329 matches
-
fără suflare. Petrecuse noaptea cu logodnica de bronz, care, la răsăritul zilei, își reluase locul pe soclul din parc, lăsând inelul lângă pernă! Visul lui era aidoma nuvelei, statuia aducea cu Clotilde, parcul era Cișmigiul, iar inelul era... inelul cu ametist! A doua zi o porni hotărât, prin Paris, pe urmele lui Clotilde. Cele trei luni erau pe sfârșite și își aminti că își pusese în gând, de la plecarea din București, să afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aminti că își pusese în gând, de la plecarea din București, să afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici. Totul începuse să se închege ca un mozaic. Un mozaic refăcut din atâtea piese disparate... Parcul, aleile, casa, scrinul cu ametist, Jurnalul, scrisorile, atelierul, cămașa în carouri... Avea însemnate, într-un carnețel, din "Jurnalul lui Clotilde" câteva din "obiectivele" ei care, paradoxal, figurau și printre cele ce-și mai propusese și el să vadă în cele trei luni de ședere aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-mi sugrume viața! Vreau să fiu liber. Nu! Eu nu am iubit-o cu adevărat! O urăsc! O urăsc pentru tot ce a făcut! A făcut totul împotriva mea și acum m-a împovărat! Mă simt împovărat! Mi-a lăsat ametistul să mă bucur. Dar cum mă pot bucura, când mi-a lăsat gândul că n-a fost un accident. O urăsc, o urăsc! Mersul cu trenul l-a mai potolit, deși alternau accesele de furie cu cele de calm. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tulburare îl cuprinse, ea observă și-l întrebă, oprindu-se din dans în fața lui: S-a întâmplat ceva? Parcă n-ar fi fost destul acea amintire fugară! Ea îi luă amândouă mâinile și atunci..., atunci a observat inelul..., inelul cu ametist! Nu, nu am nimic. Îi sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice era cufundată într-o discuție aprinsă cu Ana, care, cu caietul de schițe în față, desena și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Beatrice și Mihai. Era mândru de Mihai, se vedea realizat prin el. Dar Beatrice cu părul ei blond, căzând în cascade, cu ochii aceia ca cerul, cu vocea blândă și caldă... Și lovitura aceea în moalele capului cu inelul cu ametist. Fugise de la Paris, voia să-și afle liniștea, să scape de fantasme. De aceea își luase casa de la Bucura, de aceea muncea acolo de dimineață până seara, să-și umple timpul, să cadă secerat, să doarmă fără vise, să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
logodnă pus în degetul statuii... Și statuia nu era o Venus oarecare, era o frumusețe blondă, cu ochii albaștri, era Clody... Venise să-i înapoieze inelul de logodnă? Inelul cel din aur alb, cu diamante, care avea în mijloc un ametist, în formă de inimă! Și parcă de undeva apăruse și părintele Gherasim, cu cădelnița și busuiocul muiat în agheasmă, și îi tot dădea cu cădelnița și agheasma pe la nas, spunându-i: "Cere-i iertare, Petre, cere-i iertare"...! Ușor-ușor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se plictisea, mereu își găsea ceva de lucru. Ba în livadă, ba la gard, ba prin sat, la sfat cu oamenii..., dar totuși viața e făcută ca să fie trăită în familie sau cel puțin în doi. Deodată își aminti de ametist uite mesajul! Am bucuria de a trăi, de a crea și parcă ura care-l sugrumase de atâta timp se risipise. Și evadarea din București îi făcuse atât de bine! Cu mâinile lui a creat această casă, această frumusețe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
oferi o casetă cu bijuterii, Brazilia fiind o țară bogată în pietre prețioase și semiprețioase. Caseta, lucrată dintr-un lemn local foarte frumos și parfumat, pau do Brasil, avea o diademă, un colier, o brățară, cercei și un inel, cu ametiste, prinse în aur alb și garnitură de diamante. Erau o minunăție! De la Regina Elisabeta au ajuns, ca dar de nuntă ,la Regina Maria și de aici... Tată, deci în casetă erau o diademă, un colier, o brățară, doi cercei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se lasă, se slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și goală, ca o legătură subțiată de lână. mi se face frig, în somn, în trezie, în gând, în măduva sticloasă, mi se face gol în tăcerea fibroasă. ametistului meu îi pălește scrierea cuneiformă, pare pudrată de zăpadă ce-n palma înțepenită de ger, în solzi stă să cadă. ăsta nu-i dor, e boală curată, e rupere de os, e surpare de mină, e frângere de țesut, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
razele câte unui apus ca pe strunele unei harfe. sunetul se leagă din rășini portocalii ce bat înspre rozuri și violeturi, în registrul grav, aproape întunecat, al indigoului răgușit. sunt sonuri ce urcă-n înalt, fac din seară un uriaș ametist, a cărui strălucire unge pământul cu tămăduitore pomezi. e un cântec care cheamă spre moarte ca spre un ceresc festin, nu-i chip să-l ratezi, să nu te pătrundă, asemeni unui dureros spin. dar totul durează atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
neînțeleasă. Spun aproape orice, pentru că exista un lucru la care nu renunța niciodată, făcându-mă să pricep că „nu se poate”. Pe unul dintre degetele sale groase de la mâna stângă avea un inel delicat, un inel sidefiu, cu reflexe de ametist. A refuzat să-mi spună de unde-l avea, schimbând cu diplomație subiectul. Și, pentru că Îmi plăcea mult inelul acela, i l-am cerut cu nerușinare. L-am vrut al meu. Și am făcut-o Într-un mod barbar, Încercând să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întinse privirea spre geam. Spre geamul dincolo de care am văzut două siluete albe, prelungi, ținându-se de mână și ridicându-se, cu o zbatere de aripi, spre Înălțimi... Pe marginea ferestrei, luminând, am descoperit un inel sidefiu, cu reflexe de ametist, lângă o pietricică rotundă, de un purpuriu straniu, care mi se aprinse ușor În palme. 87 Războinicul domn M. Ia seama, luminăția-ta, i-o Întoarse Sancho Panza, că ăștia care se văd aicea nu-s uriași, ci mori de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu o singură pagină, pe care era scris cu caractere de modă veche, ondulate, următoarele: S.J. Phillips, Bijutieri, New Bond Street nr. 139 Londra, W1 Prin numire regală Dedesubt era o schiță complicată, În creion, al unui pandantiv cu un ametist oval, În jurul căruia șerpuia elegant un S alcătuit din mici diamante. „Colierul va fi gata pentru a fi ridicat după 20 noiembrie“, scria lângă desen. Am oftat adânc. Deci asta pusese la cale Hunter când fusese la Londra! Comandase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aștept să-l văd. Eram atât de Încântată de bijuterie, că nu am rezistat să nu-i povestesc lui Lauren despre ea. — Știi, aseară am găsit În computerul lui Hunter schița asta minunată de la S.J. Phillips cu un pandantiv cu ametist și cu un S din diamante În jurul lui. Este nemaipomenit de frumos. Nu că e drăguț din partea lui Hunter? Urmă o pauză lungă. Lauren păru să mediteze cu tristețe, apoi spuse: Draga mea, este pentru tine sau pentru... ea? — Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la ea, zăpăcită. Asta ce mai Însemna? — Nu vrei să o deschizi, iubito? Hunter era tot un zâmbet. Am ridicat cu grijă capacul cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific, ca și cum ar fi fost luminat din interior, iar diamantele care se Împleteau În juru-i luceau ca o galaxie de stele sclipitoare. Era un cadou foarte romantic. Dar... oare era acesta același pandantiv pe care-l văzusem purtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era adevărat? Îl purtase Sophia mai Întâi? Eram În ceață. —Nu ai de gând să-l Încerci? Am scos colierul din cutie și mi l-am prins În jurul gâtului. M-am Întors și m-am privit În oglinda din spatele meu. Ametistul atârna exact unde trebuia, exact sub clavicula mea. Reflecta lumina și scânteia Într-un mod foarte atrăgător. Ar fi fost minunat de purtat la balul lui Alixe Carter. —Hunter, este minunat, dar... —...grrrrrr! toarse Eartha Kitt, Începându-și recitalul. Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ceaușist prin propagandă literar-artistică, o rudă a lui Adrian Păunescu. La începutul carierei sale, el a făcut acest lucru explicit. Prima poezie din primul său volum, Sensul iubirii (1960Ă, se încheia așa: Cu timpu-acesta bolții îi supun/ rubine și smaralde, ametiste/ și cărămida trupului mi-o pun/ la ridicarea lumii comuniste. Ca să nu lase loc vreunei umbre de îndoială, N.S. își dedica poeziile cui trebuia: Internaționala - la aniversarea lui Vladimir Ilici (Va fi o judecată neînduplecată/ iar numelui ei poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
La bărbații în costum. La femeile în haine de blană. Toți sunt asasini Rolfing, spune ea. Asasini Reiki. Asasini prin irigarea colonului. În terapia cu pietre prețioase, spune Angelique, dacă pui un cristal de cuarț pe inima cuiva, apoi un ametist pe ficat și un turcoaz pe frunte, provoci o comă ireversibilă. E destul ca un expert feng shui să se strecoare în camera cuiva și să-i rearanjeze mobilierul pentru a provoca o afecțiune renală. — Moxibustiunea, spune ea, știința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
căutăm pentru a căuta din nou, iar și iar, doar vom găsi. Ce? Magda Geană, clasa a VII-a B Timp de hlamidă albă Divin, fremătând diafan, valuri spumegând de fulgi gingași coboară tresărind la fiecare adiere de vânt. Fundal ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi, definind trupuri pe timp de rugăciune, cu mâinile împlântate una în alta, poleite cu neaua grea și pufoasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
De obicei, vine un stadiu în care șampania încetează să mai placă și atunci se trece la vin roșu, whisky, coniac. Noi suportăm toate efectele plăcute ale șampaniei și nici un efect negativ. Am impresia că exercităm unul asupra altuia efectul ametistului. -Ce treabă au ametistele în tărășenia asta? -Ametistul are drept etimologie „care înlătură beția”. I se atribuia această virtute pietrei prețioase în discuție. Pilangiii din Antichitate nu se despărțeau de ametistul lor. -Și avea efect? -Nu cred. În zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
stadiu în care șampania încetează să mai placă și atunci se trece la vin roșu, whisky, coniac. Noi suportăm toate efectele plăcute ale șampaniei și nici un efect negativ. Am impresia că exercităm unul asupra altuia efectul ametistului. -Ce treabă au ametistele în tărășenia asta? -Ametistul are drept etimologie „care înlătură beția”. I se atribuia această virtute pietrei prețioase în discuție. Pilangiii din Antichitate nu se despărțeau de ametistul lor. -Și avea efect? -Nu cred. În zilele noastre, fiecare are trucul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
negativ. Am impresia că exercităm unul asupra altuia efectul ametistului. -Ce treabă au ametistele în tărășenia asta? -Ametistul are drept etimologie „care înlătură beția”. I se atribuia această virtute pietrei prețioase în discuție. Pilangiii din Antichitate nu se despărțeau de ametistul lor. -Și avea efect? -Nu cred. În zilele noastre, fiecare are trucul său mai mult sau mai puțin dezgustător: să înghiți uleiul dintr-o cutie de sardele înainte de a merge la o băută, sau să-ți căptușești stomacul cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
găuresc, o strâng în metal, și-o pun pe deget sau la gât, iar când se plictisesc o aruncă sau o dăruiesc altcuiva... "Tristă soartă pentru ce-i frumos în lumea asta!" șopti către agatul de alături un cristal de ametist. Așa violet cum era, toate celelalte i se plecau pline de respect, ca unui înțelept doar se știe că el fusese printre pietrele alese de Dumnezeu pentru preoții Lui. "Așa e! și citrinul se aprinse mai galben lângă ametist. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de ametist. Așa violet cum era, toate celelalte i se plecau pline de respect, ca unui înțelept doar se știe că el fusese printre pietrele alese de Dumnezeu pentru preoții Lui. "Așa e! și citrinul se aprinse mai galben lângă ametist. Noi înflorim în inima pământului, toată lumea spune că e stâncă acolo dar, niciodată, nici o inimă nu e mai caldă, mai bună, mai sigură, mai... fidelă... decât inima Pământului. Și înflorim acolo, pentru Dumnezeu, rămânem acolo pentru El și chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ciudă și mai tare și se întoarse, cât pe ce să cadă, ca să le răspundă, fiindcă începuseră și celelalte să facă haz! "Ei bine, uite că știu ce e dragostea! Dacă vrei să știi, stră-stră-străbunica mea s-a căsătorit cu ametistul și au avut o mulțime de copii, cristale galbene-violet, și oamenii le-au pus numele "amitrin". Chiar și eu, dacă te uiți bine, sunt puțin violet, de la bunica!" "Bine-bine, copilaș! îi răspunse împăciuitor ametistul. Și totuși, e ceva cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]