127 matches
-
mondial! Sigur, Crohmălniceanu și alți critici care mi-au pus sub semnul dubiului tipologia - vezi scepticismul multor critici inteligenți față de „transformarea radicală, ruptura” lui Grobei din Bunavestire - nu ar recunoaște cu nici un chip această acuză a mea, adică faptul că „amoralitatea” unor eroi principali i-a făcut să se Îndoiască de talentul, de „instinctul” meu tipologic; dar eu cred că meritul meu e tocmai aici (dacă am vreun merit și dacă posteritatea mi-l va menționa!Ă: „o nouă topologie” ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
stat. Secolul XX a inventat „crima ideologică”, negând brutal a cincea poruncă tablelor lui Moise și aici, Încă o dată, un scriitor a fost profet: Dostoievski, În Crimă și pedeapsă, unde un student mizer, exaltat, Raskolnikov, scrie un articol unde afirmă amoralitatea - crima În numele unei idei, a unui „destin”Ă Libertatea, de mai bine de două secole, a devenit „noua noastră Biserică, noua credință, care, ca orice credință, poate prinde și note fanatice; care, ca orice credință din cele mari, modelează omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
extrem de complex și care nu poate fi expediat doar la formula unei „dictaturi militare” ca atâtea În secolul trecut, iar „otrava” acestei „Învățături”, care, simplu și brutal spus, se baza, cum am mai remarcat-o și altă dată, pe ideea „amoralității politice”, era expusă pentru prima oară În articolul pe care studentul mizeros, Rascolnikov, din romanul dostoievskian Crimă și pedeapsă, Îl publică și unde se afirmă pentru prima oară dreptul la o „excepție” de la comandamentul legilor lui Moise, ce au slujit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
secol scurs, secolul XX - nu mai are în față ilustrele modele ale ambiției, de nivelul unui Alexandru cel Mare, Cezar sau Napoleon - Napoleon, idolul lui Julien Sorel, primul ambițios din galeria numeroasă a ambițioșilor romanului burghez, Napoleon, marele model al amoralității, „boală” de care se îmbolnăvește Raskolnikov, boală pe care o presimte și o descrie lucid contemporanul lui Dostoievski, Nietzsche, ambii profeți prin aceasta ai marilor boli și catastrofe sociale ale secolului ce le va urma, XX. Da, eu am dorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
proporție a lucrurilor. Există traume și dezbateri mult mai solicitante etic decât cele pe care ni le pun în față împrejurările arbitrare ale istoriei curente. Evident, dacă riscul gesticulației pure e o pompoasă, vanitoasă, auto complezență, riscul relativismului moral e amoralitatea, suspensia opțiunii și a actului, scepticismul demobilizator. 3. Judecata. E modul de a „acționa“ etic al celui per ceput în genere ca „moralist“. „Moralistul“ se resimte pe sine drept instanță morală. Vorbește în numele Binelui și al Adevărului, practică majuscula, este
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fi pus sub semnul întrebării aspectul său existențial. Ea presupune exercitarea comună sau multietajată a suveranității într-o rețea complexă, care, potrivit lui Hirst și Thompson (2000, p. 365), acceptă un nivel intolerabil de interferență în afacerile interne. Statele postwestfalice resping amoralitatea machiavelică, înlocuind-o cu conștiința morală în relațiile internaționale și afacerile interne, resuscitând vechea dezbatere cu privire la războaiele juste. Drept exemple de state postwestfalice pot servi majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, precum și Noua Zeelandă sau Australia. În sfera prewestfalică, statul (în
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1531]
-
ai societății. Orice artist are nevoie de asta. Pentru el, pentru ideea de teatru, de artă, de cultură. E minunat cînd cineva își propune să facă acest gest astăzi cînd salvarea din mizerie și promiscuitate, din magma imoralității, și chiar amoralității, pare a fi aceea individuală, pe cont propriu. Din păcate însă, vîlva și fastul s-au concentrat pe un singur spectacol din tot debutul de stagiune atît de bogat. Și, poate, nu cel mai reușit: Take, Ianke și Cadîr de
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
permisivitate ocazională”, mascată de conveniențele sociale, care favorizează acțiunea pulsional-agresivă a acestora față de prostituate. C. Lombroso și E. Dupré s-au ocupat în mod special de prostituție, descriind câteva caracteristici specifice personalității prostituatelor, după cum urmează: predispoziție la lene, la inactivitate; amoralitate; senzualitate și impudicitate; înclinații către alcoolism și toxicomanie; un mod de viață neregulat; tendință la vagabondaj; frecventarea unor medii vicioase, a unor indivizi cinici; imaturitate afectivă sau inafectivitate; intelect de limită; tendință crescută către infracțiuni; frecvența bolilor psihice. Interesant este
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
comportamentelor. În acest sens, formarea individului, educația morală a acestuia au un rol esențial. B. Malinowski spunea că „cultura începe cu reprimarea instinctelor”, și acest fapt esențial stă la baza oricărei morale sociale. Constituția perversă implică mai multe aspecte caracteristice: amoralitatea; inafectivitatea; inadaptabilitatea; impulsivitatea. Ea reprezintă o dispoziție latentă, potențială a individului, care este reprimată de bunele sentimente și simțul moral, de educație și în final de legile social-juridice. Fiind direct legate de regimul funcțional al instinctelor, perversiunile privesc: instinctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Aretino, Benvenuto Cellini, Baltasare Castiglione, Isabella d’Este sunt figuri reprezentative pentru tiposociologia Renașterii. Contemporane, aceste „vieți paralele” întrețin un dialog subtil, luminându-se reciproc. Se ilustrează astfel ipostaza individualismului impenitent, infinit adaptabil și indiferent la sensul transcendent al valorilor. Amoralitatea personajelor, deși senină ca a zeilor, îi aliniază unui destin comun, epoca însăși fiind astfel. Cu zâmbet detașat, biograful își urmărește eroii, integrând acțiunile lor în mentalitatea timpului, pe pânza căruia, refăcută în detalii semnificative, le proiectează. Omul, opera și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
întrebării aspectul său existențial (Sørensen, 1999, pp. 168-182). Aceasta presupune exercitarea comună sau multietajată a suveranității într-o rețea complexă, care, potrivit lui Hirst și Thompson (2000, p. 365), „acceptă un nivel intolerabil de interferență în afacerile interne”. Statele post-westfalice resping amoralitatea machiavelică, înlocuind-o cu conștiința morală în relațiile internaționale și afacerile interne, resuscitând vechea dezbatere cu privire la războaiele juste (Cooper, 2002, p. 14). Drept exemple de state post-westfalice pot servi majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, precum și Noua Zeelandă sau Australia. În
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de eseurile lui Montaigne. Știutor pe de rost al liricii argheziene, este prieten de-o viață cu năbădăiosul Ion Barbu (extraordinare sunt glosele marelui critic pe ediția poetului îngrijită de Dinu Pillat) în care intuise rasa de artist dar și amoralitatea, iresponsabilitatea politică a aceluia. Șerban Cioculescu nu a fost doar un diagnostician al modernismului ci și un militant al autonomiei esteticului. Cenzurându-și în viața de zi cu zi propriile afecte, a preferat să fie un depozitar al confesiunilor celorlalți
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lui Zarathustrať". Sub masca faimosului preot din Persia antică, Nietzsche a încercat a se ridica "dincolo de bine și de rău", adică dincolo de reperele poporului de sclavi care ar atenta prin intermediul moralei la condiția aristocrației dominante. O atare concepție întemeiată pe amoralitate e mai întîi un instrument al criticii aplicate prezentului compromis, critică preconizînd o ruptură istorică, o nouă etapă a devenirii omului. Simțindu-se doar un Zarathustra incipient, Nietzsche declară cu febrilitate că se simte trăind într-o "imensă lume în
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
lui Joe faptul că dragostea este ingredientul secret al voluptății. Devoratoarea de bărbați nu cunoaște această voluptate. Mai mult, nu cunoaște nici voluptatea a cărei sursă privilegiată Baudelaire o considera a fi certitudinea de a face răul. Nu imoralitate, ci amoralitate, adică indiferență, moarte termică a afectelor concomitent cu o trezie permanentă și exasperantă a simțurilor. Joe trăiește în imperiul simțurilor, al excitației permanente. Cel de-al doilea element care face ca sexul să devină placid este repetiția. Indiferent de nuanțele
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
adulterin dintr-un cuplu înstărit, un businessman care-și chinuie deopotrivă nevasta și amanta; un puști ce vagabondează pe străzi încercînd să supraviețuiască; un student preocupat doar de sine și un bătrîn măcinat de singurătate. Nimic nu prevestește nimic. "Moratoriu", "Amoralitate" și "Etica hazardului" sînt episoadele interferente ale filmului Sfîrșitul unui veac de sudcoreanul Song Naung-han ce ironizează zbuciumul mai multor indivizi - un scenarist, o prostituată, un profesor etc. - de a se încadra în conveniențele sociale în ciuda faptului - enunțat de locvacele
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
cultivă pînă la monstruozitate eul exterior, în intenția unei perpetue reprezentații care să stîrnească admirație. E mai mult decît o manifestare a frivolității, căci intervine un veritabil program al artificializării. O "filosofie" consecutivă deplețiunii emoționale, adică suprimării umanului. Anafectivitatea naște amoralitate, iar amoralitatea e o distrugere a umanului: Există un veritabil program de mise en scène al foartei tinere Aimée de la "surîsul perpetuu necesar exhibiției în Buicqul-vitrină al familiei", pînă la omagierea frumuseții în serile de petreceri din palatul Barodin. În
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
la monstruozitate eul exterior, în intenția unei perpetue reprezentații care să stîrnească admirație. E mai mult decît o manifestare a frivolității, căci intervine un veritabil program al artificializării. O "filosofie" consecutivă deplețiunii emoționale, adică suprimării umanului. Anafectivitatea naște amoralitate, iar amoralitatea e o distrugere a umanului: Există un veritabil program de mise en scène al foartei tinere Aimée de la "surîsul perpetuu necesar exhibiției în Buicqul-vitrină al familiei", pînă la omagierea frumuseții în serile de petreceri din palatul Barodin. În plimbări, Aimée
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
Totuși, nu s-ar putea conchide din aceste date că valoarea autentică se situează de partea Răului. Chiar principiul valorii vrea să mergem cît mai departe cu putință", spune, la un moment dat, Georges Bataille. Literatura transcende legea morală, prin "amoralitatea" absolutului ei originar, manifestîndu-se ca o formă de cunoaștere și expresie a Răului, în măsura în care "valoarea" estetică impune transgresia Binelui. Aici trebuie căutată și semnificația "Purgatoriului" lui Victor Iancu. Romanul ("literatura") trăiește astfel în sine, comunicînd sui generis cu interpretul său
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
pe care ne-ar plăcea să credem c-o instituim noi prin această (nesemnificativă?!) intervenție. Să lăsăm, în fine, deoparte până și latura imorală a problemei, pentru că nu imoralitatea consecințelor unor hotărâri privitoare la învățământ ni se pare gravă, ci amoralitatea faptelor. Să le lăsăm deoparte pentru că, pe moment, ele nu par să-i intereseze pe elevi. Lăsând, așadar, deoparte aceste aspecte, am vrea să atragem atenția asupra altuia, cu adevărat riscant pentru ceea ce semănăm pe terenul cu atâta trudă arat
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
existențialiste. Eroii lui se definesc nu prin raport cu lumea exterioară, cu societatea; rolul conștiinței individuale este esențial pentru ei în conturarea valorilor și a sensului propriilor lor vieți. Injustețea lumii și de aici absurdul ei și al destinelor omenești, amoralitatea personajelor, autenticismul și un terbil Angst ce plutește peste toate sunt repere esențiale ale romanului Cei șapte nebuni și ale continuării acestuia, Lansatoarele de foc (Los lanzallamas), încă netradus în românește. În Cei șapte nebuni, eroul, Augusto Remo Erdosain, un
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
iubirilor și al aventurilor din tinerența efervescentă a unei scriitoare rămase în legenda literaturii române ca o neobosită devoratoare de bărbați. La ambele nivele, a impresionat franchețea, stilul sportiv, senin, în care autoarea își descrie lașitățile, oportunismul politic, dar și amoralitatea în materie erotică. Cel de-al treilea volum al însemnărilor Ninei Cassian, cuprinde perioada 1985-2005. Sînt anii de după stabilirea definitivă a autoarei în Statele Unite ale Americii. Viața erotică a Ninei Cassian se află în vizibil declin (chiar dacă, la un moment
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
de la Divina Comedie a lui Dante pînă la Thomas Morus, Bacon și Noua Atlantidă. Nu ar fi putut lipsi, desigur, "predilecții": Lamartine, Byron ori Milton pe care - în treacăt fie spus - Eliade i-a imitat într-o deplină și naivă amoralitate, atît în idei cît și în atitudine. Dar imitația nu poate fi blamată într-o epocă de pionierat, cînd lipsa criteriilor face din intuiție cel dintîi sfetnic și cărturarul este liber să-și aleagă, după propria-i măsură, calapodul. În
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
nestemate din limbajul sacru al creștinismului ortodox, dar și din cel al folclorului românesc, Ion Horea probează prin poezia sa diferența imensă dintre poezia trăită ca unică expresie scripturală și spiritualistă, și impostura confecționerilor de falsuri mimetice, livrești, păgâne prin amoralitate și găunoșenie, ridicați însă în slăvi de felurite jurii și grupuri de comando prin reviste, târguri (chiar și internaționale) sau studiouri tv. Ca un Spinoza retras să-și poliseze lentilele, sau ca un Horațiu stoic și chiar crepuscular, Ion Horea
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
antologia generaționistă a lui Marin Mincu) și acomodați cu tonul de ostentație erotică a versurilor, volumul ca atare vine la rândul lui cu noutăți. Care nu țin atât de texte , cât de compoziție: începând chiar de la titlu, care oferă - orgolios - amoralității un background descinzând din mistica sanscrită, și încheind cu segmentarea caleidoscopică în patru secvențe, cartea capătă o coerență formală extraordinară. Scurtele erupții ale suferinței, așa de disipate la urma urmelor, tortúrile și neurastenia despărțirii sunt puse cap la cap cu
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
nu se reduce la îndelungata experiență occidentală și la revenirea în patrie, prezentînd rădăcini mai adînci. Sîngele visătorului abulic și al intelectualului rasat izvorăște dintr-un ținut de aspre iregularități de viață rurală, zbuciumat de patimi, de interese achizitive, de amoralitatea inerentă lor. E ca și cum făptura sa, mirabil formîndu-se între contrarii, și-ar fi înscris o decantare maximă în raport cu originile. Să fi alcătuit insistenta rememorare a ascendenței aprige a poetului un factor corectiv al pasivității personale? Tată i-a fost un
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]