84 matches
-
locul să dezvoltăm ideea...) Sigur e că, de Ziua Recunoștinței, prin extrapolare, cei mai avuți și posedînd o bună poziție socială își exprimă gratitudinea, recunoștința față de cei ce sînt mai vitregiți din toate punctele de vedere. Pare o imensă ipocrizie americănească, la cea dintîi impresie, deși lucrurile sînt mai complicate, în ciuda faptului că moralistul obișnuiește să spună: "Temeți-vă de prima impresie, că este cea bună!"... În fine. O zi importantă. Totuși, se pune întrebarea cine își arată recunoștința și cui
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
Ion Pop Virgil Botnaru, poet basarabean de la Bălți, a debutat de curând cu o subțire plachetă de versuri pusă, în pas cu vremea, sub titlu „americănesc”, Return to innocence (Casa de Pariuri Literare, 2014). El ar fi sunat bine și în românește, mai ales că un soi de „inocență” pigmentată din când în când ironic, emană de la fiecare - proaspătă - pagină. Dar poate că apelul la noua
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
remarcabili precum Elisa, favorita lui Glasberg și a lui Sorin. Ca și prostituatele, "curvele naționale" și starurile kitsch, avide de "rating", contracte fabuloase și cariere "artistice" clădite cu ajutorul interesului mass-media pentru orgii, scandaluri televizate, exhibiționism deșucheat și divorțuri de tip americănesc, implicînd milioane de dolari; ca și fariseismul păturilor privilegiate ale societății, și, desigur, manipulațiile de pe eșichierul politic israelian (dar și european sau american). Imoralismul acestuia este exprimat în mod condensat de consilierii electorali ai unui partid de dreapta părtaș la
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
Dósa extrage din cele patru luni de viață în SUA (despre a căror autenticitate ne dă asigurări site-ul Editurii Cartea Românească) tot ce i se pare profitabil pentru literatura lui. În primul rând ca recuzită. Pretutindeni apar detalii specific „americănești” (așa cum s-au impregnat ele în mentalul colectiv european): motociclete Harley, homari, Coca Cola, Huckleberry Finn, Holden Caulfield, spălătorii, cosmopolitism haotic, mașini Pontiac, bacșișuri eliberatoare. Sigur că, puse laolaltă, ele sună oarecum ready made, de nu chiar ușor snob, și
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
dar cotul bărbatului trece dincolo de cotiere și Îl Împunge. Femeia Își apropie coapsa de a lui, sorbindu-i piciorul. Americanii devin din ce În ce mai mari, scaunele din ce În ce mai mici, e diavolesc, dă În clocot Wakefield. Producătorii de blue jeans au Înțeles că fundul americănesc mediu a crescut considerabil, de ce n-or pricepe și liniile aeriene? Wakefield face exercițiile de respirație profundă recomandate de Zelda, Încercînd să se relaxeze, apoi evadează În paginile cărții sale. Poartă cu el, În toate călătoriile, Inocenții În străinătate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
te trezi avînd un păr ca al lui Donald Trump, a avea prea mulți bani te poate face să te simți vinovat. Ușor de Înțeles, oamenii vor să șteargă această vinovăție prin filantropie. Generozitatea, adică filantropia, este tot atît de americănească precum... ce exemplu să vă dau, french fries. Un american nefilantrop este un cetățean nereușit, o aberație pe care identitatea noastră națională nu o va tolera. Chiar și Al Capone a organizat niște cantine pentru săraci. Aici se auziră ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
14, la sediul Uniunii Scriitorilor, în aristocratica "sală a oglinzilor", a avut loc lansarea volumului De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia? Autorul, Eugen Șerbănescu, consul general al României la New York, prezent la lansare, s-a bucurat de o primire "americănească": ziariști, blitz-uri, camere de luat vederi, femei frumoase înarmate cu microfoane care îi solicitau interviuri. în sală s-a aflat (foarte multă) lume bună. Iar cartea a fost prezentată de critici literari importanți, printre care Laurențiu Ulici, președintele Uniunii
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
am de-acum încolo! Se opri la magazinul Muzica. Mișu se gândise inițial să cumpere niște CD-uri cu colinde, să aibă cu el niște muzică românească. Apoi își dădu seama că asta e o ipocrizie, dacă aici asculta muzică americănească, atunci abia aștepta s-o audă acolo, live! Așa că achiziționă câteva icoane pe sticlă, pe care se gândi că ar putea să le vândă binișor dincolo. Ar merge și o carte de drum, se gândi Mișu, pășind pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
uitându-mă pe geam, la niște vecini, i-am explicat tatei ce și cum fiind și eu foarte indignat de sportul acesta foarte urât iar tata m-a sfătuit să stau departe de asemenea spectacole ieftine, deși recunoștea că tentațiile americănești sunt foarte mari. La școală, când ne-au fost solicitate exemple negative din viața cotidiană, de care, ne-a zis doamna, trebuie să ne ferim ca de Ucigă-l Toaca, eu am prezentat cele două secvențe americănești din sportul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
recunoștea că tentațiile americănești sunt foarte mari. La școală, când ne-au fost solicitate exemple negative din viața cotidiană, de care, ne-a zis doamna, trebuie să ne ferim ca de Ucigă-l Toaca, eu am prezentat cele două secvențe americănești din sportul acela urât, fiind apreciat ca de obicei: "Nu degeaba îți zice lumea micul depravat! Depravat o să rămâi toată viața!" Eu, care tot nu ajunsesem să mă înfrupt din înțelepciunea dicționarelor, mi-am zis, observând ieșirea pasională a doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
greens”, adică „să facem niște verzișori”, ca să nu mai zic de americana clasică, idiom la care apelează des, aparent din frustrarea vorbitorului de română care vrea să exprime un concept mai aproape de inima lui și nu reușește; inima șefului e americănească, o inimă mare, unsuroasă, ca a unui mâncător de carne, o inimă luminoasă, clădită în forma unui zâmbet. Și e un tip de treabă. Dar de ce povestesc eu de șeful și de Cornel, când necazurile mele sunt în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
singur polițist care vine la fața locului pe jos (că-i sănătos), pe bicicletă (dacă are), sau cu tramvaiul (dacă stă într-un târg mai acătării). Acesta intră în viteză și după ce face în forță o rostogolire ca în filmele americănești, alunecă grațios pe coaja de banană, se duce cu capul direct în topor și dă vitejește colțul, spre imensa bucurie a ministrului de resort care jubilează că a mai scăpat de un salariat fără să-l concedieze. Și după cum spuneau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
În plus, habar n-aveam unde mă aflu. Cât privește șansa de a găsi afară o mașină cu cheile În contact În care să sar acrobatic și să mă fac nevăzut cât ai clipi, așa ceva dă bine În thriller-uri americănești; În viață, o atare speranță frizează ridicolul. Și atunci? Ce joc făcuse cu mine dându-mi pistolul interpolista alunecoasă și imprevizibilă? La dischetă nu mă gândeam - cel mai probabil era că n-avea nimic Înregistrat pe ea, o adăugase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era o chestie, Însă, probabilistic, suprapunerea - greu de admis, dat fiind numărul enorm de variante cu care intra În concurență - nu era totuși nici absolut imposibilă, așa că... În zilele când necunoscutul cu fizionomie europeană, vorbind o engleză cu vădit accent americănesc, care Îi oferise o săptămână de răgaz pentru a se decide Între SUA și Centru aștepta răspunsul, povestea din urmă cu ani se repetase halucinant În datele sale fundamentale. Detaliile difereau, se-nțelege, dar acest amănunt nu schimba nimic. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și patru români să își facă festivalul privirii printre pelicani, palmieri, flori mov și grăsuțe, case albe fără parter, ca să se plimbe oceanul când are năbădăi, ambarcațiuni, rulote, vile și viloaie, într-o democrație reală unde se pot întâlni sărăntocul americănesc cu middle-clasul românesc și miliardarii de pe unde or fi. Am să opresc aici povestirea care se va odihni desigur veșnic în amintirea mea, ca și această jumătate de an american din viața mea de estică. Între timp, mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cutii de chibrituri, colecția de poze din cutiile de gumă de mestecat, racheta de tenis, cea de badminton, paleta de ping-pong, mingile, modelajele de la Casa Pionierilor, figurile din desenele animate făcute din placaj traforat și apoi pictate broșurile franțuzești, nemțești, americănești și iugoslave cu benzi desenate, pe care le primisem de la foștii colegi ai lui tata, cuțitul de vânătoare, un tomahawk, praștia, arcul, pistoalele de jucărie, trei patroane vechi care încă mai miroseau a praf de pușcă, cele trei echipe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
riscul, dar nu-l elimină. Iar a vorbi despre așa ceva e cumva primejdios, când ești o mare gazetă cu tipografie proprie și te lauzi cu rotativa unică în România, adusă tocmai din Würzburg. Mai bine fac alți confrați, dau știri americănești care te uimesc din cale-afară, dar nu devin subiecte de dispută: de pildă că un tipograf culege 12 mii de litere pe zi. Dacă socotim că distanța străbătută de mână, pentru fiecare literă, ar fi de 2 pași, reiese că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
totuși, believe me, it’s an absolute thrill! Când mă uit la chestiile astea, mă simt high! More or less... — Got ya! By the way, nu ți se pare că unele din instalații sunt ușor (vorbitorul face semnul de ghilimele americănesc, cu degetele ridicate în aer) „obsolete“? — Sort of. Dar sunt cool totuși... — OK. Nevermind... Așa stau lucrurile și n-avem ce face. Dar am și eu un vis - unul mai modest decât Martin Luther King. Mi-ar plăcea ca vreodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
întrebați de ce! Poate că ești un văcar patriot, îmi susură cineva la ureche. Cotidianul, 2-3 martie 2002 America e cu ochii pe noi — Pe tine nu te-a enervat articolul lui Tony Judt? mă întreabă Pastenague în stilul său abrupt, americănesc... De ce să mă enerveze? fac eu pe prostul. — Cum de ce? N-ai văzut cum e făcută cu ou și cu oțet țărișoara? Îmi flutură pe sub nas un număr mai vechi din 22 în care se lăfăie pe mai multe pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de țară și lichele și parveniți și cum mai vreți să le spuneți, care s-au gândit că așa ocazie nu se ratează și că ce-ar fi să ajungă și ei mari și foarte bazați, așa ca prin filmele americănești, adică niște boși mafioți. Cică ălora le merge bine În "familii" și găști și ce s-au gândit deștepții noștri? C-ar fi bine să facă la fel, adică să-i imite pe ăia, că la mai mult nu-i
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
vorbea, râdea și cine știe ce prostii mai făcea p-acolo. — Nu fac nimic, madam Delcă, zice madam Ioaniu. Nu fac nimic, fumează ca șerpii, toți, și aduce unul dintre ei o sticlă, și beau băuturi tari, cum e moda de-acum, americănească, și mai vorbesc ce mai vorbesc, dar mai mult tac și ascultă muzică. Ce muzică-i asta care-o ascultați voi ? l-am întrebat pe Tudor, și el a râs și-a zis că-n toată lumea s-ascultă muzica asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Îl conduc Înăuntru, unde Îi așteaptă Cyril. — Bine ați venit la Panther Corporation, UK, spune Cyril foarte plin de sine. Sper că ați avut o călătorie plăcută. — N-a fost chiar așa de rea, spune bărbatul, cu un puternic accent americănesc. După cum vedeți, astăzi este o zi normală de lucru... — Hei, ia uitați-vă, murmură Katie. Kenny a rămas pe-afară. Kenny Davey, unul dintre designeri, bîntuie pe treptele de la intrare cu o expresie stresată pe față, Îmbrăcat În jeanși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
scoase o pălărie texană pe care n-o avea și se porni să facă niște saluturi largi și prelungite, desena În aer și apoi ștergea evantaie care deschideau un unghi de o sută de grade, saluturi de tipul un-cîntec-prietenesc și-americănesc... „Băiatul lui Lester“, comentă Juan Lucas Între hohote de rîs. Santiago plăti o groază de bani pentru exces de bagaje și se repezi să-și Îmbrățișeze familia, urmat de aproape de Lester Lang al IV-lea. Susan Își luă o Înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mâncare până la sfârșitul zilei, fără Îndoială piesa de rezistență a meniului bunicii Gülsüm avea să fie desertul: ashure. Toată copilăria și adolescența sa Mustafa Kazanci savurase ashure mai mult decât orice alte dulciuri, iar dacă produsele alea Îngrozitoare fast-food americănești nu-i stricaseră tabieturile culinare, spera bunica Gülsüm, avea să fie Încântat să descopere În frigider boluri Întregi din desertul lui favorit, așteptându-l de parcă viața ar fi fost aici aceeași și ar fi putut-o relua de unde o lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îl conduc Înăuntru, unde Îi așteaptă Cyril. — Bine ați venit la Panther Corporation, UK, spune Cyril foarte plin de sine. Sper că ați avut o călătorie plăcută. — N-a fost chiar așa de rea, spune bărbatul, cu un puternic accent americănesc. După cum vedeți, astăzi este o zi normală de lucru... — Hei, ia uitați-vă, murmură Katie. Kenny a rămas pe-afară. Kenny Davey, unul dintre designeri, bântuie pe treptele de la intrare cu o expresie stresată pe față, Îmbrăcat În jeanși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]