768 matches
-
cai -, sperînd, desigur, că jucătorul lui va rămîne în viață cît mai mult timp, pentru că jocul presupune mai multe faze, toate eliminatorii. Întîmplător, Sebastian a primit numărul 13, numărul nu aduce neapărat ghinion, - în Istoria filosofiei oculte, Alexandrian subliniază corect ambivalența acestui număr -, număr pe care-l face cîștigător la capătul a cinci etape în care, rînd pe rînd, concurenții dispar din scenă cu un glonte în cap. Posesor al unei sume frumoase, Sebastian dispare inopinat, depune banii la o bancă
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
altă lumină. O lumină nouă sub care stau texte electrice, cuantificabile în volți - poate dacă trimitem cititorul la expresia "faire volte-face". Antimodernii sînt acei scriitori care, scriind, exprimă (sigur, uneori "fără să vrea") ceea ce Mircea Martin remarcă, altminteri, foarte bine: ambivalența. Ambivalența nu se resoarbe însă niciodată în moderație, ci crește în trup, rămîne invizibilă dar, exprimîndu-se, salvează trupul în care locuiește, spiritualizîndu-l. "Plină de farmec" este Lizuca din Dumbrava minunată, aici e vorba despre o forță de-a dreptul maniheică
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
lumină. O lumină nouă sub care stau texte electrice, cuantificabile în volți - poate dacă trimitem cititorul la expresia "faire volte-face". Antimodernii sînt acei scriitori care, scriind, exprimă (sigur, uneori "fără să vrea") ceea ce Mircea Martin remarcă, altminteri, foarte bine: ambivalența. Ambivalența nu se resoarbe însă niciodată în moderație, ci crește în trup, rămîne invizibilă dar, exprimîndu-se, salvează trupul în care locuiește, spiritualizîndu-l. "Plină de farmec" este Lizuca din Dumbrava minunată, aici e vorba despre o forță de-a dreptul maniheică, duală
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
salvează trupul în care locuiește, spiritualizîndu-l. "Plină de farmec" este Lizuca din Dumbrava minunată, aici e vorba despre o forță de-a dreptul maniheică, duală, care se manifestă simultan, amfibiu. Ea semnalează alteritatea eului, ca la Rimbaud. "Versiunea moderată a ambivalenței?" Tocmai aceasta, ambivalența, este acel fel de a fi omenesc care nu poate fi moderat - ambivalenți sînt toți nevroticii, și toți antimodernii lui Compagnon ar fi avut nevoie de psihanaliză. Atîta doar că Antoine Compagnon e mai degrabă un comportamentalist
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
care locuiește, spiritualizîndu-l. "Plină de farmec" este Lizuca din Dumbrava minunată, aici e vorba despre o forță de-a dreptul maniheică, duală, care se manifestă simultan, amfibiu. Ea semnalează alteritatea eului, ca la Rimbaud. "Versiunea moderată a ambivalenței?" Tocmai aceasta, ambivalența, este acel fel de a fi omenesc care nu poate fi moderat - ambivalenți sînt toți nevroticii, și toți antimodernii lui Compagnon ar fi avut nevoie de psihanaliză. Atîta doar că Antoine Compagnon e mai degrabă un comportamentalist și, mai mult
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
istoric. Desigur, Julien Gracq este, dintr-o anumită perspectivă, ideologică, adică nominalistă, un moderat; nu e Sartre, nu e Jean Ricardou, denunță cu subtilitate literatura "angajată". Dar cît de patetic o face, cu cîtă spumă! Cît de funambulesc, în sensul ambivalenței nietzscheene. Nietzsche, care e antimodernul prin excelență, ce are el moderat? Nebunia? Miza cărții lui Compagnon nu este aceea de a inaugura un parc uman; Compagnon nu e Habermas. Acea lumină pe care Compagnon o trimite cititorului este preluată de
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
stil antimoderne pentru a constata că sublimul, de pildă, nu poate fi moderat. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că antimodernul este lupul cel rău care se arată ca atare, cu colții scoși. Nu, el nu mușcă decît de sub catifea. Moderația și ambivalența sînt, pur și simplu, două realități diferite. Or, în această situație sumbră, în care puricele speră ca elefantul să intre la apă, iar elefantul își vede liniștit de drum dezvelindu-și, din cînd în cînd, cîte o rană mai veche
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
poeții "milenariști", care își îngroașă identitatea socială și se înfățișează prinși în plasa unei biografii și a unei Istorii radioactive, Gabi Eftimie adoptă postura internautului care, cu un simplu click, poate transforma coșmarul din față într-o amintire. De aici ambivalența atitudinii directoare și glisarea versurilor între două registre: unul mai apăsător, în care camerele infraroșu și instrumentele de măsură, monitoarele și laboratoarele supraveghează individul ori experimentează pe el; și unul de reconversie psihologică, în care exact aceleași mașini reci recompun
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
ceea ce s-a dovedit posibil în Vest a fost proiectul unei societăți în care să existe un mereu accentuat interes al statului pentru straturile subprivilegiate;” «Marxismul a fost cea mai mare fantasmă a secolului nostru». Astfel a caracterizat Leszek Kolakovski ambivalența mitică a materialismului istoric, dimensiunea lui intrinsec utopică și aspirația sa la o nouă fundamentare a realității. Spre deosebire de alte teologii, marxismul a reușit, vreme de câteva decenii, să împiedice apariția unui simț critic și să determine angajarea pasională, chiar fanatică
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
era o formă de nebunie acea incalificabilă relație pe care o avea cu răpitorul ei, pe care-l ura și Îl respingea uneori, dar pe care În același timp Îl dorea și de care avea nevoie cu o dorință bolnăvicioasă? Ambivalența sau profunda complexitate a sentimentelor ei o deconcertau și poate, Într-un inconștient gest de autoapărare, prefera să nu se gîndească la nimic și să trăiască acele zile ca și sum ar fi fost vorba despre un vis lung, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
continentul sud-american. Îl admira pe Oberlus. O Înfuria faptul că nu putea să evite să-l admire pe omul pe care-l detesta cel mai mult pe lume, la fel cum Îl și dorea și Îl respingea, În acea inexplicabilă ambivalență care părea să guverneze toate faptele sale sau să servească drept motor fiecăruia dintre sentimentele ei. Oricare ar fi fost aspectul lui fizic sau răutatea de neconceput a acțiunilor sale, era limpede că niciodată, nicăieri, nu cunoscuse și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acțiunile mele? De ce este posibilă greșeala? Iar posibilitatea de a greși,dar și de a se recunoaște vinovat nu cade asupra celui care a vrut oamenii astfel? Nu ar trebui oare ca eu să fiu eliberat de această responsabilitate? Recunoașterea ambivalenței extreme a propriei libertăți mi se pare imposibilă, după o viziune pur raționale. În fața acestor întrebări insistente și a unui examen de conștiință metodic, chiar zilnic, principiile ființei preliate din metafizica greco-tomistă și aparenta lor evidență îmi foloseau prea puțin
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fiind un copil abandonat. În acest moment copilul privește adopția nu doar în termenii construcției unei familii, așa cum este ea zugrăvită de părinții adoptatori, ci și în termenii pierderii unei alte familii 254. Toate acestea îi creează copilului sentimente de ambivalență: pe de o parte poate resimți un sentiment nedeterminant de securitate și permanență in cadrul familiei adoptive, iar pe de altă parte sentimentul pierderii îi determină copilului schimbări atitudinale, reflectate în stări de mânie, de agresivitate, comportamente de opoziție, refuzul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
evidențiază incertitudini cu privire la abilitatea lor de a înțelege și de a răspunde nevoilor copilului; abilitatea de a crea o legătură cu copil, dar și abilitatea copilului de a-i accepta și de a relaționa cu ei. b. Dintre factorii sociali, ambivalența atitudinilor sociale are un rol important. Majoritatea afirmă că, au fost încurajați și apreciați pentru decizia de a adopta. Șapte mame susțin că au existat și voci care i-au descurajat motivele invocate fiind: problemele medicale și psihologice ale copiilor
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
374. Această anchetă a fost urmată de o alta, în 2002. Rezultatele obținute au înregistrat o ușoară creștere a proporției persoanelor care consideră adopția ca fiind un proces favorabil în general. Cu toate acestea sesizăm o creștere a gradului de ambivalență. Majoritatea respondenților și-au exprimat opinia pozitivă față de părinții adoptatori, considerându-i a fi norocoși. Nu la fel de pozitive au fost opiniile cu privire la motivația care-i determină să adopte. Astfel, două treimi dintre respondenți au apreciat că, părinții care adoptă copii
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
modul de manifestare a parentalității adoptive este perceput ca fiind similar modului de manifestare a parentalității biologice. Limita impusă de eșantionul mic, de intenționalitate trebuie considerată și în acest caz. Din punct de vedere al practicii considerăm că, pentru reducerea ambivalenței atitudinale și perceptive care răzbate din aceste rezultate, promovarea în mass-media a reușitelor în adopție și deschiderea mai multor oportunități de cunoaștere de către publicul larg a familiilor adoptatoare, ar putea produce o schimbare pozitivă. Anexa I. Construcția variabilelor Dimensiuni Variabile
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
aceasta a însemnat și noi îmbogățiți, dar și șomaj și numeroase falimente. Legea dură a profitului a început să lucreze. Pentru aceasta a fost nevoie de politici de rigoare și de o lectură mai realistă a abordării reglaționiste, plină de ambivalențe. Curentul reglaționist a inspirat programele partidelor aflate la stînga eșichierului politic. Referindu-se la noțiunea de plusvaloare și de acumulare de capital, teoreticienii acestui curent aruncau priviri critice la adresa capitalismului, știind că el nu e neapărat, cum prezisese Marx, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
arabe, inventate de foștii coloniști; dar, în același timp, ea nu se limitează la propria-i comemorare și la cîteva personaje ilustre. Ea este purtătoarea unui proiect, asupra căruia economiștii au un punct de vedere interesant. 6.5.1.2. Ambivalența economică a națiunilor În lucrările lui F. Perroux, mai ales în L'Economie du XXe siècle, națiunea este prezentată ambivalent. Loc al preferințelor colective, care nu sunt neapărat cele ale pieței, ea este un mijloc de opoziție față de dorința de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
avariția micro-economiilor, produsul național poate evolua, în termeni de volum și de structură, într-un sens care să permită națiunii să-și apere, în același timp, coeziunea internă și poziția externă. 6.5.1.3. Cele două mîini ale Statului Ambivalența economică a națiunilor, loc al egoismului și al progresului în același timp nu ar fi deci decît ecoul ambivalenței funcționării piețelor, în același timp loc de selecție, deci de excluziune, dar și garant al stimulării actorilor economici. În această perspectivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
națiunii să-și apere, în același timp, coeziunea internă și poziția externă. 6.5.1.3. Cele două mîini ale Statului Ambivalența economică a națiunilor, loc al egoismului și al progresului în același timp nu ar fi deci decît ecoul ambivalenței funcționării piețelor, în același timp loc de selecție, deci de excluziune, dar și garant al stimulării actorilor economici. În această perspectivă, rolul Statului în sînul națiunii va consta în a evita o polarizare socială excesivă, consecutivă creșterii inegalităților. Dar el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
stimulării actorilor economici. În această perspectivă, rolul Statului în sînul națiunii va consta în a evita o polarizare socială excesivă, consecutivă creșterii inegalităților. Dar el nu trebuie să suprime competiția economică, dimpotrivă, căci el este garantul creșterii economice. La această ambivalență se referă Pierre Bourdieu atunci cînd vorbea despre "cele două mîini ale Statului. Instituțiile economice nu sunt deci destinate doar asigurării creșterii economice, ci au de asemenea rolul de a organiza o anumită formă de redistribuire". Pentru a înțelege bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și sistemele economice 256 6.4. Statul și globalizarea 258 6.5. Statul și națiunea: spre o disociere? 263 6.5.1. Ce este o națiune? 264 6.5.1.1. Două concepții despre națiune 264 6.5.1.2. Ambivalența economică a națiunilor 265 6.5.1.3. Cele două mîini ale Statului 267 6.5.2. Transferurile: fața ascunsă a dimensiunii economice 269 a națiunii 269 6.5.2.1. Principiul "votului cu picioarele" 269 6.5.2.2
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de Ciucă, se destramă pe loc. Codul Regelui cu pene e în mod esențial arbitrar. Faptele sunt și nu sunt credibile, iar psihozele personajelor, la fel, sunt și nu sunt induse din afară. În ce grad extrem poate funcționa aici ambivalența, ne dă un indiciu schimbul de dame din partea secundă a cărții, când infidela Dulcinee e substituită de mai docila Nausicaa. (Aluziile sar în ochi). Prima jumătate a romanului, Etajul de purpură, stă, cu siguranță, în umbra lui Cervantes. Don Stephano
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
romanul din zilele noastre. Întâi, originalitatea și insolitul universului ficțional, în al doilea rând profesionalismul autorului contează pentru succesul de piață al cărții. Ele stau în balanță cu valoarea artistică. Romanul de față mi se pare construit intenționat pe o ambivalență de structură: suprafața epică atrage publicul larg, prin exotismul lumii, prin tragediile războiului și ale iubirii, adâncimea este lăsată unui public subtil, incitându-l la reflecții despre singurătatea umană în marea zarvă a lumii, despre destin și jocurile sale crude
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
din Sylvie (1853) de Gérard de Nerval privind ridicolul modei trecute. Și eroina debutantului Paolo Giordano îmbracă la un moment dat rochia de mireasă a mamei, trădând prin gest și comentariu, asemenea eroinei lui Nerval, aceeași reacție de atracție-respingere. Relevarea ambivalenței își are rostul ei în ambele opere concentrate asupra psihologiei personajelor. Volumul lui Giordano, câștigător al râvnitului premiu Strega, surprinzător de bine construit și scris, având în vedere vârsta și profesiunea autorului (fizicianul torinez s-a născut în 1982), urmărește
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]