72 matches
-
putere, cum să se poată mișcare când cei cari au meseria de-a înscena mișcări se află tocmai în pita lui Vodă, ca șoarecele fabulei lui Alexandrescu în cașcavalul de Parma. Daca am considera lipsa de inteligență și onestitate politică, americanismul fără conștiință și fără scrupul, goana după cumul și diurne, creațiunea de lefuri colosale ad-hoc pentru patrioți violonceliști, c-un cuvânt corupția plebei de sus și suferințele poporului de jos, care plătește din sudoarea lui toate zădărniciile și viciile celor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
e deloc indiferent elementul ce are a determina caracterul și soarta acestei țări. Pretindem în mod absolut ca el să fie acelaș care-a determinat caracterul țării de la 1200 - 1700 și de la 1821 - 1866. O țară care ar apuca căile americanismului deplin devine indiferentă pentru român și e cel mult o espresie geografică, o firmă, un otel, nu o patrie, nu un stat național. Dar, zice "Cumpăna", atât în lumea fizică cât și [în] cea morală există și domnește numai ceea ce
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
literare”), Ovid Densusianu („Vieața nouă”), Mihail Dragomirescu („Convorbiri critice”), E. Lovinescu, C. Rădulescu-Motru („Noua revistă română”), N. D. Cocea („Facla” și „Viitorul social”). Aceștia îi imputau poporanismul și „țărănismul”, respingerea modernismului, a „intelectualizării” și „urbanizării” literaturii române, dar acuzau concomitent „americanismul” sau „mercantilismul” (plata colaborărilor). Apogeul manifestării lui polemice în V.r. se înregistrează în reprimanda aplicată lui Duiliu Zamfirescu pentru opiniile din discursul de recepție la Academia Română. Contribuțiile lui G. Ibrăileanu, foarte substanțiale, în sine o operă critică, s-au
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
că au o misiune civilizatoare. Nu putem vorbi bineînțeles de un imperiu teritorial, ci de unul non-teritorial, cu granițe variabile în funcție de interesele de moment. Globalizarea nu poate avea însă o singură fațetă; cea impusă de modelul zdrobitor de eficient al americanismului. Lumea modernă este mult mai complexă și mai imprevizibilă decât cea antică. În plus tendința de unificare este globală și cuprinde aspecte complexe ale culturii și științei. Teoria totului Poate fi această goană după unificarea tuturor teoriilor științifice doar o
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
hăinuțe“, „plimbărică“, „supiță“, „bârfuță“, „glumiță“ etc. Știu. Degeaba bombăn. Foarte multe telespectatoare adoră acest tip de emisiuni. Ce pot pentru ca să spun? Sunt drăguțe. Sunt fete bune. Sunt ale noastre.) Cu „fascinant“ e altceva. E unul din nenumă ratele englezisme (sau americanisme) ale culturii noastre contemporane. Fascinating, ca și great sunt cuvinte prin care anglo americanii înțeleg să arate cât de intens pot participa la o conversație care, de fapt, nu-i interesează. „Tocmai m-am întâlnit cu John!“ „Fascinating! “ sună răspunsul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ci prin internet, din PC în PC, păstrându-și astfel caracterul de creație colectivă. "Balada lui Ion Americanu", la mare circulație astăzi printre românii emigranți din USA și Canada, e-o mostră. Deplânge pocirea limbii strămoșești și împănarea ei cu americanisme: "De pe meleagul transilvan / Plecă Ion peste ocean / Lăsându-și strămoșeasca glie / Cu viză de la... loterie." Și ce să facă bietul Ion altceva decât să se alinieze la moda lingvistică a noilor meleaguri? "El PENTUIEȘTE, nu vopsește / Toyota lui o DRĂIVUIEȘTE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
împotriva implicării UE, percepută ca nelegitimă și ipocrită. Pe de altă parte, în America Latină, mulți populiști au făcut din lupta împotriva implicării în regiune a Statelor Unite, în mod vădit în interes propriu, o parte importantă a luptei lor populiste împotriva americanismului. Problema este că susținerea democrației este bazată pe ideea lipsei partizanatului. În consecință, implicarea actorilor din afara sistemului în guvernele alese în mod democratic ridică inevitabil suspciuni privitoare la existența unei agende partizane (Carothers, 2010: 69). Cu alte cuvinte, a face
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
influență, realizarea "Statelor Unite ale Europei" a devenit o necesitate vitală în momentul în care, după perturbările provocate de un război care a fost cît pe ce să arunce Europa în haos și barbarie se profilează un dublu pericol, "bolșevismul" și "americanismul" care amenință identitatea acesteia. Briand, aflat atunci la apogeul gloriei sale internaționale, urmărește cu simpatie acțiunea militantă a acestor propagatori ai ideii europene. Din 1926, el încurajează cu căldură inițiativele lui Coudenhove-Kalergi și în anul următor devine chiar președintele de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
girul votului universal (ca și poeții, de altfel). Ele sunt alese, unele de Cer, altele de circumstanțe prin vot uninominal și providențial într-un singur tur de scrutin. Întrucât atentează la legea majoritară și la menținerea drepturilor noastre sociale, aceste americanisme nu mai hrănesc decât ecranele și albumele noastre în activități recreative de seară: filme, romane, postere... La Damasc, am văzut într-o seară adunați laolaltă într-o vitrină un Saladin multicolor, un Che Guevara în alb-negru și un Nasrallah hilar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
caracterizată prin constrîngere, rigorism, eteronomie și b) educația liberă, care nega orice autoritate și acorda deplina libertate de manifestare a instinctelor. Dacă primul tip de educație era propriu după opinia lui Foerster "prusacismului", cel de-al doilea tip era caracteristic "americanismului". În opera sa, Școala și caracterul, Foerster respingea ca unilaterale ambele tipuri de educație. Constrîngerea rigidă și brutală nu pregătește pentru viața contemporană, care cere inițiativa personală; și mai primejdioasă este educația liberă, care nu cultivă energia necesară individului pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în lucru. Proces de purificare. Lumea l-a acuzat până astăzi pe autor. Chiar și japonezii îl reneagă, le e frică de el. Unii îl acuză de comunism, alții de naționalism. El vede o Japonie care se distruge prin comercialism, americanism. Japonezii se războiesc contra fricii, a lașității, a imposibilității de a face ceva. Filmul japonez Imperiul Simțurilor; Insula. Moarte - eliberare. Nu este un sfârșit. Costumele vor juca un rol foarte important. Toți sunt modele ale unei alte societăți. Muzica - complet
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să se prefigureze, dar nu însoțite numaidecât de un efort mental, ci de un fior emoțional. Pentru a depăși confuziile, se cuvine acceptat adevărul că românii americani sunt americani, și încă autentici, din toate punctele de vedere, că „americanizarea” și „americanismul” lor se raportează la o scală complicată și de mari dimensiuni, delimitată de argumente specifice, scală care îi privește, înainte de toate - sau chiar numai -, pe ei înșiși. Ei sunt și se consideră, mai întâi, americani. Ipostaza de români americani este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
emigranții, chiar și după ce ei deveneau americani. în fiecare perioadă, Noul Continent arăta altfel și reprezenta altceva pentru virtualul emigrant. Așadar, cel eșuat pe un țărm al Atlanticului sau al Pacificului s-a confruntat cu dificultăți specifice emigrației și cu „americanismele” epocii. Apoi, fiecare emigrant venea cu limitele și complexele lui, care nu trebuie evitate ori tratate tangențial. * Referindu-ne la emigrația română în America, socotim necesară reluarea unei întrebări, căreia nu i s-a răspuns încă, deși a fost formulată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
avut nevoie întotdeauna de cei veniți din afară, care nu reprezentaseră numaidecât un excedent în țara lor de origine, noii imigranți nu erau primiți cu entuziasm de nativi, indiferent dacă aceștia din urmă erau asimilați întru totul sau își afișau americanismul ca pe o virtute personală. Așa cum se recunoaște de altfel, „as sincere as some of the Americanizers were, in the end they imposed a standard of immigrant performance that left those who did not conform extremely vulnerable to nativist attacks
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
psihică, motivația emigrării etc. Dincolo de dificultățile pe care le ridica “însușirea” identității americane în fața celui abia venit, „ineditul” pe care i-l oferea America - deci confortul și civilizația - îi atenua suferința, înlesnindu-i adaptarea. în paralel sau înaintea „convertirii” la americanism, fiecare român s-a confruntat - numai el știe cum - cu „eliberarea” de vechea sintalitate, efort care se încheie, de regulă, cu o „suprapunere” ce evoluează către un presupus melanj, a cărui consistență este una mozaicală. Această aparentă descuamare nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poată pretinde ori constitui într-o țară sau în ceva asemănător, bazate pe o societate distinctă. De obicei, procesul americanizării este privit din perspectiva celor care deja au devenit sau care se pretind a fi americani. Dar cum putem cântări americanismul fiecărui fiu al Lumii Noi, chiar dacă el, americanismul, este declarat, deci recunoscut, ori numai subînțeles? Americanizarea trebuie cercetată și din punctul de vedere al celui supus procesului, deci al imigrantului. O asemenea abordare a făcut obiectul mai multor investigații, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în ceva asemănător, bazate pe o societate distinctă. De obicei, procesul americanizării este privit din perspectiva celor care deja au devenit sau care se pretind a fi americani. Dar cum putem cântări americanismul fiecărui fiu al Lumii Noi, chiar dacă el, americanismul, este declarat, deci recunoscut, ori numai subînțeles? Americanizarea trebuie cercetată și din punctul de vedere al celui supus procesului, deci al imigrantului. O asemenea abordare a făcut obiectul mai multor investigații, fără a se elucida însă toate temele relevate de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
America: 1984-1995, Centrul de Studii și Documentare, A 65-a aniversare a gazetei „Solia”, Evoluția noilor comunități ale românilor-americani, Relațiile românilor americani cu „țara veche” etc. în același timp, cei interesați de cunoașterea unor personalități ale acestei componente etnice a americanismului vor putea citi intervenții ca Arhiepiscopul Valerian D. Trifa, scriitor de limbă română, Stelian Stănicel: om adevărat și prieten la nevoie, Arhiepiscopul Nathaniel, Traian Lascu, Eugene S. Raicu, Părintele Vasile Hațegan, un român-american exemplar etc. O valoare deosebită o are
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
enunța această dublă semnificație, am dat și titlul alternativ de „cinema al periferiei”. Manifestul conține 13 părți, și va fi publicat integral pe <a href="http://www.artapolitica.ro">www.artapolitica.ro</a> în perioada următoare. [2] Expresie a pan-americanismului luptătorului pentru liberare de sub statutul de colonii ale țărilor Americii Latine, Simon Bolívar. Acesta a susținut unirea tuturor țărilor latino-americane într-o formă de internaționalism regional. „Una sola debe ser la patria de todos los americanos” („Patria tuturor americanilor trebuie
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
între eu-ul Clinton și noi-ul Americanii, căci persoana I este folosită pentru a transmite gândurile, emoțiile omului Clinton (omului politic, religios, americanului, democratului, etc), iar formulele de plural îl identifică pe Clinton cu America, poporul american, ideea de americanism. Evident, imaginea adoptată este cea a salvatorului, mai degrabă un Moise gata să-și treacă poporul printre ape, decât un Solomon sau Cincinnatus. După scandal se poate spune că tinde spre o imagine de Alexandru cel Mare în ultima perioadă
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]
-
statului Maine, a ținut un discurs în plenul Senatului, discurs pe care l-a numit "Declarație de conștiință". Într-un atac direct împotriva mccarthy-ismului, ea a chemat la încetarea "asasinării caracterului" și a enumerat " câteva dintre principiile de bază ale americanismului: "dreptul de a critica", "dreptul de a avea convingeri inpopulare", "dreptul de a protesta", "dreptul de a avea o gândire independentă"." Ea a mai adăugat: "libertatea cuvântului nu este ceea ce era în America," și critica fățiș "tentaculele canceroase ale atitudinilor
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
formarea noi lumi postbelice. Congresul a votat pe 6 aprilie 1917 declarația de război, dar era departe de a fi unanimă. Americanii germani au fost uneori acuzați că ar fi simpatizat cu Imperiul German. Fostul președinte Theodore Roosevelt a denunțat " americanismul despărțit ", insistând asupra loialității pe timp de război. O mică minoritate au plecat înapoi în Germania, sau au ridiculizat pe britanici. Aproximativ 1% din cei 480.000 de străini inamici de nastere germană au fost închiși în 1917-1918. Acuzațiile incluse
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]