niño, care reia conflictul tată-fiu, poate fi analizată comparativ cu Verdictul kafkian, considerat de Vila-Matas „cea mai de neuitat și cea mai teribilă dintre povestirile lui Kafka”. Scriitorul spaniol abordează relația tată-fiu prin ambiguizare și extindere semantică a termenului de tată natural, devinit în final Tatăl ceresc, autoritatea supremă care hotărâște discreționar, prin verdict inapelabil destinul și sfârșitul copilului. Considerații despre arta narațiunii, viziunea și personalitatea lui Kafka se găsesc presărate în jurnalul personal
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
au suportat ca decenii la rând să fie conduși de un astfel de individ. El nu e nicio clipă un pedagog, sau dacă e unul, atunci e unul adevărat, care vorbește prin puterea exemplului, inclusiv al celui propriu. În această ambiguizare a naratorului găsim unul dintre semnele relativizării narațiunii, atât de specifice prozatorilor din Banat, fie că e vorba de Livius Ciocârlie sau de congenerii lui Mircea Pora, Viorel Marineasa și Daniel Vighi. La Pora relativismul unghiului de vedere se întâlnește
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
suspans, regizorul adăugând alte două exemplare la colecția prodigioasă de memorabile femei fatale din Dressed to Kill (1980), Femme Fatale (2002), The Black Dhalila (2006). În încercarea de a conferi adâncime poveștii, o serie de coșmaruri punctează trama psihologistă, căznită ambiguizare a interferenței dintre planul real și cel fantasmal. La fel, dipticul la care apelează regizorul, cu un volet deschis către ceea ce se întâmplă pe scena unui spectacol de balet, iar celălalt către desfășurarea unui lanț de evenimente care culminează cu
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
în insolit, în extravagant; acest ceva este întotdeauna un produs al banalității înseși, apărut dinlăuntrul ei și concurând-o treptat, grație unei mutații de semnificații.” Dar, criticul ratează formularea simplă a unei semnificații mai profunde, căci, deși intuiește bine principiul ambiguizării, Laurențiu Ulici nu rostește niciodată cuvântul artefact sau vreun alt sinonim. Or tocmai din acest punct de vedere interesează în mod deosebit povestirile lui Tudor Octavian. Prejudecata temelor minore și a banalului ca subiect permanent a complicat, probabil, rezolvarea ecuației
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
Și Reichmann, și Dan Stanciu prestidigitează cu mai mult aplomb decât visează. Când e s-o recunoască, o recunosc cu absolut fair play: "În următoarele câteva minute, vom construi un obiect verbal cu multiple funcții (printre care și aceea de ambiguizare a imediatului). El se va compune dintr-un plan de suprafață și unul adânc, între care vor fi intercalate diverse moduri de exprimare, unele mai lacrimale, altele mai generaliste, dar toate alcătuind împreună un fel de Wikipedia cu peroane amovibile
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
aici, dar oarecum pe marginea problemei, este acela că Dumitru Crudu nu se limitează să facă în scris ceea ce ar face un asemenea tip de autor, ci își impune și își delimitează proaspăt cuceritul statut. Prin lipsă, prin exces, prin ambiguizare, cumva-cumva el e întotdeauna prezent în textele lui. În ce ipostază? Ascultați vorbele unui personaj și căutați să deduceți, până la urmă, ce meserie are, dintre toate înșiruite, autorul piesei Oameni ai nimănui. Nu veți prea reuși, vă avertizez, decât dacă
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
prin borcanele bine legate de Dan Sociu, prin insomniile lui Claudiu Komartin), această nefiresc de detașată înstăpânire asupra unui lupanar ne sună pur și simplu străin. Cultivarea abstracțiunilor, vizionarismul mimat sau autentic, inserția de personaje fără carne și fără oase, ambiguizările scăpate de sub control, narativizarea la imperfect a unor bizarerii țin de o anume poetică uniform adolescentină. De un limbaj suprapersonal, colectiv. Și mai degrabă de o sociologie a literaturii decât de o istorie a ei. Cu rădăcini - asumate sau întâmplătoare
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
îmbrățișarea aceea. Plângea. După mult timp în care lacrimile nu veniseră atunci când avusese nevoie de ele. Acolo, în brațele lui, în sfârșit putea să plângă. Dar poate ceea ce atrage cel mai mult în textele Mihaelei Alexa este ambiguitatea, mai exact ambiguizarea. Nu știm cine vorbește, cu cine vorbește, cine este naratorul, dacă naratorul e subiectiv sau obiectiv, în ce măsură este implicat direct sau indirect în narațiune. Un text realist? Pagini fantastice? Descrierea fenomenologică a unui traseu oniric? Fără îndoială că întâlnim în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Speculație interesantă, În urma căreia se poate ajunge la o discuție despre raportul dintre proza tradițională și cea a secolului XX, cu deschidere spre evoluția de ansamblu a artelor moderne. Alt punct de interes al romanului l-ar fi putut constitui ambiguizarea raporturilor tradiționale din câmpul narativ, cele dintre autor, narator, personaj și cititor. Sunt câteva - dar prea palide - sugestii pe această linie: naratorul s-ar putea substitui personajului și viceversa („mai bine mă substitui lui, Îl distrug, Îl scot din text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rânduri, autorul intrând, de cele mai multe ori, abrupt în miezul faptelor. Sunt exploatate unele date ale istoriei recente, limita ficțiunii fiind plasată în imediata apropiere a unor întâmplări reale. Schemele narative simple ilustrează, voit sau nu, ideea renunțării la opacizare și ambiguizare semantică; în prim-plan este situat evenimentul, și nu comentarea, analiza acestuia. Astfel, în nuvela Celălalt asediu, cu un personaj feminin „asediat” din două direcții, dinspre iubire și dinspre moarte, e îndepărtată orice urmă de patetism, protagoniștii nu gesticulează histrionic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
frisonant al primului volum, Pasărea tăiată, și, pînă la ultima celulă a textului, poemele captează și exprimă o suferință acută, atroce, pentru care eul liric și supraeul poetic dovedesc o sensibilitate specială. Aceasta nu înseamnă, la Ileana Mălăncioiu, evitare, ocolire, ambiguizare. Ochii nu caută în lateral, privirea nu se întoarce în altă parte. Dimpotrivă, rețeta utilizată este cea, crudă, a reportajului în (i)realitatea imediată, cu efecte potențate prin insistenta asupra unor scene teribile"174: " Stăm la rând la moara dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este vorba despre autorul-enunțător sau despre despre un martor, pretexte ale unui discurs tranzitiv. De cele mai multe ori, destinatarul, pentru că este indicat doar prin pronumele personal, permite identificarea cu cititorul (În fragmentul secund) sau, din partea cititorului, cu naratorul-autor (În primul). Strategia ambiguizării “personajelor” prin simpla lor menționare gramaticală și-a dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra În pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte: dată fiind existența, conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de critică, Emmanuelle Bayamack-Tam, al cărei roman Pauvres morts se Înrudește și tematic cu cel al lui Emmanuel Adely sau Anne Garréta, al cărei roman Sfinx Întrebuințează În scopuri proprii o tehnică utilizată de autorul lui Mad about the Boy: ambiguizarea identității sexuale a protagonistului Unul dintre scriitorii contemporani În a căror scriitură fierb ca Într-o poțiune magică voodoo anateme artaudiene, paralogisme beckettiene și ionesciene, umori sadiene (sau pur și simplu sadice) este Valère Novarina. Dacă așa stau lucrurile, pretenția
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curând și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată semnificația liniștei” (Timp străvechi și aer dulce). În al doilea rând, teatralitatea: generalizarea animismului conduce la o ambiguizare a relației privitor-privit; subiectul poetic devine, la rându-i, obiect, fiind contemplat în netrucata sa materialitate. De aici, acceptarea firească a propriului „rol” și inevitabila exhibare a spectacolului: „Obiectul acela din vitrină te privește / te privește dimineața și seara și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
culturală bogată și aplicarea consecventă a normelor limbii literare: - nivelul fonetic e definit prin eufonie; în poezie sunt utilizate ritmuri și rime complexe; - nivelul lexicosemantic se caracterizează prin diversitate și bogăție sinonimică, prin gradul ridicat de conceptualizare a termenilor, prin ambiguizare deliberată; - nivelul morfosintactic se remarcă prin fraze complexe, elaborate; - la nivel stilistic: predilecția pentru tropi și figuri de gândire; variație stilistică, ori ginalitate. Registrul stilistic oral vizează două straturi stilistice: un strat primar, specific lite raturii populare și tuturor creațiilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
știi că / vorba arde, / verbul putrezește / iar cuvântul / nu se întrupează ci se destrupează? (N. Stănescu) metafora adjectivală este echivalată cu epitetul metaforic: Toamnă de suflet (T. Arghezi); și mă dezmierzi cu frunzați jucăușă (L. Blaga). Printrun proces de maximă ambiguizare a relației dintre cuvântul metaforic și contextul stilistic ia ființă metafora închisă/totală/ermetică. Aceasta nu stabilește niciun raport de asemănare cu un referent real, semnificațiile ei putând fi aproximate, de cele mai multe ori, numai prin relaționare cu alte poezii (poezia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poetice pe repere ale unui univers existențial modern, pe simboluri cultural filozofice și științifice - expresivitatea limbajului poetic e generată de: lexic poetic care rezolvă criza limbajului prin revigorarea discursului, generată de limbaj autoreflexiv (metalimbaj - termeni cu sensuri noi, contextuale), de ambiguizarea voită prin tehnica sugestiei sau „ermetizarea“ discursului, de utilizarea unor termeni neo logici din domeniul filozofiei și al celorlalte arte, din sfera științelor exacte sau a unor creații lexicale originale etc. diversificarea registrelor stilistice, contaminarea acestora în același text: laic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
modernă, „romanul comportamentist“). Pluriperspectivismul/focalizarea multiplă (variabilă/difuză) se identifică prin: - Multiplicarea perspectivelor este generată de proliferarea „vocilor“ narative/a eurilor narator. - Trecerea de la un tip de focalizare la altul produce o ruptură de perspectivă (ex ternă→internă) sau o ambiguizare prin transferul de perspectivă (punctul de vedere al naratorului este înlocuit de perspectiva unui personaj focalizator, chiar dacă discursul nuși modifică indicii - discursul rămâne al naratorului, dar punctul de vedere este al personajului). - Se combină, în formule diverse, perspective convergente/complemen
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
texte, literare sau nonliterare. Intertextualitatea și colajul devin astfel procedee menite să de construiască textul, săi distrugă unitatea. Epicul își pierde ponderea, în favoarea descriptivului, care devine parte esențială a textului, determinând „amânarea“ evenimen telor sau suspendarea lor, și, implicit, indeterminarea, ambiguizarea și subiectivizarea discursului. Se creează în acest mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având drept
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în lirism“. Poeții neomoderniști și postmoderniști (Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu etc.) exploateză maximal resursele lirismului narativ, fiindcă „narativul poate configura o experiență subiectivă (lirică), construiește lumi imaginare dependente de temporalitate, oferă posibilități specifice de ambiguizare și simbolizare“ (Rodica Zafiu, Narațiune și poezie). Indici textuali ai acestui tip de lirism sunt: prezența unui „nucleu“ na rativ, a unui „scenariu“ mitic, inițiatic sau ludic/parodic, frecvența verbelor, a indicilor temporalității (adverbe de timp sugerând o succesiune de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]