101 matches
-
unui cal văzut din spate, izolate pe un piedestal, invită, toate, la o lectură "paranoico-critică". Alte figuri de dimensiuni mai mici, plasate în diferite locuri pe pânză - fata care se vede prin arcul central, ce repetă configurația clopotului întrezărit prin ambrazura turnului, clopot ce, la rândul lui, se multiplică apoi în perechea de figuri stranii din primul plan și din nou în etajul de sus al clădirii din stânga, unde sunt mai ușor de identificat, gaura de cheie din cufăr din partea dreapta-față
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Bârsei în părțile Transilvaniei, și anume cetatea Feldioara (Castrum Sanctae Mariae), Sânpetru (Sancti Petri), muntele Hărman (Mons Mellis) și Prejmer (Tartilleri) cu toate veniturile, drepturile și cele ce țin de ele.... Pe lângă fragmentele de pictură din interiorul bisericii sau din ambrazurile ferestrelor, un important ansamblu de pictură se găsește într-o capelă din turnul de est. Pictura de aici, realizată între anii 1460-1470 a fost acoperită cu var după Reformă și curățată în anii 1920. Iconografia acestei picturi se evidențiază printr-
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
boltită în 1595, după un incendiu care a devastat atât comuna, cât și cetatea. Colateralele erau inițial boltite în cruce, iar arcul triumfal semicircular a fost transformat în arc frânt odată cu boltirea navei. Colaterala estică are un frumos portal cu ambrazură cu arc trilobat în stil gotic târziu. Corul păstrează bolta inițială în cruce, iar absida o semicalotă. La început, corul era flancat de două capele cisterciene menite rugăciunii călugărilor, dar în secolul al XV-lea capela nordică a fost transformată
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
primit o serie de îmbunătățiri. Martorii rămași din zidul de incintă arată ca acesta a avut o înălțime de aproximativ 9,5 m, cu fundații puternice și o grosime de până la 1,4 m. În partea superioară zidul avea o ambrazură pentru trageri, iar spre interior un drum de rond susținut pe console de piatră sau lemn. Traseul era întărit prin bastioane de formă rectangulară care depășesc linia incintei pentru a asigura o supraveghere cât mai bună și a oferi unghiuri
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
lungi de c. 142 m (75 stânjeni), care formează spre est un unghi ascuțit de 72°. Capetele dinspre cetate ale flancurilor formează urechile bastionului. Bastionul este prevăzut cu o retragere, fiind singurul bastion al cetății dotat cu așa ceva. Flancurile aveau ambrazuri spre exterior, iar retragerea avea ambrazuri atât pe exterior, cât și pe interior. Scopul retragerii era apărarea în caz că bastionul ar fi fost penetrat. Înspre vest bastionul este închis de o clădire cu etaj, care era folosită ca depozit de alimente
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
stânjeni), care formează spre est un unghi ascuțit de 72°. Capetele dinspre cetate ale flancurilor formează urechile bastionului. Bastionul este prevăzut cu o retragere, fiind singurul bastion al cetății dotat cu așa ceva. Flancurile aveau ambrazuri spre exterior, iar retragerea avea ambrazuri atât pe exterior, cât și pe interior. Scopul retragerii era apărarea în caz că bastionul ar fi fost penetrat. Înspre vest bastionul este închis de o clădire cu etaj, care era folosită ca depozit de alimente (proviant) și pulberărie. Bastionul a fost
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
standardizare a bunkerelor și obstacolelor antitanc era necesară pentru folosirea la maxim a resurselor limitate, atât a celor materiale, umane și a capacităților de transport. Principala parte a acestui program a fost reprezentată de construirea de mici bunkere cu trei ambrazuri în partea din față. Zidurile cazematelor aveau doar 50 cm grosime și construcțiile nu ofereau niciun fel de protecți împotriva gazelor de luptă. Soldații care deserveau aceste fortificații aveau un spațiu limitat de cazare, care nu era dotat cu paturi
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
a dovedit insuficient chiar mai înainte de încheierea programului de construcție. Au fost construite 3.4741 de cazemate tip 10 de-a lungul întregii Linii Siegfried. Construcția avea o cameră centrală care putea adăposti 10 - 12 soldați și era prevăzută cu ambrazuri în trepte îndreptate spre spatele fortificației și altele, aflate la 50 cm mai sus, îndreptate în lateral și în față, prevăzute cu mitraliere, fiecare dintre aceste două serii de ambrazuri fiind deservite de căi de acces separate. Întreaga structură era
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
care putea adăposti 10 - 12 soldați și era prevăzută cu ambrazuri în trepte îndreptate spre spatele fortificației și altele, aflate la 50 cm mai sus, îndreptate în lateral și în față, prevăzute cu mitraliere, fiecare dintre aceste două serii de ambrazuri fiind deservite de căi de acces separate. Întreaga structură era prevăzută cu o serie de ambrazuri mici, destinate folosirii puștilor. Bunkerul era construit în așa fel încât să asigure protecție împotriva gazelor de luptă. Bunkerul era încălzit cu o sobă
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
fortificației și altele, aflate la 50 cm mai sus, îndreptate în lateral și în față, prevăzute cu mitraliere, fiecare dintre aceste două serii de ambrazuri fiind deservite de căi de acces separate. Întreaga structură era prevăzută cu o serie de ambrazuri mici, destinate folosirii puștilor. Bunkerul era construit în așa fel încât să asigure protecție împotriva gazelor de luptă. Bunkerul era încălzit cu o sobă prevăzută cu sisteme de siguranță, iar coșul de fum, care se deschidea pe acoperișul construcției, era
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
cam 1 m de persoană. Bunkerele construite în cadrul acestui program semănau mult cu cele de tip 10. Noile cazemate erau de tip 107, cu ziduri din beton groase de 3,5 m. Principala diferență consta că nu mai erau prevăzute ambrazuri în partea din față, ci numai pe părțile laterale ale construcției. Tipul 107 avea prevăzute ambrazuri în partea din față doar în cazuri speciale, iar deschiderile erau prevăzute cu obloane solide din metal. Acest program de construcție a asigurat apărarea
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
10. Noile cazemate erau de tip 107, cu ziduri din beton groase de 3,5 m. Principala diferență consta că nu mai erau prevăzute ambrazuri în partea din față, ci numai pe părțile laterale ale construcției. Tipul 107 avea prevăzute ambrazuri în partea din față doar în cazuri speciale, iar deschiderile erau prevăzute cu obloane solide din metal. Acest program de construcție a asigurat apărarea orașelor Aachen și Saarbrücken, care se aflau inițial la vest de linia programului „limesului”. Zona apuseană
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
Edward al IV-lea a revenit însă rapid și Henric al VI-lea a fost închis în Turnul Londrei, unde a fost probabil și omorât. În timpul războaielor, Turnul a fost fortificat pentru a rezista tunurilor și a fost dotat cu ambrazuri pentru tunuri și arme de mână: în acest scop a fost amenajată o incintă la sud de Dealul Turnului, care nu s-a păstrat până astăzi. Puțin după moartea lui Edward al IV-lea în 1483, se crede că a
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
un troliu cu o capacitate maximă de 5 tone și 70 de metri de cablu. BTR-152 poate tracta piese de artilerie grele, poate transporta o sarcină de 1,9 tone sau jumătate de pluton de infanteriști. Soldații au la dispoziție ambrazuri (câte trei în lateral și două în ușile din spate) circulare prin care pot executa foc din interiorul vehiculului. Accesul se face prin ușile din spate, însă trupele pot la nevoie să sară din vehicul prin plafon. Camera desantului nu
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
trupe, însă primul vehicul blindat proiectat special pentru transportul infanteriei a fost tancul Mark IX care a apărut cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului. În interiorul acestuia încăpeau maxim 30 de soldați. Aceștia puteau trage din interiorul tancului prin intermediul a opt ambrazuri aflate pe fiecare parte laterală a vehiculului. În timpul reînarmării din perioada interbelică, Germania nazistă a realizat potențialul și necesitatea introducerii unor transportoare blindate pentru trupe. Trupele pedestre și cele motorizate (dependente de o rețea de drumuri bună) nu puteau ține
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
o mitralieră antiaeriană DȘK de calibrul 12,7 mm lângă un oblon circular. Soldatul aflat lângă ușa stângă din spatele vehiculului se ocupa de manevrarea mitralierei. Desantul soldaților din stânga vehiculului era imposibil în timpul acestei operațiuni. BMP-1 avea pe ușa din stânga o ambrazură prin care se putea trage în spatele vehiculului. La MLI-84 ambrazura a fost mutată pe ușa din dreapta, din cauza mitralierei DȘK. Greutatea mașinii de luptă a infanteriei a crescut la 16,6 tone. MLI-84 era dotat cu sistem de protecție NBC (nuclear
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
un oblon circular. Soldatul aflat lângă ușa stângă din spatele vehiculului se ocupa de manevrarea mitralierei. Desantul soldaților din stânga vehiculului era imposibil în timpul acestei operațiuni. BMP-1 avea pe ușa din stânga o ambrazură prin care se putea trage în spatele vehiculului. La MLI-84 ambrazura a fost mutată pe ușa din dreapta, din cauza mitralierei DȘK. Greutatea mașinii de luptă a infanteriei a crescut la 16,6 tone. MLI-84 era dotat cu sistem de protecție NBC (nuclear, biologic și chimic). Decizia de a moderniza mașinile de luptă
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
grupei de vânători de munte, stă la mijlocul vehiculului, în zona turelei. În camera desantului stau câte trei soldați în ambele părți. Aceștia au la dispoziție câte un periscop de vizare pe timp de zi cu ajutorul căruia pot executa trageri prin ambrazurile din părțile laterale ale vehiculului. În spate este ușa de acces care poate fi folosită și ca rezervor suplimentar. Ușa are două ambrazuri și două periscoape pentru ca vânătorii de munte să poată executa foc în spatele vehiculului. Un pachet de modernizare
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
la dispoziție câte un periscop de vizare pe timp de zi cu ajutorul căruia pot executa trageri prin ambrazurile din părțile laterale ale vehiculului. În spate este ușa de acces care poate fi folosită și ca rezervor suplimentar. Ușa are două ambrazuri și două periscoape pentru ca vânătorii de munte să poată executa foc în spatele vehiculului. Un pachet de modernizare similar modelului MLI-84M a fost propus și pentru MLVM. Acesta includea turela OWS 25R (cu tunul automat Oerlikon KBA-07 de calibru 25 mm
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
comandantului se deschide în față, iar cel al mecanicului conductor se deschide spre dreapta. Cele două parbrize pot fi acoperite la nevoie cu plăcile blindate rabatabile. Comandantul are la dispoziție un proiector, care poate fi manevrat din interior, și o ambrazură pentru a executa foc din interiorul vehiculului. Camera de comandă și control este prevăzută cu câte patru periscoape dreptunghiulare fixe (de observare pe timp de zi) atât pentru comandant, cât și pentru mecanicul conductor. Soldații din camera desantului folosesc fie
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
și control este prevăzută cu câte patru periscoape dreptunghiulare fixe (de observare pe timp de zi) atât pentru comandant, cât și pentru mecanicul conductor. Soldații din camera desantului folosesc fie cele două obloane din plafon (aflate în spatele turelei, prevăzute cu ambrazuri pentru executarea focului), fie cele două uși etanșe de acces din lateralul cutiei blindate. Trapele de acces din lateral se deschid în două părți: partea superioară se deschide în față (pentru a asigura o anumită protecție în timpul desantului), iar partea
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
pentru a asigura o anumită protecție în timpul desantului), iar partea inferioară se deschide în jos (pentru a forma o treaptă). Pentru a facilita accesul prin obloanele din plafon, cutia blindată este prevăzută cu trepte metalice. Carcasa blindată este prevăzută cu ambrazuri pentru executarea tragerilor cu armamentul individual: patru în partea dreaptă și trei în partea stângă. Soldații folosesc periscoapele dreptunghiulare fixe (poziționate câte trei în lateral) pentru a observa țintele inamice. Camera energetică este separată de restul compartimentelor printr-un perete
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
BMP-1, fiind introdus în dotare din 1966. Considerat a fi prima mașină de luptă a infanteriei, BMP-1 avea un design revoluționar. Cutia blindată avea o siluetă joasă. În cazul unui război nuclear, soldații puteau executa foc din interiorul vehiculului prin intermediul ambrazurilor din lateral. Camera de luptă era protejată de contaminare radioactivă prin intermediul unui sistem PAZ de protecție. Acesta consta într-un sistem de detecție, filtrare și suprapresiune atmosferică. În cazul unui război convențional, soldații părăseau vehiculul folosind cele două uși din spatele
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
unuia nuclear. În acest context nou, BMP-1 era relativ dezavantajat. Într-un mediu contaminat radioactiv, armele antitanc nu ar fi fost atât de răspândite. Blindajul mașinii de luptă nu asigura protecție suficientă împotriva armelor antitanc ale infanteriei. De asemenea, prezența ambrazurilor pentru soldații din interior slăbea structura de rezistență a blindajului lateral, fiind inutilă în cazul unui război convențional. Au fost concepute noi tactici de luptă pentru BMP-1. În cazul unui inamic dezorganizat sau a unei rezistențe slabe, BMP-1 putea acționa
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
de obicei strict defensiv, vehiculele nefiind vânători de tancuri. BMP-3 poate lansa rachete antitanc dirijate la distanța maximă de 4 kilometri folosind tunul 2A70 de calibrul 100 mm cu țeavă ghintuită. Mașinile de luptă ale infanteriei pot avea sau nu ambrazuri în lateral pentru ca soldații din interior să poată executa foc. Unele țări au considerat că aceste ambrazuri sunt utile doar în cazul unor ambuscade și au renunțat la ele deoarece slăbesc rezistența blindajului lateral și complică semnificativ procesul de fabricație
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]