398 matches
-
(titlu original "Faith of Our Fathers") este o povestire science fiction scrisă de Philip K. Dick, publicată pentru prima dată în antologia "Dangerous Visions" (1967). Povestea prezintă o viziune îngrozitoare a unui zeu care devorează totul și este amoral, fiind o descriere dură a disperării religioase care prefigurează crizele ulterioare de credință și căderile mentale ale lui Dick. Protagonistul, Tung Chien, este un funcționar vietnamez dintr-un viitor în care comunismul de tip chinezesc a triumfat în întreaga lume
Credința părinților noștri () [Corola-website/Science/320828_a_322157]
-
țară și străinătate, această cohortă de nemernici, "bravi români" era alcătuită din ratați, oportuniști și lichele, bețivi și fioroși semidocți. Desprind un scurt fragment dintr-o altă însemnare inedită a lui Eliade, datată 25 august 1946: "Toți miliardari, toți energici, amorali eroici - așa cum se cuvine la creația unei noi clase domnitoare de mâine: comunistă sau național-țărănistă. Asta va decide istoria... Vor fi stăpânii de mâine, în orice împrejurări ai României. Instinctele lor de slugă și polițiști îi împing la cucerirea puterii
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
au fost atei. Multe religii afirmă că moralitatea este derivată din poruncile unei anumite zeități și că teama de zei este un factor major în motivarea oamenilor pentru o conduită etică. Ca urmare, ateii au fost deseori acuzați ca fiind amorali sau imorali. Ateii resping această acuză și afirmă că sunt la fel de motivați de o comportare etică ca oricine altcineva — fie prin educație, fie prin umanism, legislație sau dorința de a avea o bună reputație și respectul de sine. Ei afirmă
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
cruzimile sălbăticiei precivilizației arcadice, fie conflictele între ionieni și dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în lupta de organizare a vieții primelor grupuri sociale statornice și a spațiului comercial maritim. Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea). Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
de a renunța la judecată doar pentru a nu fi judecați la rându-ne și, mai ales, pentru a nu mai fi obligați să ne judecăm pe noi înșine, din dorința de a ne refugia într-o vastă entitate monolitică, amorală, impersonală natura, istoria, clasa, rasa, "realitățile dure ale timpului nostru" sau irezistibila evoluție a structurii sociale care ne va absorbi și integra în textura fără limite, indiferentă, neutră, pe care ar fi lipsit de sens să o apreciem sau să
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Este un autoportret construit din cărți, amintind de acele tablouri ale lui Arcimboldo în care figură umană rezultă din combinarea ingenioasă a unor obiecte. Judecarea clarvăzătoare a epocii Tânărul Nicolae Balotă ne devine uneori antipatic, din cauza unui fel de voluptate amorala cu care se deda lecturii. El pare adâncit în lectură că o albină în floarea din care suge nectarul. Femeile care i se perinda prin cameră (și prin viață) nu reușesc să-l smulgă din această imobilitate extatica și să
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
și harul de a le simți, de a le mînui, de a le avea. E ceva ce vine de la Dumnezeu, și îi depășește pe muritori. A încerca să intri în această legătură și să restabilești alte raporturi, controlate absurd, este amoral. Un freamăt de disperare se citește în spatele acestor acțiuni, ca într-un palimpsest. Se apropie alegerile. Surprizele trebuie evitate. Puterea are un gust bun, este un vis pe care foarte mulți nu au îndrăznit să-l aibă nici măcar în întunericul
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
VARTIC Deschiderea porții la porțile Orientului Meritul lui Theodor Codreanu (vezi Transmodernismul, Junimea, Iași, 2005), magnific într-o Românie bântuită de necruțătoare războaie interne după decembrie 1989, este, după opinia noastră, de a fi descoperit adevărata cauză a debusolatei, violentei, amoralei, ateistei, lipsitei de fond și de scop, tranziții de la comunism la democrație și economie de piață. A și numit-o: postmodernismul. Desigur, cel de palat și de consiliere a palatului, și nu momeala lui porno-zgomotoasă, de multe ori prostită, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de o critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care a participat În Rusia astă primăvară. E aproape pătrat din cauza mușchilor, arată ca un broscoi umflat cu steroizi și are o strungăreață de parcă acum i s- ar schimba dinții. Ochii asimetrici lasă senzația unui eșec genetic - produsul unei iubiri amorale și ilegale, ceva Între rude. Rămînem și noi cu gura căscată la prostiile pe care le spune. Pentru mai multă elocvență, se ridică În picioare și, din una În alta, ajunge În față, lîngă caporalul care tace, bucuros de spectacol
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care ne-a dat-o creștinismul este aceea de la trecut la viitor, de la greu la ușor, de la rău înspre bine. Suntem ființe profund morale pentru că suntem creștini. Celelalte religii nu conțin conceptul de moralitate sau sunt pe de-a întregul amorale. Pentru că se poziționează, în sfârșit corect, în raport cu lumea, cu oamenii, cu realitatea și cu Dumnezeu, creștinul este prima ființă cu adevărat eliberată și liberă. Omul este om, el se raportează la Dumnezeu, la natură și la ceilalți oameni. Odată cu creștinismul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ai încredere într-un magazin nu-i mai ești client,pur și simplu. Revenind la contextul inițial invocat al dezbaterii despre morală,trebuie să spunem că ne aflăm în mod clar în fața unui atac pe care l-aș califica drept amoral și nu imoral. Spun asta pentru că imoralitatea presupune o anumită cunoaștere a situației în care te afli,o asumarea a distincției dintre bine și rău, pe când amoralitatea este o stare, o ființare, în afara binelui și răului, nespecifică ca dimensiune culturii
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dăunătoare, de care nu vorbește nici un socialist, a inadecvării acestui tip de construcție socială la om și la tot ceea ce înseamnă umanitate. Socialismul a fost antiuman și ne-natural, măcinat profund de o criză economică ascunsă. A fost o lume amorală, în care statul era totul și hotăra pentru tot. Socialismul nu putea amputa personalitatea umană și individualismul ca mod de acțiune și comportament personal și social. Dincolo de aceste considerente criza economiei socialiste putem spune că se caracterizează prin: existența inflației
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
bogat. Prin morală omul trebuie să-și asume un statut de ființă liniștită și fericită în interiorul unei construcții sociale pe care o consideră justă și nu nedreaptă. Pentru că și socialismul, prin penalizarea celui bogat pe merit, dar și capitalismul sălbatic, amoral, prin penalizarea cu sărăcie și frustrări, a celui care este merituos, sunt două fețe ale aceluiași rău. Lipsa moralei, a respectului față de lege și normă în general, produce o dublă nefericire. Nu poate fi considerat a fi fericit cel care
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
nostru fie că vorbim despre șeful statului (,,și eu aș fi putut fi dacă aveam noroc") sau despre vecinul de la trei care și-a cumpărat mașină nouă (,,și eu aș fi putut-o avea dacă nu mă înșela nevasta"). Suntem amorali, asemenea popoarelor sălbatice din junglă,care nu fac deosebirea dintre bine și rău. Provocăm semenilor noștri răul așa cum respirăm, natural și fără să clipim. Mereu noi (adică ,,eu") suntem altfel adică buni,frumoși și deștepți, și "ei" (adică ,,celălalt") sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
interesului comun. Există o linie de demarcație extrem de subtilă între ,,eu" și ,,ceilalți". O societate sănătoasă trebuie să aibă capacitatea de a încuraja sănătatea în economie și în relațiile dintre oameni, după cum trebuie să aibă capacitatea de a sancționa comportamentele amorale sau imorale. Capitalismul modern nu înseamnă sălbăticie și agresivitate, iar dimensiunea sa morală este una obligatorie. Interesul trebuie conciliat cu virtutea 43 pentru a atinge nivelul satisfacției personale și chiar nivelul fericirii personale și sociale. Morala este a oamenilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
omul social", este vorba despre părerea pe care omul social o are că judecata ,,celuilalt" este importantă pentru el. Omul social este un om moral (deținător al unui set complex de reguli de conviețuire), pe când omul natural este un om amoral (a cărui viață se petrece în afara unui set de norme de conviețuire). 337 José Ortega y Gasset arată că: ,,Socialul ne apare atribuit numai oamenilor. Se vorbește și de societăți animale - stupul, furnicarul, termitera, turma -, dar, fără a intra în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de glorie! în tradiția filosofică și teologică, Sfântul Bonaventura trece drept doctorul serafic, Duns Scot - doctorul subtil, William of Occam - doctorul invincibil iar Roger Bacon doctorul admirabil ... S-ar putea spune despre Amaury din Bène că excelează, cu panteismul său amoral, ca doctor hedonist, că îndemnul la „reluarea individuală” - o idee a lui Ravachol de mai târziu - face din Willem Cornelisz din Anvers un remarcabil doctor anarhist, că Bentivenga de Gubbio strălucește ca doctor apatic care proslăvește indiferența față de negativitatea lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
păstrează de la el un fel de confesiune plină de detalii privitoare la doctrina Spiritului Liber. Descoperim aici, între altele, teza unui panteism radical și a unei exploatări extreme a consecințelor acestei opțiuni metafizice: o ființă într-o lume mai mult amorală decât imorală - al cărei comportament, gândire și acțiune funcționează dincolo de bine și de rău. Jan din Brno - odinioară Brünn, un oraș din Cehia de azi - pune bazele unui solipsism ontologic, ale unui nihilism integral și ale unei temporalități scrise sub
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de o critică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rațiunii. Remarcăm o fermă respingere a iubirii ca pasiune. Donna angelicata din 1025 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 530. 1026 Alexandru Balaci, op. cit., p. 124. 1027 Judith Serafini Sauli, op. cit., pp. 90-91. 275 tradiția spirituală anterioară devine o văduvă respingătoare și amorală, o donna demonicata, care nu mai este privită cu niciun fel de simpatie, nu mai poate fi disculpată, ci direct condamnată. Femeia este descrisă ca „animale imperfetto, passionato da mille passioni spiacevoli e abbominevoli pure a ricordarsene, non che a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fundamental de a fi corect informați și de a lua decizii în cunoștință de cauză (Șomlea 2008). Spuneam atunci că în ziua de azi lumea tinde să considere minciuna și corupția drept inerente mediului politic, care nu poate fi decât amoral. Conform realismului politic, în sfera decizională nu este loc de considerente morale în condițiile în care diferite situații excepționale atrenează nevoia unor "mâini murdare" care să rezolve probleme diferite de cele ce pot aparea în orice alt domeniu al vieții
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
lipsa de talent, impostura, platitudinea în literatură etc., iar această luptă o duce pe două fronturi: pe cel teoretic-atipic unde își formulează categoric și tranșant viziunea asupra propriei ars poetica și, mai ales, pe frontul experimentării lirice, unde sondează dimensiunea amorală (în sensul etimologic al termenului) a limbii, lăsându-se "posedat", cum inspirat a remarcat Nicolae Balotă, de magia Verbului viu. Discursul programatic, ca metatext prescriptiv, performativ și explicativ al discursului poetic propriu-zis, are, în primul rând, o funcție de accesibilizare a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
accepțiile și definițiile ulterioare ale cuvântului polemică, este dată de dimensiunea etico-normativă necesarmente prezentă în înțelesul primului termen, tradus, de altfel, prin întrecere sau competiție, și absența acestei dimensiuni în cazul celui de-al doilea termen. Războiul este injust și amoral prin definiție, ceea ce înseamnă că părțile beligerante pot ignora convențiile oricând, dacă acest lucru le asigură victoria. Dacă în agon miza spectaculară normează cadrul, în polemos, înfrângerea adversarului este scopul care justifică mijloacele și strategia uzitate. O posibilă explicație a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Indisociabilitatea acestei subtile și intime legături demonstrează caracterul dialectic (ca metodă de aflare și impunere a adevărului), eristic (ca artă de a purta disputa uzând de o argumentație subtilă și de artificii retorice) și sofistic (dat de întrebuințarea în scopuri amorale a argumentelor ad hominem și ad personam, asupra cărora vom reveni mai nuanțat) al polemicii. Ori de câte ori e asociată dialecticii (chiar în sensul prim atribuit de Aristotel, de exercițiu intelectual 19, dar și de joc sau meci frumos fără învingători sau
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]