976 matches
-
sau să mai aștepte câteva zile. Acea detașare a spiritului de substanța lui se lăsa așteptată, greu cucerită, ca o ceață densă, abandonată în mângâierea ultimelor suflări. Pacea, liniștea și aroma blândă a celeilalte lumi îi fura orele, minutele, secundele, amorțindu-i mintea și ființa desfrunzită, corpul umilințelor și lașităților, carcasa aceea zaharisită cu care străbătuse mormane de timp. Închise ochii încet și i se păru c-o vede pe Emilia. Draga de ea! Tânără, vioaie, dornică de viață, zâmbind printre
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1407961263.html [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
iubirăți Mai mult nesimțirea lenii Vreme-n care vă hrănirăți Copilașii cu vedenii. Dar treziți-vă, albirăți Și tot rob pe rob urâți Vreme-n care rătăcirăți Slabi, bolnavi și amărâți. Reveniți-vă, greșirăți Prin păcatul adormirii Vreme-n care amorțirăți Fără simțul viu al firii. Dar treziți-vă, murirăți Sufletește câini, nu lei, Și, trufași, dezmântuirăți Țara Sfântului Andrei. SOCIETATEA CIVICĂ SE TREZEȘTE DIN LUNGA-I LETARGIE! CURÂND VEȚI AUZI SEMNALUL LUPTEI PENTRU NEAM ȘI ȚARĂ, CĂCI NE AFLĂM ÎN
DEŞTEPTAŢI-VĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Desteptati_va_romeo_tarhon_1374215948.html [Corola-blog/BlogPost/360438_a_361767]
-
încețoșat și simțea cum ochii i se umezesc de aerul rece, care îi cuprinsese trupul. Era frig, foarte frig iar gerul îl înțepenea. Nu mai putea striga căci gura îi rămăsese încleștată de la căzătura puternică, ce îl făcuse să îi amorțească brațul stâng. Valtrapurile nopții cuprinsese orașul iar el gemea din ce în ce mai rar. Nepăsarea este una dintre stările de fapt ale îndestulatului, a aceluia care ignoră sau, mai bine spus, a celor care se protejează pe sine descoperindu-se în fața unor energii
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_imi_plange_ziua_ce_a_trecut_eseu_.html [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
drumul vostru spre înainte. Îi îndruma să fie răbdători cu ei și cu cei din jur, dar insistenți, pentru că altfel, vor fi loviți, iar loviturile omului cu mintea odihnită sunt grele, de multe ori ducându-te la pierzanie. Cum stătea, amorțit de frig, își aduse aminte că are mobilul în servieta, care se afla la o distanță de trupul lui căzut; dar cine să i-o aducă aproape de el și cine să-i formeze numărul pentru a vorbi cu cei de-
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_imi_plange_ziua_ce_a_trecut_eseu_.html [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > PREA FERICITUL Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului M-am trezit cu sufletul bolnav. Somnul mi-l amorțise temporar, dar de cum m-am sculat mi-am amintit în toate amănuntele că am de ce să sufăr intens. Pe deasupra, mai trebuia să și ajung la școală la prima oră. Am luat tramvaiul de șapte. De obicei aștept unul mai gol
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Prea_fericitul_mirela_borchin_1383414491.html [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
nici un caz la conversație. Dar acum, ascultând vocea Deliei, plicul pe care il desfăcu și citi de rață neplătită, de care nici nu-și adusese aminte, părea că se trezește din letargie. Încerca să se trezească din somnul ce-i amorțea conștiința: — De ce să divorțam, Delia? Eu recunosc, am o aventură, așa mi-au dictat mie nevoile. Undeva am greșit amândoi. Eu recunosc, tu însă mă acuzi doar fără să accepți că vina poate fi și a ta. Mi-ai adus
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1459445891.html [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
aventură, așa mi-au dictat mie nevoile. Undeva am greșit amândoi. Eu recunosc, tu însă mă acuzi doar fără să accepți că vina poate fi și a ta. Mi-ai adus o tânără în locuința, ea mi-a trezit simțurile, amorțite de un timp Poate o să-mi treacă și avem copilul, eu nu pot să renunț la Cristina. Delia îl asculta pe Criști, consternata. Bărbatul acesta nu mai are discernământ. Era hotărâtă, vă divorța. — Îmi pare rău, Criști, voi divorța. Și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1459445891.html [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
să...? Dar imaginația frânse elanul rațional. Nu atenuaseră, ci chiar anulaseră orice reacție! Așa se întâmplase, probabil, cu liceanul tolănit pe bancheta din fața ei și dinspre capul căruia căștile proeminente azvârleau difuz în atmosferă niște gâjâituri amuzicale. Că nu era amorțit o dovedi jetul de salivă trimis spre podea, printre picioarele călătorilor. Aha! nu dormeau. Aveau doar o inhibiție în a se manifesta, o inhibiție - rod al scârbei, al nepăsării, ce mai, al nesimțirii... Norocul Mirei fu oprirea în stație. Atunci
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1446965826.html [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește-o buburuză unui boboc de cală Ce amorțise-n glastră. Un val de-ntunecime Își unduie mătasea-n ocean pictat cu vise Pe boltă ard luceferi când jarul din lalele Se stinge-n bobi de rouă; firavele narcise Privesc îndrăgostite spre-un snop de albăstrele. Cu razele-i
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_florilegiu_georgeta_resteman_1368700542.html [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
a zidit ruina în care și-a petrecut amânarea; astfel dezlegând lumea. În acest apogeu al firii, omul , în golurile lui va simți geneza și revelația cuvântului creator. Bolta lui se va umple de luminători și pământurile de ape, toate amorțind firescul, lăsând ca nostalgia să umple de copilărie ființa. Iar insula, cu ruinele ei, nisipul efemer și chemarea reamânării ființei rămâne cu fiecare apus în ignorare prin părăsirea ei de mersul plutitor , printre stânci, al omului frumos și trecător. .. Căci
ASTEPTARE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 by http://confluente.ro/calin_marton_1445202186.html [Corola-blog/BlogPost/366480_a_367809]
-
fereastra inimii deschisă stăteam cu vântul la povești și singurătatea de mână te vedeam rătăcind pe drumuri întortocheate era o singură ieșire așteptam când m-ai găsit mi-ai cuprins speranța din privirea clară cu o mână am trezit visul amorțit sub pleoape cealaltă s-a eliberat simplu ... Citește mai mult ești cu minesimplumai căutat dintr-o toamnă în altacu fereastra inimii deschisăstăteam cu vântul la poveștiși singurătatea de mânăte vedeam rătăcindpe drumuri întortocheateera o singură ieșireașteptamcând m-ai găsitmi-ai cuprins
ANA MARIA GÎBU by http://confluente.ro/articole/ana_maria_g%C3%AEbu/canal [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Citește mai mult ești cu minesimplumai căutat dintr-o toamnă în altacu fereastra inimii deschisăstăteam cu vântul la poveștiși singurătatea de mânăte vedeam rătăcindpe drumuri întortocheateera o singură ieșireașteptamcând m-ai găsitmi-ai cuprins speranțadin privirea clarăcu o mână am trezitvisul amorțit sub pleoapecealaltă s-a eliberatsimplu... XXVIII. ȘI AZI PLOPII SUNT FĂRĂ SOȚ (LUI EMINESCU), de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 802 din 12 martie 2013. trăiesc în cea mai bună dintre lumi unde tu ai rămas frate cu
ANA MARIA GÎBU by http://confluente.ro/articole/ana_maria_g%C3%AEbu/canal [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
slăbiciune prostească, mă lăsasem mereu subestimată, acceptasem multe umilințe și ajunsesem să nu mai știu nici eu care sunt cea adevărată. Fusesem calomniată, acuzată de greșeli ce nu le făceam și nici nu mai reacționam la toate astea.Parcă îmi amorțise sufletul sub atâtea lovituri. Mă obișnuisem să le încasez, fără să mai mă împotrivesc. Singurii care m-au apărat de calomnii, care m-au reabilitat în fața oricui mă critica, au crezut în mine, trăind alături de mine momentele de cumpănă, au
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464902194.html [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
cu inima-ți de gheață, Cu suflet de cristal, cu mâini fără de soare, Ce tulburi prin perdele a porții dimineață? Așterni ispite multe prin bărbi încărunțite, Tu cerni în reci fiori o gheață tern ce arde Iernatice tablouri prin flacări amorțite De suferă pămăntul de vara lui cea verde. Te-așezi cu glas de zână, Crăiasă a zăpezii, Amurgul te respiră prin dansuri de cancan , Te vor topi de ghețuri, arzând, toți amorezii, Îmbrățișare-a iernii, mă ningi, dar sunt vulcan
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1452709115.html [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
în care maimuța a strigat prima dată cerului și apoi pas pe valul dintâi al firii învăț să cânt pe margini de cuvinte între mine și cer coroanele copacilor dansează amețitor îmi place să dansez dar uite clipă cum oasele amorțesc între clapele așteptărilor și dor le aud cum trosnesc și apoi cum împlinesc un ritual ciudat în care ele sunt ramurile copacilor din orașul fără glas iar eu trunchiul în care ele dansează odată cu coroanele copacilor rebele oase și tocmai
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ma_astept_tot_eu_dincolo_anne_marie_bejliu_1389071229.html [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
Florea Marian) Smicelele, ramurile de salcie aduse în Duminica Floriilor, sunt în stare de vegetație înaintată, cu acei "mâțișori" care sunt, din punct de vedere botanic, florile lor deci salcia este înflorită, semn sigur al venirii primăverii, când întreaga fire amorțită în timpul iernii începe să revină la viață, să învieze. Deci aducând în Duminica Stâlpărilor ramuri de salcie înflorită, concluzionăm că de aici poporul nostru a dat Duminicii Stâlpărilor denumirea de Duminica Floriilor. Mai este si o alta explicație, potrivit căreia
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1397022855.html [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
cea atotputernică Ai îndeplinit profeția biblică, Aducând profanei suflări Mii de binefaceri și alinări, Prin venirea și jertfa lui Mesia Care a tămăduit lumii toată ticăloșia. Mângâiere În viața cea pământească, Grijile pentru trai sunt multe, Iar sufletul începe să amorțească Din cauza păcătoasei credințe oculte, Pe care oamenii vor s-o ocrotească Și să pregătească minții inculte, Mare amăgire drăcească. Duhul pierdut se naște din profana aviditate, Animalică stare, himerică existență Ce ispitește ne-ncetat Și nu poate avea mângâiere, Ca un
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479393492.html [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
ținta. Am închis ochii, imaginându-mi cum săgeata devine extensia brațului meu. Deși nu știam cât de mult pot întinde coarda, am ridicat fața în bătaia vântului de nord-vest. Arcul era atât de greu că, în câteva momente mi-au amorțit brațele. Ratare! Căpetenia râse ușor, cu aroganță, în uralele războinicilor săi. Săgeata mea depășise pasarela, așadar, întinsesem prea mult coarda. Trebuia doar să-mi fixez bine arcul încordându-mi brațele, să ciupesc scurt coarda și să nu ratez. Nu am
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
imaginii: http://scrisoarefaralitere.wordpress.com/2012/10/15/ronald-companoca/ motto: „Mutismul cel mai sigur nu-i să taci, ci să vorbești" - Kierkegaard și dacă vorbele tale îneacă izvorul și florile nu mai cântă taci pentru a izbucni culoare în membrele amorțite de cuvintele fără sare piperul îl aduce rotunjimea vieții apoi ovalul ei laptele răsăritului de lună cornul adânc din miezul faptelor tale și toate toate liber curg după un atunci în care între tine și zbor aripa îngheață desprinsă de
RĂSARI ÎN TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 by http://confluente.ro/Rasari_in_tacere_anne_marie_bejliu_1392712629.html [Corola-blog/BlogPost/364081_a_365410]
-
aliată în această trudă? Evident! Mai ales când am jucat în filmul „Vreau să fiu actriță“, un „one woman show“. Avusesem o perioadă în care nu mai jucasem roluri foarte grele și n-am vrut să cedez ca artist, să amorțesc, să lenevesc. Și-atunci, mi-am propus să fac acest spectacol, la care mă gândisem de foarte mult timp și care a necesitat pregătire fizică. Mergeam cu bicicleta, eram foarte activă, dar, din păcate, suferind o operație la coloană s-
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1428898853.html [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]
-
ședințele de până acum, totul a fost transmis în direct. Scandalul, bătaia. Când sălile de ședință au rămas goale, cu scaunele rupte, mesele răsturnate și perdelele sfâșiate (ce-or fi avut și cu ele) la televizor au băgat mira. Oamenii, amorțiți de stupoare și necaz, s-au uitat o vreme la televizoare ca prin ceață, cu țiuitul enervant și lung al heterodinei, ca o înjurătură fără sfârșit. Asta e, și-au zis cei simpli, la omul sărac, îi cade pâinea-n
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” by https://republica.ro/trei-zile-fara-ei-z-asa-repede-ati-venit-copii-ti-am-zis-ba-livache-c-o-sa-fie-bine-hai-pe-ei [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
contemplarea stolului ce așeza o distanță tot mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444716567.html [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
autostrăzii un indicator pe care scria că mă apropiam de un loc de parcare pentru odihnă, m-am hotărât repede să mă opresc și să mă odihnesc câteva minute. După aproape zece ore de condus, picioarele începuseră să-mi cam amorțească, așa că, am ieșit de pe autostradă, în parcarea bine amenajată: Am observat că avea toiletă publică și am mers înăuntru să mă spăl pe față cu apă rece, ca să mă înviorez: In parcare, se mai aflau doi bătrâni cu o casă
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ioan_carja_1461538935.html [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ECOURI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se lasă blândă noaptea lumii, ecouri amorțesc în gheață, Iar mugurii pocnesc eroic sub semnul lunii-n arsa viață, Foșnesc în umbre prin altare cuprinse basme se trezesc Și arce de lumini, izvoare, torete-n ceruri strălucesc, Sentințe-mpărtășesc visării pe frunți în multe pribegii, Nebune-alerg cu valul
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1461652537.html [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]