964 matches
-
fie chic, va aprecia cu siguranță o pălărie delicată cu voaleta sau o băscută ”Paris style”. La fel de potrivită ar fi și o ținută cum găsești doar în fashion boutique-rile de pe străzile Parisului, delicat accesorizată cu bijuterii originale hand made. Simțurile amorțite de puterea iernii, pot fi revitalizate de produsele SPA venite direct din romantică Italie (creme și uleiuri de corp, geluri terapeutice, bulgari efervescenți cu lavanda sau săruri de baie înobilate cu petale de flori). Parfumurile, cosmeticele, cafeaua și ceaiurile bio
Deschiderea Târgului de Valentine’s Day in Galeria Dalles [Corola-blog/BlogPost/98868_a_100160]
-
tuns regulamentar m-a apucat de păr și a strigat:”E drogată, e drogată!” Drept este că mi se cam roteau ochii în cap. Au urmat bulanele pe spate. Am aflat cu această ocazie că doar primul doare, apoi îți amorțește spatele și este mai suportabil. Ajunși la parter, un domn cu ochelari, probabil profesor la Geologie, cu un curaj nebun, s-a aruncat în fața grupului de mineri care ne târa și a pretins că suntem studenții lui. Un bulan de
13-15 iunie – Mărturii ale victimelor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20342_a_21667]
-
slăbiciune prostească, mă lăsasem mereu subestimată, acceptasem multe umilințe și ajunsesem să nu mai știu nici eu care sunt cea adevărată. Fusesem calomniată, acuzată de greșeli ce nu le făceam și nici nu mai reacționam la toate astea.Parcă îmi amorțise sufletul sub atâtea lovituri. Mă obișnuisem să le încasez, fără să mai mă împotrivesc. Singurii care m-au apărat de calomnii, care m-au reabilitat în fața oricui mă critica, au crezut în mine, trăind alături de mine momentele de cumpănă, au
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
noiembrie 2016. Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămite Și ultimele flori vii din glastră... Se aștern zâmbete și vise Peste momente de melancolii, Trăind printre poeme scrise În nuanțe tomnatice târzii... Drumuri amorțite de brume Șerpuiesc printre copaci dezgoliți, Făcându-și loc cu sârg în lume, Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți... Povești și euforii plutind Se zăresc prin sticla aburită, Iar împrejur, pași ușor zorind, Spre ziua ce-i încă nesfârșită
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
P. Korys ~ ... Citește mai mult Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămiteși ultimele flori vii din glastră...Se aștern zâmbete și visePeste momente de melancolii,Trăind printre poeme scriseîn nuanțe tomnatice târzii...Drumuri amorțite de brumeșerpuiesc printre copaci dezgoliți,Făcându-și loc cu sârg în lume,Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți...Povești și euforii plutindSe zăresc prin sticla aburită,Iar împrejur, pași ușor zorind,Spre ziua ce-i încă nesfârșită...Peisaje sublime
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
așa cum în mine acum nu mai încape aripa îngerului furios că am călcat pe umbra copacului din care aripile lui s-au format la răsărit lumină simplă întunecată de verbul "a fi" probabil prea încurcat între creștetul mâinile și tălpile amorțite de vârste s-a ridicat din pasăre plictisit a strigat un cuvânt pe care nici acum nu-l înțeleg de nerăbdare a devenit rod oval jumătate gând jumătate mișcare între statică și sfera de soare a necunoscutului trăit până la cădere
LA RĂSĂRIT DE LUNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383719_a_385048]
-
doar acolo ’dezbrăca’ de ceea ce-l apasă ca să-i iasă toate bolile cuibărite în el, ce-l presează, ori îl toacă din interior. Poate fi din cauza emoțiilor. Invers, se poate ca acest tablou îl alimentează cu energie nouă, aprinzând scânteiele amorțite în el care încă sunt pline de viață. Altul să ’vadă’ mai bine se izolează undeva, unde este liniște și ascultând muzica preferată, cea pe care o dorea s-o audă și care îl poartă prin toate labirinturile firii sale
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
Poate că asemenea celor supuși la chinuri groaznice ajungi în cele din urmă să fii nepăsător pentru că nu ar fi posibil să ți se facă un râu mai mare, poate că ai fost lovit atât de tare încât ți-a amorțit sensibilitatea, iar întâlnirea cu cei care ți-au greșit cândva nu îți mai provoacă acum nici măcar o tresărire. Poate... Sunt oameni care se exteriorizează, care vorbesc, țipă, lovesc, oameni care bat cu pumnul în masă și dau din picioare, cei
IERTI, DAR NU UITI de MIRON IOAN în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380117_a_381446]
-
mă gătesc frumos să-mi pun cămașa albă cea cu gulerul lat costumul și cravata gri mai întâi o să-mi lustruiesc pantofii ăia negri rămași de la nunta fiului meu între mine și distanța de afară există multă ceață mi-au amorțit brațele și încheieturile tremur nervos mi-e frică de o blocare a privirii dincolo de lumină mi s-au împăienjenit ochii mă târăsc aproape inuman vorbesc gângăvit de parcă aș avea un opritor de cuvinte mi s-a făcut frică o frică
SUSPECT DE MOARTE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378221_a_379550]
-
RUGA Privește-mă că pe un nor, Ca pe o lacrima Ori că pe-o inserare. Gândește-Te la mine Ca si cum aș fi o frunză galbenă, ascunsă în uitare și planșa, doar, de șoaptă vântului ce-n zborul lui o amorțește-n nepăsare. Nu vreau prin gânduri să mă duci cu Tine și nici în vise să mă chemi în nopți senine. Nu-ți cer-decât!- Cu un surâs să mă-nvelești În friguroasa iarnă care vine. Și uneori să-Ți amintești
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
mele și-mai ales, Dragostea-cea mai mare, singura, unica, veșnică mea Dragoste-Tu... Acum, cu genunchii scrijelați de amintirea aripilor crescute din sărutările Tale, cu brațele goale - ca niște ramuri de copac desfrunzit de speranțe și de viață, cu buzele amorțite în implorare, cu ochii înnourați de ploaia de lacrimi, cu sufletul prins în furtună de vise, epuizat de așteptare, fără speranțe, fără senin, fără încredere... Acum sunt doar dor. Și ruga. Și tăcere... Referință Bibliografica: ...DE DRAGOSTE... Cora Dimitriu : Confluente
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
Tot ce a uscat vântul toamnei apuse și a înghețat bătrâna iarnă se transformă animat de prea mult dor de viață. Nimic nu se pierde, energia vieții se ascunde atât în ramura dezbrăcată odinioară de frunze, cât și în pământul amorțit de ger și precipitații. Cu fiecare mugur, cu fiecare ghiocel, viața își arată zâmbetul și începe sărbătoarea primăverii, seninul vieții. Conform planificării, elevii din clasa a V-a au studiat zilele acestea personificarea, un procedeu artistic prin care li se
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
Acasă > Poeme > Meditație > ARS MURIENDI Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Se luptă gură, amorțind Și mintea-n resemnări, băltind; Nimic să sper, nimic să știu - Să reclădesc tot în pustiu. Mai bate vântul pe cuvinte Și cade brumă celor sfinte Pe scrisul searbăd, fără rost, Ținându-te bătrân și prost; Când preaslăvim limbaj de
ARS MURIENDI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382228_a_383557]
-
ați fost deja concediat. Oricum, până după-amiaza veți fi în stare să înghițiți un prânz. Atunci - ați putea întreba - care sunt beneficiile unui astfel de comportament auto-distructiv? Păi, de fapt, nici unul. Sau ... poate? Amintiți-vă de culmea beției. Totul era amorțit într-o fericire atemporală. V-ați dat drumul complet. V-ați lăsat dus de val în largul mării. Practic v-ați înecat și v-ați întors la viață printr-un miracol. Ați fi putut să continuați, dar v-ați întors
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
Vrei să ne și împuști, ai!" s-a înverșunat Mardare - l-a apucat de gît pe Fănică și a început să strîngă. Polițistul, omul lui Dumnezeu, s-a băgat cu bastonul între ei. Ii lovea calm peste ceafă, să-i amorțească, iar blănarului i-a dat una în bărbie, de l-a leșinat. Prăvălia lui Mardare ardea de parcă apa din tulumbele pompierilor întărăta focul. Năucit de pumni, Fănică s-a aplecat să-l ridice de jos pe blănar, dar Ionică chelnerul
Alsacienii judecătorului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8086_a_9411]
-
răspunsul ei că rămâne, că încearcă și că, chiar dacă greșește, n-o să regrete pentru nimic, veni ca o ușurare. Cea dintâi chemare la rugăciune păru un cuțit care sfâșie o mătase. Pierduse obișnuința să scrie de mână și aproape că amorțise, ghemuită în scaunul din terasă. Aproape se cocoșase, ghemuită și pentru că nu vedea mai nimic la flacăra unei lămpi improvizate dintr-o cutie găurită și o bougie ŕ sucre 8, pe care o cumpărase din bazar. Începu să răsară soarele
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
unde se poate ajunge la „disoluția timpului”. Asta numai în aparență, pentru că Huzurei este „cetatea vie” a vremii (începutul secolului trecut), adunînd, între casele și străzile derizorii, o lume diversă, aflată în plină luptă pentru putere și bani: în tîrgul amorțit de tihna siestei, se comit crime, se fac intrigi, trafic de stupefiante și tranzacții „en gros”, se discută aprins politică, se dau pronosticuri, au loc anchete, urmăriri, se consumă drame, se mănîncă vîrtos și se vînd (cumpără) fete de măritat
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
efectul unui drog, fără nici un sentiment de vinovăție. Am capul gol de gînduri și trăiesc pentru prima dată sentimentul că sînt un om rătăcit în timp. Umblu prin cameră ca un leopard jigărit într-o cușcă. Descopăr că mi-a amorțit un picior, că mi se zbate o pleoapă. De cîte ori îmi arunc ochii pe geam, mușchii gîtului mi se încordează inexplicabil. Acoperișuri roșii și fum. Cer și copaci scheletici, bătrîni. Zăpadă și soare. Noi doi îmbrățișați într-o zi
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
dâre de fum în noapte. Când ai în spate un bătrân surd și pișat pe el, nu pierzi vremea cu descrieri ample. Te gândești cum dracu’ faci să uiți mirosul ăla. Asta făceam și eu. Conduceam plin de îndoieli. Îmi amorțiseră degetele pe volan. Juju trăgea dintr-un joint. Mi-era imposibil să mă concentrez la drum stând pe spate într-o barcă pe râu privind un cer din care cădeau mandarine. Am călcat puternic pedala de accelerație. Bătrânul zăcea într-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se încredințează spre evoluție, prin creație, muncă, muzică. Pildele lui Christos ar trebui explicate logic acum, la început de mileniu III, în puține dar esențiale cuvinte, astfel ca slujba din fiecare biserică să devină vie, să învie absolut toate spiritele amorțite spre un nou avânt, spre alt pisc, să facă pe fiecare să freamăte timp de o oră, iar nu să te adoarmă, mai ales la predică. Eu înțeleg că predica ar trebui să explice logic ce a vrut să spună
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cu ochii minții și de către alții, nu doar de mine. Oamenii au nevoie, mai ales în timpurile noastre, în lumea asta atât de rece, aproape dezumanizată în care ne ducem existența, și de povești frumoase. Care să le trezească ființa amorțită de veșnica scuză... „Merge și așa”. Oamenii, din nefericire, nu mai știu, nu mai au răbdare să privească în sufletul celuilalt. Totul pare un du-te-vino, în viețile noastre. Nu e timp, nu avem timp, mereu aceeași placă ce-și derulează
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
seara aceea era mai frumoasă ca oricând. Razele ei coborau drept, făurind adevărate cărări în aerul rece al nopții. O privea fără să clipească, vrând parcă să se umple de toată frumusețea ei, aproape ireală... O privi până când simți că amorțește, așa cum stătea sprijinită în cot. Se ridică ușor, cu grijă, de teamă să nu strivească florile mici, albe, împrăștiate prin iarbă... Dumnezeule! Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care erau și rude apropiate cu Butnaru, și-au luat fiecare hainele pe ei și opincile, căciuli și mănuși și au plecat după vecinul lor, Butnaru. Și l-au găsit aproape mort, dar nu înghețat, nemaiputând să meargă că era amorțit. Tonu și cu Iancu au tăiat doi drugi din lemn, că era pădure, cu barda lui Butnaru, au jupuit scoarță de tei și au făcut repede o targă și l-au adus acasă pe doi drugi. L-au băgat imediat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
serbede a ceea ce fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce-i vesteau sfârșitul. Ascuțit, durerea își făcea loc printre gânduri, amorțindu-le brusc, năclăindu-le purulent. Din când în când, degetele îi zburau necontrolat în aer, în încercarea disperată de a-și atinge obrazul. Nu știa dacă, sub pleoapele umflate, ochii ei dormitau sau fuseseră smulși din orbite, nu putea ști
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e Vetuța de-a dispărut așa, nitam-nisam? Se însera. Babele s-ar cam fi dat duse de-acum pe la casele lor, dar cum să pleci să lași ușa de perete? Iar de Vetuța nici urmă. Începură să se foiască. — Am amorțit, Caterino. Io m-aș duce..., zise Flo rica și chiar o luă spre ușă. — Apăi, deh..., zise Caterina, oftând. Da’ cum facem noi acu’? Cu ușa asta? Până se se dumirească, în cadru își făcu apariția un bărbat. — Bună seara
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]