395 matches
-
grijă de copiii și de politicienii noștri, astfel vom avea grijă și de noi înșine. Gânditorul V. Fetescu identifică sub chipul noului ce se vrea absolut emancipat de orice normă normalitate, de orice intimă autoritate pe zeul suprem atotputernic și amoral, divinitate teribil terorizantă, atavism divin, pe acea utopie care devine devastatoare tocmai pentru că vrea să devină realitate, ea neavând loc nici în ea însăși, ca orice explozie. Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu noul -, ce
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
forței mai mari din societate (partidului mai puternic): „Partidele politice principale, de program, sunt în primejdie a degenera și a deveni pur doctrinare, pedante, fără nici o relație cu realitatea; partidele oportuniste sunt în primejdie a deveni pur rutinare, imorale și amorale, deci cinice fără nici un scrupul moral. Chintesența oportunismului politic este renegatul, trădătorul de partid, voiajorul politic. Acesta aparține și nu aparține unui partid (sigur e numai că aparține nemăsuratei lui ambiții), pentru că el totdeauna stă la pândă și, când partidul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
era meritul său exclusiv, construise Serviciul în așa fel, încît era un organism absolut indiferent la politică, era o armă bună și necesară în orice mînă. Cerea numai să știi să o mînuiești. Se gîndise cîndva că e o operă amorală, iar el nu era un astfel de om, ba chiar nu putea suporta în preajma sa astfel de indivizi, își făcuse chiar procese de conștiință, dar, pînă la urmă, se liniștise, spunîndu-și că Serviciul va fi tot atît de moral, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În perioada În care Își constituia codexul moral) nu putea fi taxat o atitudine scandaloasă care ar fi venit În contradicție cu principiile sale expuse În lucrarea Vara și pustie. „Arta e cunoaștere, iar cunoașterea e asexuată, cu alte cuvinte «amoral㻓, citează Franckel o aserțiune a lui Haas. Învățatul Ben Haas, care era Îngemănarea poetului cu moralistul, două vocații contradictorii, se va strădui așadar, ca acea cunoaștere asexuată a artei, căreia orice trăire Îi era prețioasă, să fie În consonanță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
comanda două votci pascale, pare‑se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tânărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de când Îi picase În mână o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucât abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Deci, zise ea. Ce ai de gând să faci? N-o să mai salut ca Hitler. — Și? — O să cumpăr cât mai mult de băut ca să nu iei următorul feribot care pleacă de pe insulă și să mă părăsești pentru că sunt un vierme amoral? — Și? — Ce? am spus. — Și? — Și ce? Nu ești comic. — Și ce? Își termină treaba cu prosopul și mi-l aruncă în cap. — Prinde-l, zise, și adu-mi sutienul costumului de baie. Îmi trebuie. Ne-am dus la barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
energiei. Dac... reglement...rile nu funcționeaz... cum trebuie, unii intermediari pot „încolți piața” (corner the market) sau o distorsioneaz... în interes propriu (rig the market). Dezirabil este că etica profesional... și moralitatea s... domine piața. Dar lumea economic... este predominant amoral.... Atracția câștigurilor fiind foarte mare, pe o piaț... în care se vehiculeaz... sume uriașe, reglement...rile de prevenire a abuzurilor sunt absolut necesare. Tot în articolul din Jurnalul Național spuneam: Comisia UE, Banca Mondial... și alte formațiuni trebuie s... sublinieze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
de Noaptea Sf. Bartolomeu. Pierre Bayle, în faimosul său Dictionnaire critique (l695), din care s-a alimentat raționalismul epocii luminilor, rezumînd, ca adversar, cariera bună și rea a ideilor lui Machiavelli, observa obiectiv că acesta n-a inventat el politica amorală spre a-i învăța pe principi, ci "principii i-au dictat lui Machiavelli tot ce a scris"3. Principele, spune el, nu e o găunoasă meditație de cabinet, "studiul lumii a fost maestrul lui Machiavelli". Lăudînd sau contestînd cartea, nimic
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
e imoral, cum îl acuzaseră adversarii lui și ai adevărului. Și nu este astfel, pentru că el n-a făcut decît să contemple eșichierul istoriei și să extragă scheme de comportament princiar care conduc la succes, fără să omită opusul. Nici amoral nu e întotdeauna autorul vizionar, de vreme ce în paginile cărții recomandă să se pună frînă actelor de cruzime, corupției și abuzului de putere, mai ales după ce poziția e cîștigată, iar despotismul apare atunci ca aberant și primejdios pentru el însuși. Uneori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dată fiind ținta practică urmărită: "... acela care lasă deoparte ceea ce este pentru ceea ce ar trebui să fie, mai curînd află cum ajung oamenii la pieire decît cum pot să izbutească". Finalul capitolului XV e un îndemn la practicism, chiar și amoral dacă e necesar. Principele să nu se preocupe că și-ar putea face "faimă rea" îmbrățișînd păcatul "fără de care i-ar fi greu să păstreze statul". Ceea ce e virtuos poate duce la pieire. Totul pleacă de la și se întoarce la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
i-a dezamăgit pe ceilalți. Sfâșiat între aparență (tatemae) și esență (honne), el nu poate evita catastrofa (totuși, pentru a fi fidel realității, trebuie să notez că, mai ales în perioada contemporană, apar din ce în ce mai des cazuri de sinucideri egoiste sau amorale). Există mai multe situații în care japonezii își iau viața pentru că, în ochii lor, eșuează în încercarea de a-și îndeplini rolul pe care societatea l-a prescris pentru ei. Un profesor universitar, șef al unui colectiv de cercetare din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
marea majoritate a oamenilor refuză, din fericire, arbitrarietatea deplin subiectivă și anarhia, cum se pot stabili criterii, priorități, idealuri, unde se găsesc indicațiile care să ne orienteze de-a lungul parcursului? Astăzi aproape nimeni nu apără din principiu un comportament amoral "dincolo de bine și de rău", deoarece acest lucru ar implica tolerarea chiar și a abuzurilor față de copii, până la cei mai mici (în creștere cu ajutorul Internetului), dar și a altor delicte. Dar astăzi nu sunt oare incerte unele criterii morale ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
caracteristică a mulțimilor". În adevăr, mulțimea adeseori fără mult efort de gândire își apropie "chipuri originale de simțire", cărora le acordă cea mai largă venerație, ajungând prin a fi stăpânită de însăși aceasta născocire. Chiar dacă născocirile sunt bizare, vulgare sau amorale, ele capătă putere de lege prin voința colectivă a mulțimii și pot dăinui secole întregi, în ciuda tuturor oamenilor de știință și a oricărui progres. Este locul binevenit, ca să amintesc aici o poveste, găsită într-una din interesantele cărți ale scriitorului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de alte personaje, este că ele nu evoluează într-un lume realistă, subsumată regulilor raționale. Trăiesc într-un univers aparte, necontenit mișcător, în care nimic nu este definitiv. Este guvernat de emoții și sentimente. Este o lume nu imorală, ci amorală. Valoarea supremă este aici nu Binele sau Adevărul, ci Moftul. Moft înseamnă: fleac, capriciu, o respirație de moment cu aureolă poetică, prelungind o stare emoțională într-un prezent etern și indivizibil. Împlinindu-și vocația estetică sub zodia Moftului, infantilii lui
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
mai fi joc, ci viață adevărată. Numai Agamiță Dandanache trișează. El este un copil rău, care strică jocul celorlalți. E, probabil, singurul personaj negativ din lumea moftangiilor lui Caragiale. Negativ, dar nu culpabil. Căci și el, ca toți ceilalți, este amoral. Caragiale însuși ne oferă această cheie pentru descifrarea lumii pe care a descris-o. După achitarea lui Caion, în 1902, declară într-un interviu realizat de Al.Antemireanu: „Am voit să se dovedească în fața justiției poporului, că acuzația de plagiat
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
cvasi-incestuoasă. Erasmus, băiatul discret, prea discret, e interpelat și bruscat frecvent, fără menajamente materne. Valentina, care, plecată la școli, nu apare decât evocată, este stoarsă, când vine, de noutăți și apoi ignorată complet de mama iubitoare. Filip, adolescentul genialoid și amoral, e studiat cu o mândră, dar tot rece curiozitate. Iar Sebastian, fire mai unghiulară și fiu mai apropiat sufletește de ridicolul tată e detestat de-a dreptul. Pe acest butoi cu pulbere stă paradisul domestic al Ioneștilor, asupra cărora frumoasa
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
să dea denumiri atrăgătoare unor realități hidoase, menite să anihileze însăși esența umanității. Fie că se numesc "multiculturalism", fie "corectitudine politică", noile ideologii propun modele prin care bunul-simț, valoarea, normalitatea, meritul, adevărul sunt călcate în picioare. Sub presiunea unor monștri amorali, mânați de resentiment și ură, umanitatea actuală se automutilează cu o plăcere rareori - sau niciodată - întâlnită în istorie. Când "maeștri spirituali", "îndrumători" și idoli ai păturilor intelectuale ajung apologeți ai violenței și antisemiți precum Slavoj Śiűek (acest guru al Balcanilor
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
perioadele evoluției facerii, în general (vorbește iar medicul Joyce, n.n .)... Bloom este spermatozoidul. Spitalul, uterul... Infirmiera, ovulul. Stephen, embrionul..." Scrisul confundat cu actul creației și gestației... * Publicul nostru, învățat cu romanul linear, bidimensional,... cu compunerile istorice, psihologice, sentimentale, morale și amorale pe care le cunoaște așa de bine; publicul, surprins de forajul acesta în humusul multi-ideatic, multi-germinal al terrei; de săpătura spiralată făcând o pâlnie ionică în magma fierbinte a creației, în care autorul,... poate însuși Dumnezeu... toarnă evenimentele trecutului sau
„16 iunie 1904“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7597_a_8922]
-
în legile lui Murphy, poate fascina doar o singură femeie sau niciuna)? El însuși spune despre sine, la un moment dat, că știe ce este pentru că știe exact ce nu este... Un moralist incurabil și cu destule cusururi de moralist amoral, înspăimântat de pasiune tocmai întrucât dorește ca ea să îl devore și să îl lase mai liber ca niciodată, totodată, dar unde s-a mai văzut așa ceva? Pasiunea nu are cum să ofere libertate, nici măcar pe sfert, darmite în total
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
de pasiune tocmai întrucât dorește ca ea să îl devore și să îl lase mai liber ca niciodată, totodată, dar unde s-a mai văzut așa ceva? Pasiunea nu are cum să ofere libertate, nici măcar pe sfert, darmite în total. Moralist amoral, sceptic, caustic, dar și melancolic, metaforic, suav, atunci când nu îl vede și nu îl aude nimeni. Și în capitolul 93 din romanul Șotron nu îl aude nimeni. Dragostea mea, nu te iubesc pentru tine nici pentru mine nici pentru amândoi
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
religios nu trebuie conturnat în acest fel. Motivul reprimării a fost diferit la moraliști: și ei purtau de grijă sănătății oamenilor, doar că nu aceleia a spiritului, ci aceleia a sufletului. Romanele li se păreau, în cel mai bun caz, amorale, iar în cel mai rău, imorale. Și ei le citesc greșit, dar nici ei nu se înșeală în privința consecințelor: știu că cititorul modern este tot mai înclinat, odată scutit de predica preotului, să nu mai țină seama nici de lecția
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
pentru himera sa absolută și totala sa neaderență la «spiritul românesc» (...) și Mateiu Caragiale, pentru amestecul de finețe și vulgaritate, de «Occident» și «Orient», al aceluiași «spirit românesc». În curs de «modernizare», de «europenizare», pe un fundal execrabil, cinic și amoral, profund autentic!". După ce ține a ne încredința că, în prezent, „despre «cultura română» vorbesc mai mult (...) aproape numai în sensul unui proiect ideal, deoarece (...) ea practic aproape nu există în parametrii săi clasici", dă pe față încă o dată, în formulă
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
anula toate meritele. Termenii aspri abundă, învăluindu-i creația într-o nebulozitate toxică: „un agitat tenebros și plin de complexe vindicative", „momente și scene dezgustătoare", „rar, uluitor și incredibil pentru mine oportunism", conținut „respingător, ton cinic și cabotin", „cinic, oportunist, amoral și plin de lașitate". Și în plus, surprinzător: „o adevărată cultură teoretico-literară modernă estetică și filosofică nu avea", dovedind „doar o informație recentă, precipitată și, în mod evident autodidactică și amatoristică". G. Călinescu apare strivit ca o insectă de o
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
să confunde realitatea și ficțiunea și îi scutea de „efectul Werther”, după numele pe care i l-au dat unii, sau, cum prefer eu să-i zic, de „efectul Don Quijote”. Se pare că romancierul modern e mai cinic și mai amoral decât cel de odinioară.
O întrebare pentru Umberto Eco by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4834_a_6159]
-
de gîndire”. Altă categorie, cea a intelectualilor conformiști după vechiul tipic, desi asociați noii puteri, care se autoapreciază „neutri” și „echidistanți”. Explicațiile acestei mixturi de defetism și arivism nu șunt greu de găsit. Ele își au rădăcina într-o mentalitate amorala, dominată de ambiția cruntă a afirmării literare, disponibilă tuturor ademenirilor cîrmuirii de ieri și de azi: „Interesul imediat, material, concret, este foarte grăbit. Scuză ființei de excepție (își îngăduie orice, este doar... Poet!). {i setea imensă și devoratoare de notorietate
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]