123 matches
-
mi aurește umbra pe care-o las pe pământ somnul mi-e tot mai străveziu temple străine îmi trec peste frunte dezgrop false tezaure și morminte goale jefuite de tâlharii care mă pândesc la cotitură câteodată găsesc cuvintele moarte zac amețite prin timp sau îngropate de vreme în miez de noapte mă-nfășor în ele ascultând frunzișul lor cum mișună prin vis dealuri de cuvinte dealuri de morminte silabe dincolo de moarte chipul meu cutremurând. joi, 14 martie 2013 Referință Bibliografică: vreau
VREAU SĂ SCRIU... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345252_a_346581]
-
nenoroc.. Iubitul ei se zdrobi în mii de cioburi:. Universul ei se stinse. Că Blanche am cunoscut și eu iubirea. Steluțe dansau deasupra mea. Nemărginit am iubit . Dar ,Doamne, ce dezamăgire! Iubitul meu fu las, Fu insensibil. Cuțit în inimă. Amețita, n-am conceput ce mi se întâmplă. Mi-a lipsit curajul să-mi strig revoltă. Am plâns în tăcere și m-am zdrobit în mii de cioburi. Nicio stea n-a mai dansat pentru mine. Emoții, ,am mai avut , si
LIBELULĂ( VERSIUNE ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378027_a_379356]
-
șirugi disperatepuse pe rafturi și spații intacteîntre cărțile devorate de Poet.Pentru Poetcărțile-s răsăriri și apusuri de soare,mișcări de planete, galactici și magme,gând așchiat din rotunde epoci,fierul pătruns în adâncuri de scoici -scânteie venită din lumi hainitespre amețita și tainica-i minte.Iar șapte-io clipă și-o strună prin vremi,tăcere de care te temi,o soartă pe care-o alegi,membrană a vieții întregi.În ochii cifrei șapte... XIX. DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE, de Pompiliu
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
a prins-o în brațele-i vânjoase și s-au îmbrățișat strâns. I-a simțit lacrimile pe obraji. A mângâiat-o duios și i le-a sărutat, ștergându-i fața cu buzele lui. Ea plutea de fericire. - Nu mai sunt amețită de la șampanie..., acum mă amețești tu, dragule! Hi! Sunt goală! Nerușinatule! De ce te uiți la mine așa...? a exclamat ea deodată, roșind. A alergat în pat și s-a acoperit, încercând să se îmbrace sub pătură. El s-a întors
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
o dorești; Cu sufletul la gură, să tânjești, Să te bucuri de ea. Acum ești singura acasă, Nestânjenita, fără pretenții, Fără reproșuri. Ce-o veni, o veni! Asculta ! Bate la ușă, Inima-ți bate , iti chiuie, Te simți în ceruri, Amețita, Dezrobita, Dezlănțuita, Fericită. **** COEUR EN LIESSE Des voix célestes Doucement te bercent. Monologue triste, Monologue gai... Monologuer, Réciter, jouer... Rien ne te presse, Rien ne te stresse. Soudain, tu es une autre. C'est țoi la Dame Qui danse le
TE LEAGĂNĂ DOMOL -(PATRU VERSIUNI: ROMÂNĂ,FRANCEZĂ,ITALIANĂ,EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373067_a_374396]
-
de un elefant fericit./ I-aș cere hainele cu împrumut/ Și câinii Angliei care l-au ispitit./ Stăm în pădure deznădăjduiți/ și pâlpâie pe trunchiuri veverițe și apoi/ copacii se deschid și ne înghit/ în lemnul lor pe amândoi./ Și amețită se întunecă realitatea,/ păianjeni taie aerul pe care-l pierzi,/ din pulsul pieptului noi aruncăm cu sunete/ în bronzul clopotelor verzi” (Desen pe o cămașă de băiat). Un tragism latent, senin, hrănește această lirică a căutării semnelor (luminoase, dar și
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
Încetinesc. Geamurile se coboară și fetele se apleacă să converseze cu șoferii. Se cheamă unii pe alții, se ridică fustele - și așa minuscule - și câteodată se vede câte-un sân sau vreun gest obscen. Fetele negociază și râd, suficient de amețite la ora cinci dimineața ca să nu mai simtă iritarea dintre picioare și reziduurile de la bărbați, de care nu se mai pot descotorosi, oricât de tare s-ar parfuma. Nu e ușor să rămâi curat pe străzi și la ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce cred ceilalți. Fantoma lui trăiește pe râul ăla, iar dacă mă împiedici, să știi c-o să fug. Într-un fel sau altul tot o s-ajung acolo. Jina și-a fixat băiatul. Când Danny s-a născut, era așa de amețită de durere, încât uneori dormea chiar dacă bebelușul urla din toți rărunchii. Până la urmă, Danny a renunțat să mai și scâncească, dar, după asta, niciodată n-a mai luat în greutate așa cum ar fi fost normal. Tot timpul era la limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Charlie îi arsese ultimul cot. Pilotul a deschis ușa către o după-amiază însorită. Avionul a fost invadat de-o pală de aer cald și de mirosul de pini. Slavă Domnului, a răsuflat IRene. Mary stătea pe culoar în picioare, râzând amețită sau pentru că era deja beată - Irene nu era în stare să-și dea seama care era motivul. Cu ani în urmă, Irene o catalogase pe Mary ca fiind o creatură plicticoasă; frunzărise capitolele din cartea lui Alice care o priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
el, o să fiu acolo când se trezește. Putem să mergem acasă împreună. Zach a strâns-o de mână și i-a zâmbit la fel ca bărbatul, ca băiatul pe care Jina și-l amintea. Iar ea se simțea așa de amețită, așa de fără nădejde de tânără. E așa de ușor să fii fericit; iei, pur și simplu, ceea ce-ți dorești. Fără să te gândești nici o secundă la oamenii de lângă tine sau la consecințe. Fără să te gândești. Jina și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încercat pe numărul lui de la birou, dar altcineva- cineva care nu era el, desigur - a răspuns: — Ați sunat la Andrew Russell. Am închis. Băga-mi-aș. Băga-mi-aș. Băga-mi-aș. Băga-mi-aș. M-am simțit așa de amețită că am crezut că o să leșin. Acum cum mai pot să iau legătura cu tine? am întrebat camera goală. Contasem pe acea convorbire de două ori pe zi, pe faptul că-i puteam auzi vocea de două ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la iveală Nu știu. Mă dau bătută. E o veche iubită de-a tatii? Așteptam de atâta timp să vorbesc cu Aidan încât începusem să cred că nu se va mai face niciodată opt și jumătate. Dar s-a făcut. Amețită, m-am uitat la cele două limbi ale ceasului; erau în poziția magică, venise în sfârșit vremea. Am ridicat receptorul și am format numărul. A sunat de patru ori, apoi o voce de femeie a spus „Alo“, iar eu tremuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scoțișoară și mărar. În păr, rămurele și, deseori, un cărăbuș de noapte strivit. Dar se trezea odihnită, neamintindu-și nimic din hoinărelile nocturne, festinurile din miez de noapte, insistând că a dormit neîntoarsă în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi punea întrebări dimineața la ceai. În grădină, pepenii creșteau într-o încrengătură pe care degeaba se străduiau să o smulgă. Era clar că înnebunea. Da, aveau dovada - excentricitatea care afectase familia dinspre partea mamei timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
toți În taxiurile dinainte stabilite, iar eu am reușit să dau din cap și să spun hmmm În momentele potrivite. De-abia când am ajuns În fața cordonului de catifea roșie de la Bungalow 8 mi-am dat seama că eram puțin amețită de la cină și, neavând aproape deloc experiență cu localurile de noapte la modă, eram foarte predispusă să fac sau să spun ceva foarte, foarte jenant. —Elisa, cred că e mai bine să plec, am spus eu, slab. Nu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de aniversare ale clubului nostru literar, ne Întâlneam ca să mâncăm tort și să bem câteva pahare. Tortul meu aniversar era din spumă de ciocolată albă, iar băutura de lângă era un cocteil clasic, cu tot cu zahăr și felii de lămâie. Eram ușor amețită și mă simțeam bine după minisărbătorirea noastră, care se Încheiase cu prezentarea unui card-cadou Barnes & Nobles, de o sută de dolari. —Distracție plăcută la cina de diseară, Îmi strigă Vika. Dă-ne un telefon dacă vrei să ne Întâlnim după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
păru lui Mini mai plăcut. La ora asta, a siestei, avu o senzație de adăpost și legănare. Desigur, prin vilele înalte, liniștite, ca și cum erau nelocuite, locuitorii dormeau. Mini trecu în starea aceea de semisomn, de semivisare, care uneori interceptează existența. Amețită, i se părea acum că ar recunoaște locul, că ar umbla în sens invers pe un drum știut cumva. Oboseala și înnoratul punea pe vederea ei ceva noapte și cine știe ce reminiscență insinua în ființa ei o voluptate, altcândva resimțită. Fu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mika-Le umblă cu alte șantaje: Drăgănescu s-a trezit cu Adolful în chip de advocat ca să-1 previe că, legal, Mika-Le e fiică legitimă și deci are drepturi. . . - Advocați destui! Ai văzut ce i-am făcut lui Greg!. Mini rămase amețită de vorbăria stacată, zgomotoasă, încîlcită a lui Nory. Atâta era precis, că Lenora dezvăluise "taina Castelului" - nu într-un acces de mânie, ci în plină conștiință. Spontan, e drept, dar cu o logică calculată parcă. Pentru asta avusese, fără îndoială
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
le sunase ceasul și se grăbiră să se pregătească pentru moarte. Printre ei, soția lui Katsuyori stătea așezată ca și cum încă s-ar mai fi aflat în conacul ei din citadela interioară. Cu fața ca o floare albă, privea în jur, amețită. Femeile care o înconjurau izbucniseră în lacrimi. Dacă tot ne-a fost scris să ajungem aici, mai bine am fi rămas în castelul cel nou de la Nirasaki. Ce jalnic. Așa se cade să arate soția seniorului clanului Takeda? Lăsate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
durere delicioasă! „Trebuie să-l am în mine“, m-am gândit. înfierbântată, mi-am băgat mâinile pe sub tricoul lui ca să-i simt pielea, după care le-am pus din nou pe fundul lui pentru că nu suportam să nu-l simt. Amețită, mi-am dat seama că taxiul se oprise și am crezut că șoferul ne dădea jos fiindcă ne comportam îngrozitor. De fapt, ajunsesem la apartamentul lui Luke. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Taximetriștilor din New York nu le pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
măr bătut sau o banană înnegrită. Ca să nu mai pomenesc de bufetul lung de-un kilometru, plin cu fructe tropicale, la care mă așteptasem eu! 18tc "18" în ziua aia toate mi-au mers cât se poate de prost. Eram amețită, îmi era tot timpul greață și nici de trezit nu reușisem să mă trezesc ca lumea. Gândul la Luke mă urmărea necontenit. Eram mult prea obosită ca să mă pot concentra asupra pierderii suferite, însă durerea aceea surdă îmi bâzâia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îndesat în gură. După care am așteptat să-mi treacă frica. La ce număr vrei s-ajungi? l-am auzit pe asasinul meu întrebându-mă. Când m-am uitat pe fereastră, mi-am dat seama că eram aproape de casă. Eram amețită de fericire. Deci, până la urmă, n-avea de gând să mă omoare! Chiar aici, am răspuns. —A trebuit să ocolim fiindcă se sapă pe Fifth Street. Așa c-o să te coste cu câțiva dolari mai puțin decât arată aparatul. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
linia aceea minunată care se profilează de-a lungul unei coapse musculoase. Nu că așa s-ar fi-ntâmplat și-n cazul meu. Luke a căutat prin sertar, în timp ce eu îi admiram profilul. Ce fund splendid are, m-am gândit amețită de durere. Eram înnebunită după gropița pe care-o făcea într-o parte! Ce mi-ar fi plăcut și mie să am vreo două! Luke s-a întors cu containerul gigantic în care-mi țineam analgezicele super-forte. —Dihidracodeină? a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rupt o pagină din carnetul ei și a scris ceva pe ea: —E numărul meu de telefon, mi-a spus ea întinzându-mi hârtia. Când ieși de-aici, dă-mi un telefon. Oricând vrei să vorbești cu cineva, sună-mă. Amețită, m-am trezit oferindu-i, la rândul meu, numărul de telefon. Mi s-a părut că așa era politicos. Apoi m-am târât până în sala de mese, unde Eddie împrăștiase pe masă conținutul unei pungi cu jeleuri cu aromă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o surpriză. Sunt emoționată. E o cameră superbă, în stil victorian, cu un candelabru și un imens pat cu baldachin. Ca scoasă din revistele de decorațiuni interioare. O altă sticlă de șampanie se răcește pe noptieră. Nu beau asta, insist amețită. Nici nu trebuie, zâmbește Adam și-și scoate haina în care a stat la cină. Dar nu te deranjează dacă beau eu un pahar, nu? Își toarnă încă un pahar și îl soarbe încet. Din câte îmi aduc aminte, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
beată; îmi simțeam capul vâjâind, iar pământul parcă se mișca puțin. Măcar situația era aceeași pentru toți, poate chiar mai rea. Și mai era și Patrick. Patrick a avut întotdeauna grijă de mine, când mi se întâmpla să fiu puțin amețită. Ne-am luat la revedere în fața barului: îmbrățișări după îmbrățișări, urări de Anul Nou și mă-bucur-că-ne-am-întâlnit-a-fost-distractiv-ce-bine-că-mergem-spre-casă, până când în sfârșit Davey și Jenna au plecat. M-am întors să-l iau de braț pe Patrick, dar nu mai era acolo. Căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]