94 matches
-
metaforelor preluate din sport (a dat-o în bară, lovitură de pedeapsă, fluier final etc.), din terminologia militară (bătălie, mobilizare generală, canonadă etc). Cum remarcă și A. Kientz, conflictul este pivotul oricărei informații. Plecând de la o premisă corectă, dar oricând amendabilă (nu există limbaj neutru), putem ajunge la o concluzie îndoielnică și defel originală (jurnalismul este o literatură derivată sau specializată). Doar abordarea pragmatică pune în evidență câteva dintre trăsăturile distinctive ale textului jurnalistic: criteriul de alegere a cuvintelor nu este
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Plett, 1983) separându-le meticulos: tropul se realizează prin substituție, iar figura prin alăturare. Important este să nu insistăm asupra preciziei termenilor, ci să fim consecvenți în utilizarea lor și să nu ne lăsăm intimidați de mulțimea clasificărilor. Numeroase și amendabile în cazul concret al figurilor, aceste clasificări pot fi reduse la următorul tablou taxonomic: figuri de cuvânt (preponderent fonologice): afereză, apocopă etc.; figuri de construcție (figuri sintactice legate de structura frazei): inversiune, elipsă, chiasm, anaforă etc.; tropi (figură cu schimbare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
biografice, estimarea pagubelor etc. trebuie să susțină o idee, nu să o înlocuiască. Folosit în presa cotidiană, acest tip de reportaj depinde hotărâtor de spațiul alocat și de stilul ziarului. Iată de ce evităm prea multe sfaturi. Ele pot fi oricând amendabile, dacă nu inutile. Iată cum descrie Geo Bogza incendiul rafinăriilor din Ploiești, care a tulburat, în 1916, liniștea unui sat din apropiere. Pe la sfârșitul lui noiembrie 1916, ploua încet și fără sfârșit. Pe ulițele satului se întinsese un noroi subțire
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
reguli, atât cele divergente, cât și cele convergente, au rolul lor într-o problemă; astfel, așa cum observa P. Pascale (apud Fullan, 1998), trebuie făcută o distincție între două tipuri de probleme: cele convergente, care se referă la probleme distincte, cuantificabile, amendabile logic, și cele divergente, care nu sunt cuantificabile sau verificabile și nu conduc spre o singură soluție. Atunci când rezolvăm o problemă convergentă, literalmente o eliminăm. Nu este nimic rău în aceasta. Problemele divergente, în orice caz, nu permit o eliminare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în orice alt punct al itinerariului imnic (împinsă spre extreme, această experiență își va găsi manifestarea cea mai semnificativă în Incantații, volumul tipărit în 1931). E un mod de a sugera, indirect, acea disponibilitate a spiritului neîngrădită de nici o convenție, amendabilă - și nu în mică măsură - doar din unghiul de vedere al coerenței și rotunjimii „clasice” a construcției lirice. ULISE ÎN ORAȘ Performanța acestor ani și, poate, scrierea cea mai împlinită din întreaga operă a lui Ilarie Voronca este însă amplul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
oare eterofonia începutul și sfîrșitul, răsăritul și apusul, zorile și întunericul muzicii savante? Iar dacă opinia despre relația dintre preponderența categoriilor sintactice și plasarea lor pe harta geografică a lumilor sonore arhaice și antice este din multe puncte de vedere amendabilă, o anume afiliere a acestor categorii sonore fundamentale la marile perioade ale istoriei muzicii europene poate fi acreditată căci, cel puțin la o primă luare de contact, monodia este solidară Antichității și Evului Mediu, polifonia - Renașterii și Barocului, omofonia - Clasicismului
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
dar și tratate de istorie, cosmografie, biografii, hagiografii, proza oratorica, literatura parenetica, jurnale de călătorie, acte de cancelarie sau codice de legi. (Am operat, la rându-ne, o selecție, corpusul pe care Dan Horia Mazilu îl considera cu modestie, oricând amendabil, dar "îndestulător pentru intențiile sale" fiind cu mult mai mare). Una dintre modalitățile de conștientizare a alterității este, fără îndoială, călătoria spre teritorii necunoscute. Pentru călătorul român în țările străine, contactul cu o lume nouă, alta decât a sa, presupune
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
de lecturi diverse de psihologie, psihanaliză, simbolistică, teorii ale imaginarului, teoria lecturii, poetică, critică literară etc., propunând totodată spectaculoase experimente grafice (hărți subiective), Carmen Maria Mecu pare uneori mai absorbită de bibliografie decât de poezia analizată; erudiția devine un handicap. Amendabile întru totul sunt de pildă fraze ca: "Pe această potecă a înțelepciunii, Nichita Stănescu se întâlnește cu Albert Einstein - care nu se temea de moarte, pentru că o considera un prag spre o altă formă a vieții eterne (înțelegând prin "viață
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
Nolan, Inception). În majoritatea cazurilor, formele „ceptive” se intersectează, nici una nu e regăsibilă în stare pură, nu e monodrom epic, unicale auctorială. Dar în „oglindirea” lumii se pot identifica preferințe, aplecări, dominante. Unele dintre ele - simple impresii de lectură, oricând amendabile. Însă și cititul e „oglindă purtată de-a lungul unei cărți”. Așadar, iată, deocamdată, o schiță: Conceptivii își lucrează ficțiunea în colaborare și alături de lumea reală. Lumea concepută face concurență stării civile printr-o gesticulație ațintit cathoptrică. E Creație. Reproducere
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
câte pagini în engleză.// până la urmă eu nu sunt decât o fată cuminte./ port cu mine un tacâm de intenții scriitoricești." (pag. 61) Așa stând lucrurile, volumul are de înfruntat un pericol major. Coerent ideatic, scăderile lui valorice sunt imediat amendabile drept curată ideologie. Practic, în spațiu privat nu există (nici nu pot exista) scuza poemelor de legătură. Ce li se permite altor autori, nu i se admite Elenei Vlădăreanu. Slalomul celorlalți (cu decelerări prudente și necesare, cu inflexiuni și pauze
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
al doilea segment îi includea pe artiștii oficiali în accepțiunea nepeiorativă a cuvîntului, adică pe acei artiști care au reușit să se facă acceptați atît la nivelul propagandei de partid, cît și la nivelul larg al opiniei publice, fără compromisuri amendabile și fără concesii evidente.. Cel de-al treilea segment reprezintă, într-un anumit fel, o atitudine artistică alternativă, dar alternativă nu atît prin tehnici și materiale, deși, în anumite cazuri, și în felul acesta, cît prin poziția morală, prin iconografie
Cincizeci de ani de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7652_a_8977]
-
poziție de exterioritate și superioritate, alții înțeleg să lupte pentru propriile privilegii dinăuntru cîmpului politic, unde se află pentru a exercita o continuă presiune simbolică asupra unor politicieni pe care îi consideră prin definiție limitați și inculți." Simbolică și poate amendabilă e și generalizarea lui Caius Dobrescu, ca și stropul de rea credință atunci cînd vorbește despre "privilegii". Vor mai fi fiind și unii care luptau pentru lucruri mai nobile, dar asta nu înseamnă că n-ar trebui să răspundă public
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
al doilea segment îi includea pe artiștii oficiali în accepțiunea nepeiorativă a cuvîntului, adică pe acei artiști care au reușit să se facă acceptați atît la nivelul propagandei de partid, cît și la nivelul larg al opiniei publice, fără compromisuri amendabile și fără concesii evidente. Ei reprezentau, oarecum, segmentul clasicizat, aflat într-o continuitate firească față de arta noastră interbelică. Aici pot fi amintiți deopotrivă artiști din generațiile mai vechi, Ion Musceleanu, Ion Popescu-Negreni, Ion Irimescu, cît și artiști în plină putere
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
au plăcut îngrădirile, nu i-au plăcut unii oameni. A vrut să fie el însuși. Ideea de disidență în artă e absurd. Un mare artist nu e niciodată disident. Uneori e adevărat că face și în viață ceea ce vrea - lucru amendabil imediat de către societate și putere. Dar Dumnezeu e atotcuprinzător: viața și arta pot fi unite, când este vorba despre Mozart, cu chipul Creatorului: râsul, zâmbetul, șăgălnicia nu le uita niciodată, nici când compunea sunete închinate lui Dumnezeu. în ceea ce-l
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
nu s-au sinchisit prea mult de un G. Călinescu și care, oricum, nu-l consultau pe un T. Vianu. Evident, ni s-a părut extrem de dură și întristătoare reducția unui autor de anvergura lui Paul Goma, admitem: controversabil și amendabil în destule locuri, la „o viziune latrinară asupra lumii și oamenilor, viziune extinsă în chip delirant” (jurnalele d-sale sînt calificate drept „imunde, semidemente”). Aci eseistul s-ar fi cuvenit să se oprească mult mai mult, să-și demonstreze punctual
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
în lungul poem, "Poetul ca totalitate", datând din 28 iulie 1989, Adrian Păunescu își exprimă crezul său literar, concepția despre misia / misiunea creatorului de artă a cuvântului. Mai întâi subliniază că Poetul este înzestrat cu un alt tip de privire, amendabilă dinspre "ens"-ul comun pentru estomparea granițelor, a spațiilor dintre obiecte, ceea ce s-ar tălmăci prin capacitatea de a observa „numitorul comun” al celor ce alcătuiesc universul nostru, conștientizând că respectiva „calitate” este semn al adevăratei poezii: "Poetul trece printre
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
o problemă sindicală care trebuie negociată, chiar dacă negocierea se referă strict la condamnarea lui Cozma. Avocatul cu acest nume al lui Miron Cozma încerca în noaptea aceea să justifice nu numai mineriada nocturnă, dar și, cu anticipație, orice fapte penal amendabile ale trupei de șoc conduse de Miron Cozma. Mesajul acelui cetățean Măureanu constă, în esență, că șeful minerilor trebuie acceptat fiindcă e ultima speranță a acestora. Că aceasta speranța pune în pericol stabilitatea României sau că în precedentele ei expediții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
timp de dinainte de catastrofa comunistă și odată cu el un tipar mic-burghez sau unul chiar aristocratic total incompatibil cu eticismul găunos-apter al clasei muncitoare. Așa cum sunt, aceste filme conectau la o altă lume invariabil decrepită, cu o dimensiune maladiv-estetizantă și plaisirisme amendabile care erau de mii de ori mai atractive decît heirupista lecție de morală proletară. Această zonă a filmografiei românești, repudiată pe nedrept pentru artificiile ei și un pronunțat caracter estet, livresc, constituia un balon de oxigen, era capabilă să transmită
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
suprafața neaccidentată a cubului.” (p. 254) În dreptul ultimului cuvânt apare o trimitere către o notă de subsol care explicitează metafora. (Ceea ce eu, aici, n-am să fac.) Aici se află, după mine, minereul valoric. În fantezismul sentimental. Cu două capitole amendabile și trei aproape reușite, Imigranții nu-i totuși o carte atât de bună pe cât ar fi meritat să fie.
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
al doilea segment îi includea pe artiștii oficiali în accepțiunea nepeiorativă a cuvîntului, adică pe acei artiști care au reușit să se facă acceptați atît la nivelul propagandei de partid, cît și la nivelul larg al opiniei publice, fără compromisuri amendabile și fără concesii evidente. Cel de-al treilea segment reprezintă, într-un anumit fel, o atitudine artistică alternativă, dar alternativă nu atît prin tehnici și materiale, deși, în anumite cazuri, și în felul acesta, cît prin poziția morală, prin iconografie
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
adineauri pentru o convingere abia cristalizată. (Și nu întotdeauna astfel de retractări beneficiază de alibiul de-a fi enunțate de instanțe diferite. Și Vasilyi Andreevici, și A. I. își dau singuri peste mână cu fervoare.) Pentru un ideolog, lucrul ar fi amendabil. Dar cel care-a scris Ultimii eretici ai Imperiului nu e un ideolog! O dovedește până și titlul, deviaționist cât cuprinde. Căci pledoaria de aici nu se duce în favoarea unei direcții sau a alteia. Dimpotrivă, ea urmărește coexistența contrariilor, toleranța
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
puseuri puternice și pronunțate manifestări ale naționalismului, inclusiv antisemit. Ba chiar, ca în România socialismului "multilateral dezvoltat", antisemitismul era chiar încurajat de stat, fiind o realitate apăsătoare. Încît, din acest punct de vedere, considerațiile marxiste ale lui Claudian sînt perfect amendabile. Că socialismul real din aceste țări (inclusiv U.R.S.S.) a fost o impostură, este adevărat. Însă cum teoria marxistă, așa cum ea a fost configurată în secolul al XIX-lea, nu a fost aplicată nicăieri altundeva în lume e, printre altele
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
detașată, pe cât mi-a fost cu putință, spre a putea observa eventuale neajunsuri sau inadvertențe. Am remarcat tonalitatea în genere sobră, stăpânită, cu unele accente afective omenește atât de explicabile, atât de lesne de înțeles. Nu pe acestea le socotesc amendabile ci câteva inflexiuni de biografie romanțată care apar în unele titluri de capitole, cum ar fi: „Un copil se grăbește să vie pe lume” sau: „Multe, prea multe cărți pentru o viață de om scurtă, prea scurtă”. Chiar în ce privește titlul
O scrisoare (re)găsită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4951_a_6276]
-
adevărat științifică". Volumul, apărut la Ed. Cultura Națională, are 550 pagini, dintre care 285 poezii iar restul note, variante și lămuriri. Sînt publicate puține postume (șase cu totul) iar ordonarea materiei e, are dreptate autorul cărții pe care o comentez, amendabilă. Strădania editorului G. Botez e însă de a restitui limba originară a poetului, comparînd textul poeziilor din Convorbiri, din ediția Maiorescu și din manuscrise. De aici s-au produs numeroase inadvertențe, determinînd obiecțiile îndreptățite ale specialiștilor. De menționat, în această
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
difuzat lunea, marțea, pe 1 sau pe 2, aproape sistematic la miezul nopții, producții mai vechi sau mai noi, reluate aproape cu un soi de disperare. Lipsa producțiilor de teatru la televiziune este un semn grav, o direcție inacceptabilă și amendabilă, iar situația acestei ultime stagiuni încheiate, nici un spectacol, este un fapt fără precedent, bizar, nefondat decît pe dezinteres și dispreț față de artă. Primii care au suferit, presupun, de această orientare luminată, inteligentă, plină de substanță a Canalului 1 al Televiziunii
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]