601 matches
-
Tot așa și atunci. Cu jumătate de față umflată, pulsând. Ceafa udă și murdară. Plină de praf. Cerc de copii în jur. — Ești ok? Hai că vine doamna de la cabinet... Un profesor amabil, cu voce calmă, care trece de urechea amorțită, amorfă. — Cine i dirigentele tău? Poți să-mi spui? Ca să-l chemăm s-o sune pe mama ta... David nu răspunde și ei cred că lacrimile alea sunt de durere, pentru că nu, nimeni nu știe, nimeni nu trebuie să știe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Profund destabilizator. Cheiasoluțiahaosul. Până acum, David a gândit, întotdeauna, în probleme și soluții. În dualități. Ce se întâmplă însă dacă problema și soluția se confundă? Ce se întâmplă dacă răspunsul generează, la rândul lui, haos? Subversiv, documentul „alx“ stă nemișcat, amorțit, aparent cuminte în inima stick-ului, dormitând alene în timp ce David iese de la metrou, închide iPOD ul, deschide cu greutate ușa unui bloc, ia liftul până la etajul cinci, sună la apartamentul 20, vorbește cu o doamnă fără vârstă care-i dă imediat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
într-o fostă cameră de serviciu, poate cea mai îngustă dintre toate („Știi că aici, pe vremuri, se călcau rufele?“), cu fotoliul-pat vechi de un veac, acoperit de o cuvertură vișinie, pe care-l sileam, uneori, să-și dezdoaie încheieturile amorțite ca să mă primească și pe mine stivuind dedesubt atlase botanice înțesate de schițe în peniță („Ale tale?“ o întrebam pe Lea, „Nu știu, nu-mi mai aduc aminte“, dădea ea din umeri). Pernele turcești de pe jos, din bibliotecă, surorile rotunde
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu pieptul dezgolit în partea stângă pe gresia rece și întunecată. Timpul se scurgea nemilos de încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul slăbit. Se întinse în pat. Tremura. Îi era foarte frig. Nu avea suficient aer, simțea că se sufocă. Își aminti de tehnicile de respirație despre care citise într-o carte de dezvoltare personală și le puse în practică
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vina pe soartă sau pe alții pentru eșecurile noastre în loc să ne motiveze să luptăm mai mult pentru realizarea idealurilor, a visurilor, a dorințelor.” Karina deschise ochii. O rază de soare se năpusti grăbită înăuntru orbind-o. Îi închise repede. Era amorțită. Ridică mâna dreaptă pentru a se apăra de invazia luminii. De cât timp stătea în fața ferestrei urmărind jocul frunzelor din copacul ce-i umbrea apartamentul? Pierduse noțiunea timpului. Zilele treceau într-o monotonie infernală în care Karina se adâncea tot
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și iarna cea grozavă cu troienile cât casa.Ningea și viscolea și viscolea și ningea, iar vântul Își făcea de cap.Gerul era grozav.Prin păduri numai lupii umblau după pradă.Brad sta sus pe munte veghind.Era pe jumătate amorțit.Degetele nu și le mai simțea, picioarele Îi erau amorțite.Îl cuprinse o moleșeală și o toropeală strașnică.Parcă amorțise.Încet-Încet adormi. Când se desprimăvară și pâraiele se dezghețară, un pâlc de voinici Îl Însoțea pe Ștefan În urcușul lui
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
isprava cu focul, am senzația că la pieptul meu sălășluiește iar acea viperă oribilă, că sângele mi s-a mai închis la culoare, că mă abrutizez pe zi ce trece. Când stau cu mama pe verandă și tricotez, mă simt amorțită și sufocată, dar când ies pe câmp să sap pământul, parcă prind aripi. Muncă brută aș numi-o. Nu e prima oară când fac așa ceva. În timpul războiului am fost recrutată ca muncitoare. Pantofii cu talpă de cauciuc pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
plâns hohotitor, necontenit, îneacă zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte, enigmatic și îngropat în imagini cu tâlcul pecetluit, ochiul tău, lumină a înserării, ne înghite în zer de albastru violet și astfel stăm, înfipți în ochiul amorțit, cristale mate și moi, până ce visul ne varsă în alt răsărit. pietrele noaptea visez că pietrele mele se mișcă în somn, dimineața le găsesc răvășite, ca și cum o muzică, doar de ele auzită, le scoate din minți, le agită. le adun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu mișcări de dansatoare agilă trece iute, efemeră. stânca, în sine abstrasă, ca o amorțită reptilă, ține ochii pe jumătate închiși. ce-și împărtășesc, oare, pe tăcute, din trăirea ascunsă? le e de ajuns că sunt parte a vieții, alunecare în neant, în marea cursă? fără alin uneori se poate cânta pe razele câte unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ei suspendată, se bucură că ești în viață și te îndrepți către ea. șase în al treilea loc: dintr-odată, fugind, te trezești între stânci colțuroase, negre, de exesită, de nefelin monzodiorită, unde te simți și mai obosit, cu limba amorțită. trebuie să mergi mai departe, nu poate să mai fie foarte mult până la suflețelul tău, străduindu-te să îți ajuți mersul cu mâinile, te rănești într-o ramură cu spini, pierzi sânge, vederea ți se încețoșează, genunchii îți slăbesc, acum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ajunge... (pleacă. Pe fond amestecat de cântări și sunet de clopot, scade lumina. Continuă fondul până la revenirea lui Sisoe) CORTINA (La față de cortină coboară din cer, într-un coș de nuiele, Sisoe. Se ridică, e desculț, pare a fi cam amorțit, iese din coș, privește spre cer.) SISOE: Gata, am ajuns! (Se uită în sus, strigă) De-acu' ridicați hârzobul și puneți-l la păstrare. Să ne vedem cu bine! (Coșul este ridicat, dispare spre pod. Face câțiva pași, calcă strâmb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu atâta praf, încât nici culoarea palidă, care era așezată dedesubt, nu se mai putea distinge limpede, iar încuietoarea îi era mică și mâncată toată de o rugină groasă. M-am chinuit mult s-o deschid, semn că era și amorțită tare în găoacea ei. Izbutind, totuși, într-un final, am putut vedea că pe prima pagină stătea scris cu litere mari: MEMORII. Atunci, îndată m-a cuprins un sentiment de neliniște și de nemulțumire față de mine însumi, pentru că, toată viața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ceea ce nu este îngăduit. Iar acesta avea să fie un păcat pe care să mi-l iert ușor mai apoi, fiindcă ceea ce am citit în acel carnet cu însemnări avea să lucreze în mine și să-mi transforme multe laturi amorțite, schimbându-mă cu totul și copleșindu-mă cu învățăminte. Peste tot, paginile erau acoperite cu un scris foarte mărunt, dar, totuși, citeț. Am început să lecturez chiar de la prima pagină. Scria: Starea de spirit din această celulă nenorocită este cel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care îl dormiseră cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
râd în hohote puternice și să mă văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că mai am un suflet, iar, dacă am, este prea amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu ochii uscați, "draga mamii, draga mamii". S-a trezit în parc. Oamenii trec pe lângă ea. Cum a ajuns aici? A, da... Încearcă să se ridice, dar nu poate. Un copil se joacă în nisipul de pe alee, își simte picioarele amorțite, îi este foame. Copilul e murdar, năclăit de praf și de muci. Zâmbește tâmp. Are cam un an și jumătate. "Bună ziua". Spre ea se îndreaptă o bătrână care tragei un picior. Se așează și-i mai spune o dată: "Bună ziua, bine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă bucurie, de lenea generală, regretau mai ales lâncezeala care îi transformase pe toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității. Nicicând până atunci nu aflaseră ce înseamnă să oprești timpul în loc, să te instalezi în eternitate ca într-un cuib de rândunică și să privești lumea din jurul tău ca și cum ai fi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nări. — Cum îți place ție să mă minți... Daniel nu îi răspunse. Trecu el în față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei duhoarea de pământ putrezit, înmuindu-se sub tălpile lor. Crampele din stomac îl făcură pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trupul și să stea pe burtă, ridicîndu-și cît mai mult capul, dar deocamdată nu avea motive să facă un efort atît de complicat. Stătu o vreme ghemuit pe o parte, cu fața lipită de pămînt, pînă cînd Își simți brațul amorțit, apoi se Întoarse pe partea cealaltă. Mai tîrziu, rostogolindu-se cîte puțin, reuși să tragă sub el un colț al sacului de dormit. Ar fi avut chef de conversație, fără să știe despre ce anume ar fi putut vorbi. Dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acesta părea să nu se fi trezit Încă. Dintr-un motiv greu de explicat, simțea, În legătură cu asta, imboldul de a face cîteva mișcări de Înviorare, sau vreun alt gest energic și eliberator. Deocamdată, se mulțumi să-și Întindă mult picioarele amorțite, dinspre care venea un miros nu tocmai plăcut. Abia după ce se ridică, ținîndu-și capul aplecat și gîtul Înghesuit Între umeri, pentru a nu se lovi de tavanul grotei, Îl văzu pe Vic Într-un cotlon mai Îndepărtat, răsfoind preocupat un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oficial În concediu medical, căci avem gîtul Într-un guler de suport. — Poare că nu prea se potrivește Bruce, dar un an nou fericit! — Un an nou fericit Bob, aud eu o voce venind dintre buzele mele Înțepenite, reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum sîntem suspendați din cauza unei anchete interne, ca toate anchetele noastre de altfel. — Nu-ți face griji, o să facem ce putem, ne spune el, uitîndusen jurului prin casă. Nu și-a scos paltonul ăla scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-mi clătesc gura cu apă, pentru a ține cât mai mult captivă aroma ei. Vara făceam acest lucru În fiecare dimineață desculț, În livadă, lângă o brazdă de tufănele luând apă dintr-o cană de lut. Simțeam limba rece și amorțită plăcut. Urma o inspecție prin livada gemând de rod, ca o femeie În pragul nașterii. Iarba se culca supusă sub pașii mei și răspândea o mireasmă puternică, nedefinită, care mă amețea. Dumnezeu o luase pe mama acolo, sus În ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mea. Singura plăcere Înafara studiului, era Înotul pe care-l practicam Într-un bazin al unei școli sportive, unde mă duceam destul de rar. Tatăl meu era prieten cu directorul școlii, care-mi dădea voie să mă relaxez, când trupul meu amorțit simțea nevoia de puțină mișcare. De obicei plecam spre bazinul de Înot al liceului, când orele de sport se Încheiau, și portarul, cu un aer plictisit Îmi deschidea ușița gheretei În care rămânea peste noapte, afundându-se apoi cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care-a hăpăit-o imediat, după care s-a strecurat, deschizând-o cu botul, printr-o ușă laterală, În fapt o intrare părăsită, Întorcându-și privirea spre mine. Era seară mersesem mecanic, aiurea prin oraș și mintea Îmi era la fel de amorțită ca și picioarele M-am furișat după câine, care-și avea culcușul acolo; chiar am avut pentru o clipă impresia că mă cheamă În cotlonul lui. De cinci nopți dormim Împreună, Încălzindu-ne unul pe celălat. Noroc că am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o întâlnire măreață și miraculoasă cu Honor, întâlnire în cursul căreia lumina anemică ce însoțise ciocnirile noastre din trecut să devină sau să fie percepută ca fiind, strălucirea iubirii pătimașe. Mi-o închipuisem singură, liberă, așteptând în liniștea conștiinței ei amorțite să apar eu. Adevărul era atât de diferit încât aproape că nu putea fi privit în față. Nici măcar pentru o clipă nu-mi trecuse prin minte că ar putea avea un iubit; iar însăși ideea că și-l alesese pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]