83 matches
-
în prezent la aeronave două tipuri de fuzelaje tip cocă: Fuzelajele tip cocă sunt rigidizate cu ajutorul unor pereți și podele care formează împreună cu restul structurii diverse compartimente folosite pentru amplasarea echipamentelor și instalațiilor de bord, pentru depozitarea încărcăturii de transport. Ampenajele sunt dispozitive care reprezintă pentru aeronavă organele de echilibru, stabilitate și comandă. După modul cum sunt construite depinde în mare măsură capacitatea de manevră a aeronavei. Au părți fixe și părți mobile (cele mobile fiind comandate de pilot), situate de
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
mobile fiind comandate de pilot), situate de obicei în partea din spate a fuselajului, care asigură echilibrul avionului, măresc stabilitatea și manevrabilitatea și permit schimbarea direcției de zbor. Se compun de regulă din: La aeronavele supersonice se instalează câteodată două ampenaje verticale, iar stabilizatorul are numai parte mobilă, fiind realizat dintr-o singură bucată. În configurația clasică stabilizatorul este plasat în spatele aripii, dar la avioanele de vânătoare moderne poate apare în fața sa, rezultând așa-zisa configurație "canard" („rață”) (de exemplu la
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
mobilă, fiind realizat dintr-o singură bucată. În configurația clasică stabilizatorul este plasat în spatele aripii, dar la avioanele de vânătoare moderne poate apare în fața sa, rezultând așa-zisa configurație "canard" („rață”) (de exemplu la Eurofighter). La alte avioane moderne ambele ampenaje pot lipsi, aripa preluând în totalitate rolurile de stabilizare și comandă (de exemplu la B-2), prin folosirea suprafețelor de comandă numite eleroane. Construcția ampenajelor respectă în general schemele de construcție ale aripii. În general sistemele de propulsie ale unei aeronave
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
sa, rezultând așa-zisa configurație "canard" („rață”) (de exemplu la Eurofighter). La alte avioane moderne ambele ampenaje pot lipsi, aripa preluând în totalitate rolurile de stabilizare și comandă (de exemplu la B-2), prin folosirea suprafețelor de comandă numite eleroane. Construcția ampenajelor respectă în general schemele de construcție ale aripii. În general sistemele de propulsie ale unei aeronave se compun din: Rolul sistemului de propulsie este de a asigura tracțiunea avionului. În prezent există o mare diversitate de motoare de aviație cu
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
motorul turboreactor Liulka AL-7 al avionului Șu-7. Fuzelajul și suprafețele din coadă ale avionului Șu-9 se aseamănă cu cele ale avionului Șu-7, dar, spre deosebire de aripă în săgeată cu anvergură extinsă a acelui avion, avionul „Fishpot” folosea aripa delta de 53°. Ampenajele erau convenționale. Configurația era asemănătoare cu a avionului Șu-7, ca de exemplu frânele aerodinamice din spatele fuzelajului că și dispozitivul de admisie și motorul turboreactor Liulka AL-7 al avionului Șu-7. Aripa delta a avionului Șu-9 a fost adoptată din cauza rezistenței sale
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
de muniții, multe specializate pentru lupta împotriva altor tancuri. Pentru a lupta contra tancurilor moderne puternic blindate se folosesc proiectile perforante (KE - Kinetic Energy), de exemplu proiectilele „"săgeată"” sau APFSDS (Armoured Piercing Fin-Stabilised Discarding Sabot - proiectil perforant subcalibru stabilizat cu ampenaje, cu sabot / manșon detașabil). Trase cu viteze de 1200-1800 m/s, ele sunt bare metalice ascuțite la un capăt (penetrator), cu lungime mare și calibru mai mic decât cel al tunului, iar sabotul se desprinde odată ce proiectilul a ieșit din
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
Grifon") este un avion multirol cu greutate redusă, monomotor, fabricat de compania aeronautică SAAB din Suedia. A fost dezvoltat pentru a înlocui avioanele Saab 35 Draken și 37 Viggen în cadrul Forțelor Aeriene Suedeze ("Flygvapnet"). Gripen este dotat cu aripă delta, ampenaj tip rață (denumit și "canard"), un design care conferă stabilitate relaxată și un sistem electronic de control automat (în engleză: "fly-by-wire"). În anul 1979, guvernul suedez a demarat un program de cercetare pentru un avion polivalent care să înlocuiască avioanele
JAS 39 Gripen () [Corola-website/Science/303995_a_305324]
-
2110”). Acesta a fost recomandat guvernului suedez de către Administrația Materialului destinat Apărării ("Försvarets Materielverk", abreviere FMV). Avionul studiat urma a fi monomotor, monoloc, cu greutate redusă și să includă tehnologie "fly-by-wire" (sistem electronic de control automat). Aeronava urma a avea ampenaj "canard" (de tip rață) și un design care să confere instabilitate aerodinamică. Sistemul de propulsie urma a fi turboreactorul cu dublu flux (turboventilator) Volvo-Flygmotor RM12, o variantă sub licență mai ușoară și cu mai puține piese a General Electric F404-400
JAS 39 Gripen () [Corola-website/Science/303995_a_305324]
-
fi derulat între 2011 și 2013. Pachetul MS21 (Gripen E/F) este prevăzut pentru anul 2015, în funcție de nevoile unui partener extern. În timpul procesului de proiectare, câteva configurații au fost studiate. Saab a ales în final o configurație cu aripă delta, ampenaj tip rață și un design de tip stabilitate relaxată. Aceasta conferă avionului o manevrabilitate superioară și performanțe mai bune în timpul aterizării și decolării. Gripen are de asemenea o rezistență la înaintare redusă care îi permite să zboare mai rapid, să
JAS 39 Gripen () [Corola-website/Science/303995_a_305324]
-
pachetului software poate asigura îndeplinirea unor misiuni suplimentare. Gripen a fost proiectat pentru o rată de coborâre rapidă și o aterizare scurtă, cu oprire rapidă. Deși nu este dotat cu retroversori de jet care să permită folosirea motorului la frânare, ampenajul rață poate fi bracat la unghi mare în jos pentru a fi utilizat ca frână aerodinamică. Aripa delta este prevăzută cu voleturi și elevoane pentru a redirecționa forțele aerodinamice formate în jurul său. Pe lângă faptul că poate transporta o încărcătură de
JAS 39 Gripen () [Corola-website/Science/303995_a_305324]
-
din cauza lipsei de fonduri, înainte de construirea unui prototip. Proiectul prevedea un aparat cu o aripă convențională (dublu-delta), cu fantele de admisie a aerului în lateral. S-au propus diferite variante, cu unul sau două motoare, și cu unul sau două ampenaje verticale. Guvernul român a luat în considerare și cooperarea cu Yugoslavia (la fel ca în cazul IAR 93), dar aceasta a refuzat din cauza proiectului propriu, Novi Avion. IAR-95 este similar ca design și performanțe (estimate) avionului chinezesc FC-1, produs în
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
monoloc, cu un singur motor care ar fi trebuit să fie capabil de o tracțiune de aproximativ 54 de kN (91 de kN cu postcombustie). Aripa ar fi fost montată sus, și s-au studiat configurații cu unul sau două ampenaje verticale. În 1981 s-a renunțat la întregul proiect, din cauza faptului că nu s-a putut procura un motor cu performanțele cerute. La puțin timp lucrul la un avion supersonic a fost reluat, sub conducerea inginerului Constantin Roșca, numele fiind
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
sub conducerea inginerului Constantin Roșca, numele fiind acum IAR 101; acesta era similar primului proiect, fiind ceva mai mare și având patru puncte de acroșare sub aripi. Au urmat apoi mai multe variante, cu unul sau două motoare, cu două ampenaje verticale, cu unul sau doi piloți. Acestea au fost testate în tunelul de vânt, și numele proiectului era acum IAR-S. Aparatul cu doi piloți și un singur motor părea cel mai promițător; se prefigura ca un avion multi-rol, capabil
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
hobane și nervuri de pin. Eleroanele erau comandate prin tuburi și biele. Toată aripa era împânzita. Fuzelajul era format dintr-un cadru de dural anterior și patru lonjeroane rigidizate cu montanți și diagonale de pin și era, de asemenea, împânzit. Ampenajele erau montate pe rulmenți. Niciuna din suprafețele de comandă nu aveau compensatoare. Trenul de aterizare avea un ecartament de 1,9 m, și atât el, cât și bechia aveau amortizoare cu sandouri (cauciuc). Avionul era propulsat de o o elice
IAR CV 11 () [Corola-website/Science/312605_a_313934]
-
și câte o patina în față și în spate Centrul de greutate era plasat sus pentru facilitarea virajelor, iar aripa superioară era deformabila elastic la capete pentru efectuarea de manevre laterale. Controlul direcției pe verticală și orizontală era dat de ampenajul în formă crucii Sf. Andrei, ce era comandat de două roți/volane manevrate din cabină pilotului. Controlul era realizat prin intermediul a doua volane diferențiale care mișcate simultan controlau direcția sus-jos, iar acționate diferențial acționau direcția stânga-dreapta. Propulsorul a fost denumit
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
navigație și control, jamba de bot și cabina pilotului amplasată între cele două prize de aer. Fuselajul central prezintă pe intrados două frâne aerodinamice perforate, pilonul central de acroșare și trenul principal de aterizare. Pe extrados, între cabina pilotului și ampenajul vertical, se găseste o coamă profilată aerodinamic care adăpostește trasee ale circuitelor hidraulice și comenzi de zbor. Fuselajul posterior conține cele două motoare ale avionului, ampenajul vertical și orizontal, iar pe extrados două derive. Ampenajul vertical este tip clasic, compus
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
central de acroșare și trenul principal de aterizare. Pe extrados, între cabina pilotului și ampenajul vertical, se găseste o coamă profilată aerodinamic care adăpostește trasee ale circuitelor hidraulice și comenzi de zbor. Fuselajul posterior conține cele două motoare ale avionului, ampenajul vertical și orizontal, iar pe extrados două derive. Ampenajul vertical este tip clasic, compus din derivă si direcție, iar cel orizontal este tip pendular, ambele având configurația săgeată. Trenul de aterizare este triciclu, cu roata de bot orientabilă. Atât jamba
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
extrados, între cabina pilotului și ampenajul vertical, se găseste o coamă profilată aerodinamic care adăpostește trasee ale circuitelor hidraulice și comenzi de zbor. Fuselajul posterior conține cele două motoare ale avionului, ampenajul vertical și orizontal, iar pe extrados două derive. Ampenajul vertical este tip clasic, compus din derivă si direcție, iar cel orizontal este tip pendular, ambele având configurația săgeată. Trenul de aterizare este triciclu, cu roata de bot orientabilă. Atât jamba de bot (cu roată simplă), cât și trenul principal
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
imputat lui Lehmann: Dirijabilul Graf Zeppelin, care plutea deasupra aerodromului așteptând să i se alăture și Hindenburg, a fost nevoit să plece singur în misiunea de propagandă în vreme ce LZ 129 s-a reîntors în hangare pentru reparații temporare rapide asupra ampenajului său înainte de a se alătura zeppelinului mai mic cîteva ore mai târziu. Așa cum milioane de germani au fost martori de la nivelul solului, cei doi giganți de pe cer au navigat pe deasupra Germaniei pentru următoarele patru zile și trei nopți, împrăștiind manifeste
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
antitanc dezvoltat de Germania nazistă și utilizat pe scară mare în al Doilea Război Mondial. Arma consta într-un tub de lansare care conținea explozivul propulsiv și o grenadă antitanc cu încărcătură de tip cumulativ, stabilizată pe traiectorie cu ajutorul unui ampenaj. nu avea recul, era de unică folosință, ieftin de fabricat și simplu de utilizat, fiind construit în număr mare din 1943 până la sfârșitul războiului. Panzerfaust a fost proiectat în vara anului 1942 de către compania HASAG Hugo Schneider AG din Leipzig
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
bine atestata spre sfârșitul Paleoliticului superior. Fragmente de arcuri descoperite la Stellmor, lângă Hamburg în Germania, au fost datate din perioada ahrensburgienă, ca. 8.000 i. Hr. Erau însoțite de o sută săgeți, cu lungime aproximativ de 85-100 cm, cu un ampenaj și cealaltă extremitate despicata pentru a fi fixat un vârf de silex. Primele arcuri complete, care datează din Mezoliticul, au fost găsite în turbăriile din Scandinavia sau din nordul Rusiei, lemnul păstrându-se în mal. Arcul a fost armă preferată
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
solul. La fel ca și avioanele reale, aeromodelele au nevoie de suprafațe de control (direcție, profundor, eleroane), motor pentru tracțiune, sistem de alimentare și sistem de control. În general un aeromodel este format din următoarele componente: fuzelaj, motor, elice, aripa, ampenaj, tren de aterizare, regulator electronic (numit și "variator"), acumulator, servomecanisme și receptor. Pentru a putea fi controlat mai are nevoie de transmițător și diferite tije care leagă servomecanismele de suprafețele de control. Fuzelajul este corpul aeromodelului, pe care se monteza
Aeromodelism () [Corola-website/Science/323555_a_324884]
-
de aterizare, regulator electronic (numit și "variator"), acumulator, servomecanisme și receptor. Pentru a putea fi controlat mai are nevoie de transmițător și diferite tije care leagă servomecanismele de suprafețele de control. Fuzelajul este corpul aeromodelului, pe care se monteza aripile, ampenajul, motorul și trenul de aterizare. Tot aici pot fi amplasate diverse mecanisme, instalații (de exemplu cronometrul), sau radioreceptorul. În practică aeromodelismului se folosesc 3 tipuri de fuzelaje: dăltuite în lemn, asamblate și monococe (în formă de găoace). Fuzelajele dăltuite sunt
Aeromodelism () [Corola-website/Science/323555_a_324884]
-
de rotație, dat de inclinarea palei în raport cu planul de rotație. Aripa aeromodelului este compusă din carcasa și înveliș. Carcasa este alcătuită din borduri marginale, racorduri și elemente longitudinale și transversale (longeroane, nervuri). Aripa poate avea o formă dreptunghiulara, trapezoidala ș.a. Ampenajul aeromodelului zburător este alcătuit din stabilizator (plasat orizontal) și derivă (fixată vertical). Există însă modele cu ampenaje cu derivă dublă și dispuse în formă de V. Stabilizatorul seamănă cu o aripă numai de dimensiuni mai reduse, iar derivă are, de
Aeromodelism () [Corola-website/Science/323555_a_324884]
-
înveliș. Carcasa este alcătuită din borduri marginale, racorduri și elemente longitudinale și transversale (longeroane, nervuri). Aripa poate avea o formă dreptunghiulara, trapezoidala ș.a. Ampenajul aeromodelului zburător este alcătuit din stabilizator (plasat orizontal) și derivă (fixată vertical). Există însă modele cu ampenaje cu derivă dublă și dispuse în formă de V. Stabilizatorul seamănă cu o aripă numai de dimensiuni mai reduse, iar derivă are, de regulă, o formă trapezoidala sau elipsoidala. Modelele cu fuzelaj pot fi prevăzute cu roți, iar cele de
Aeromodelism () [Corola-website/Science/323555_a_324884]