177 matches
-
de J. G. Ballard. În mare, a fost produs de Madonna, William Orbit și Patrick Leonard. Albumul a reprezentat o nouă direcție muzicală pentru cântăreața, conținând și piese despre viața de mama, faima și spiritualitate, iar datorită repetițiilor pentru "Evita", ambitusul vocal al Madonnei era puternic. Madonna a început să compună cântece cu Leonard în 1997, pentru prima dată în trei ani, ultima dată lucrând la „I'll Remember”. Spre deosebire de albumele anterioare, implicarea lui Leonard în compunerea versurilor nu a fost
Ray of Light () [Corola-website/Science/310975_a_312304]
-
care a avut mai multe turnee și spectacole. A colaborat cu teatre muzicale și de revistă din țară. A debutat în 1960, pe scena teatrului din Deva și s-a remarcat prin vocea ei deosebită, gravă, puternică și cu un ambitus puternic. În 1963 a fost angajată la Teatrul "Constantin Tănase" din București; a avut foarte multe apariții la radio și TV și a făcut înregistrări pentru firma "Electrecord". A participat la turnee peste hotare iar apariția sa la «Olympia» din
Doina Badea () [Corola-website/Science/304034_a_305363]
-
și catolice. În perioada timpurie a evului mediu ea constă dintr-o unică și firava linie melodica, adică o monodie (o singură voce, un cânt religios), destinată întonării de către un cântăreț sau un grup. Desfășurându-se pe un spațiu melodic (ambitus) restrâns, aceasta cantare putea totuși îmbracă forme diferite, de la psalmodia ce repeta un singur sunet, intercalând pe alocuri scurte formule melodice,până la cantul propriu-zis, bogat în melisme. Cântările liturgice ortodoxe au fost organizate în secolul al VIII-lea de Ioan
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
din adâncul gâtului până la un falset feminin) și le poate alterna cu ușurință, folosind interjecții percutante, ca un ansamblu vocal feminin ce se apropie de orgasm muzical”. "Latin Beat Magazine" consideră că „abilitățile vocale [ale Shakirei] se bazează pe putere, ambitus și pe acel falset unicat. Ea poate interpreta în forță cântece ce au sonorități rock cu o intonație superbă și clară sau poate susține o notă lungă cu o melodicitate fermecătoare. Falsetul utilizat, o trăsătură importantă a interpretării vallenatolui columbian
Shakira () [Corola-website/Science/311634_a_312963]
-
pentru noua formație. Tot în această vreme și-a schimbat și numele de familie din Bulsara în Mercury. Considerat ca fiind unul din cei mai buni căntăreți din toate timpurile, Freddie Mercury avea o voce deosebită și distinctivă, incluzând un ambitus de 4 octave. Deși vorbea pe tonalități de bariton, el cânta majoritatea melodiilor ca tenor. Soprana spaniolă Montserrat Caballé, cu care Mercury a înregistrat un album, a spus că „diferența dintre Freddie și toți ceilalți căntăreți rock este vocea”. Mercury
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
bisericesci, p.10, r. 7. footnote> Comparativ cu celelalte motive muzicale enesciene analizate anterior, cel de-al treilea, cu toate că este mai amplu pe orizontală, Ex. nr. 18: George Enescu -Preludiu la unison, m. 1415; MOTIVUL III are cel mai mic ambitus (3m), într-o desfășurare scalară de tricordie și este din punct de vedere ritmic și melodic, cel mai apropiat de muzica de cult, amintind de cadențări specifice ehurilor bizantine. Ex. nr. 19: Al treilea motiv muzical enescian corespondență în muzica
Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
în opera "Oberon" de Weber. Și-a câștigat reputația la început pe scenele europene -Strassburg (1901-1904), Opera din Munchen1914-1911, întâi ca alto dramatic și mezzosoprană. Apoi a trecut cu succes și la roluri de soprană dramatică, distingându-se printr-un ambitus larg -de la contralto până la soprano dramatic acut. A fost apreciată în roluri ca Azucena ,Carmen, Mignon, Waltraute, Erda și Ortrud. Din 1911 a intrat la Opera Metropolitan (MET} din New York și a devenit una din stelele acestei instituții până în
Margarethe Matzenauer () [Corola-website/Science/309936_a_311265]
-
fi înlocuit în polifonie de soprană. Începând cu secolul XV, termenul de tenor începe să desemneze vocea masculină care cântă, născându-se astfel o nouă tipologie de voce masculină. O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do din octava mică și merge până în La din octava I în muzica corală, sau până în Do2 ("tenor C", "tenor high C") în muzica de operă. Cu toate acestea, ambitusul nu este singura caracteristică definitorie a
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do din octava mică și merge până în La din octava I în muzica corală, sau până în Do2 ("tenor C", "tenor high C") în muzica de operă. Cu toate acestea, ambitusul nu este singura caracteristică definitorie a vocii de tenor. Un rol important în stabilirea tipului de voce la un tânăr cântăreț îl are timbrul vocal, precum și pasajul, sau punctul de tranziție ("passaggio"). La bază trebuie să stea și țesătura tânărului
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
de durată. Printre secretele utilizate în această trecere amintim: laringele jos poziționat, faringele larg deschis, centrarea coloanei sonore, cântatul în mască, sombrarea/întunecarea sunetului, verticalizarea poziției de cântat, pregătirea mentală a pasajului. Ludovic Spiess menționa la începutul lucrării sale importanța ambitusului necesar pentru abordarea diverselor roluri. Drept curiozități iată câteva dintre notele extreme care apar în repertoriul rolurilor de tenor. Limita de jos a tenorului este situată teoretic la do din octava mică, cu toate că rareori linia muzicală coboară sub re, re
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
și note cu mult mai rare, care apar de obicei în repertoriul de belcanto, cum ar fi do#2, re2. Nota extremă în acut este fa2, întâlnită în rolul lui Arturo din "I Puritani" de V. Bellini. În funcție de calitățile vocale (ambitus, volum, culoare) dar și de temperamentul solistului, tenorii s-au grupat în aproximativ șase mari subcategorii: tenorul lirico-lejer, tenorul liric, tenorul spint, tenorul dramatic, heldentenor, tenorul buff. "Este cea mai usoara voce de tenor si de un caacter mai mult
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
dulce sopranino, sopran, alto, tenor, baș, etc. În care cel sopranino, alto și baș sunt construite în Fă, iar sopran și tenor în Do. Flautul soprano mai este cunoscut și sub numele de "diskant" sau "deskant". Flautul dulce are un ambitus de 2 octave și jumătate, sunetele din ocava a treia putând fi luate numai de suflători experimentați: A fost un instrument deosebit de popular în Renaștere și Baroc. Continuă să fie popular în școli datorită simplității în folosire. A fost folosit
Flaut dulce () [Corola-website/Science/312601_a_313930]
-
se ospăta din pomana caloianului. Adesea, cu această ocazie se cânta din fluier și cimpoi, făcându-se horă și joc, până seara târziu. Textul poetic este o invocație pentru ploaie și urare de belșug, se cântă pe o melopee cu ambitus redus, cu profil ascendent, în valori ritmice egale: <poem> „Iene-Iene, Caloiene, Ia cerului torțile Și deschide porțile, Și pornește ploile, Curgă ca șuvoile, Umple-se pâraiele printre toate văile, Umple-se fântănile, Să răsară grânele, Florile, verdețele, Să crească fânațele
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
mai înalt). La copiii mici este în jur de 440 Hz. Octavele superioare, care sunt parte componentă a vocii naturale, ajung la frecvențe foarte înalte, de până la 12 kHz. Gama de note de la cea mai joasă la cea mai înaltă (ambitusul) cuprinde la om în mod normal circa 1,3 ... 2,5 octave. Despre soprana peruviană de excepție Yma Sumac se spunea că poate acoperi chiar 4 octave. La producerea vocii se folosesc două procedee principale, vezi articolele respective: se dezvoltă
Vocea umană () [Corola-website/Science/318947_a_320276]
-
creștere (atât la băieți cât și la fete), între circa 11 și 15 ani, are loc de obicei o "schimbare de voce": la băieți tonul vocii coboară cu circa o octavă, iar la fete cu o terță. În același timp, ambitusul crește până la aproximativ 2 octave. O altă cauză a modificărilor pot fi diverse iritații și infecții. Ele pot duce la boli ca de ex. laringita, care influențează vocea în mod negativ. Există și boli deosebit de grave ca de ex. tumori
Vocea umană () [Corola-website/Science/318947_a_320276]
-
pe folosirea subtilă a unei orchestre de coarde și a armoniei vocale. În cântec este folosit câte un acord pe spații mari și nu sunt secțiuni instrumentale prea lungi. Ritmul melodiei vocale conține doar câteva sincope și se folosește un ambitus de o sextă mică, de la do# până la nota la în octava 1. În 2008, Scherzinger a declarat că „știam că piese ca «Don't Cha», «Buttons» și «Stickwitu» ne vor ajuta să ne creăm standardele și ne vor arăta direcția
Buttons () [Corola-website/Science/312725_a_314054]
-
registrul acut are voce de soprană. Partitura corespunzătoare unei voci de soprană se notează întotdeauna în cheia sol. Timbrul de soprană este cel mai sărac în armonice, motiv pentru care scriitura (îndeosebi cea pentru cor) trebuie să urmeze anumite rigori. Ambitusul „de bază” al unei soprane coriste se întinde de la mi din octava întâi până la sol din octava a doua; o voce mai dezvoltată poate coborî până la do central (sau chiar la si din octava mică) și atinge la din a
Soprano () [Corola-website/Science/314834_a_316163]
-
octavă. În cazul unui cor format din mai multe partide de voci feminine, distanța (intervalul armonic maxim admis) între sopran și vocea aflată imediat dedesubt - de obicei, alto - este de cel mult o decimă (terță peste octavă). Sopranele soliste au ambitusul mult mai larg, atât în grav (se poate merge până la sol, chiar faformula 1 din octava mică), cât și în acut (unde se poate ajunge la re, mi sau fa din octava a treia). Există doar câteva zeci de soprane consemnate
Soprano () [Corola-website/Science/314834_a_316163]
-
grav (se poate merge până la sol, chiar faformula 1 din octava mică), cât și în acut (unde se poate ajunge la re, mi sau fa din octava a treia). Există doar câteva zeci de soprane consemnate de-a lungul timpului cu ambitusul mult lărgit în acut - chiar și până în octava a patra sau a cincea. Soprana cea mai cunoscută pentru ambitusul remarcabil față de posibilitățile vremii ei a fost peruana Yma Sumac. Un mister al acusticii actuale este registrul flageolet, aptitudine întâlnită doar
Soprano () [Corola-website/Science/314834_a_316163]
-
la re, mi sau fa din octava a treia). Există doar câteva zeci de soprane consemnate de-a lungul timpului cu ambitusul mult lărgit în acut - chiar și până în octava a patra sau a cincea. Soprana cea mai cunoscută pentru ambitusul remarcabil față de posibilitățile vremii ei a fost peruana Yma Sumac. Un mister al acusticii actuale este registrul flageolet, aptitudine întâlnită doar la un număr mic de cântăreți (de ambele sexe, dar mai ales la soprane) - cazul cel mai cunoscut fiind
Soprano () [Corola-website/Science/314834_a_316163]
-
laolaltă) apar în trei sau patru ipostaze, denumirile pornind de la denumirile sopran și alto (pentru vocile grave). Există cel mai adesea soprane I, soprane II și altiste; cele din urmă pot fi, de asemenea, divizate în altiste I și II. Ambitusul vocii sopran II se apropie de cel mezzosopran (denumire care și este preferată în cazul solistelor de cor). În funcție de posibilitățile tehnice, timbru, întindere etc. există mai multe categorii de soprane. Această clasificare s-a realizat în scopul repartizării soliștilor pentru
Soprano () [Corola-website/Science/314834_a_316163]
-
(n. 13 septembrie 1922, Ichocán, Cajamarca, Peru - d. 1 noiembrie 2008, Los Angeles, California, S.U.A.) a fost o cântăreață peruviană. Este recunoscută pentru vocea sa, de un ambitus impresionant (de peste patru octave). A fost o emblemă a muzicii ușoare americane în deceniul 1950; din anii 1960 până în optzeci, aparițiile sale au fost sporadice. Muzica Ymei Sumac a trezit interesul generației tinere în anii 1990, acest fapt determinând reeditarea
Yma Sumac () [Corola-website/Science/314128_a_315457]
-
necesară pentru a cânta anumite secțiuni complexe ale materialului. Odată cu înregistrarea discului "Over the Hills and Far Away" (2001), Tarja a interpretat în registre grave, nespecifice sopranelor, însă a avut nevoie de ore suplimentare de canto pentru a-și extinde ambitusul. Mai mult, în vederea lansării albumului "Century Child" (2002), Tarja a încercat să cânte „într-un stil mai rock”, însă nu a fost mulțumită de rezultate decât după publicarea discului "Once" (2004). "„M-am simțit foarte bine pe parcursul înregistrărilor discului «Once
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
ea se ridică în mod repetat și triumfă peste liniile melodice ample, fiind câteodată stimulată de coruri de femei.” De asemenea, Tarja s-a declarat mulțumită de interpretarea sa de pe acest album și de faptul că și-a folosit întregul ambitus de „aproape trei octave”. Unii recenzori au afirmat că „vocea Tarjei este atât de puternică încât este greu de găsit muzica care să o avantajeze fără a suna generic”, acesta fiind unul dintre punctele slabe ale discului "My Winter Storm
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
a realiza o compoziție similară celei antemenționate. Produsă în Atlanta, Statele Unite ale Americii cu ajutorul echipei de productie Maratone, balada „Until You” a fost felicitată pentru ritmul de pian și instrumente cu coarde folosit, în timp ce interpretarea solistului a fost aclamata grație ambitusului „impresionant” al lui Ward. A șaptea compoziție de pe album, „Some Tears Never Dry”, a fost asemănata cu stilul abordat de Justin Timberlake pe albumul sau din anul 2002 "Justified". Din nou vocea solistului a fost evidențiata de critică de specialitate
Breathless (album) () [Corola-website/Science/315792_a_317121]