194 matches
-
fier tras prin zale. Este restriște în ochiul care citește Evenimentul secolului. Învățăm cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge piatră și Leul își face veacurile În semnul heraldic ? Vremuri Avem același semn
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
îi apărea ca o negură care i se vîra molcom printre pași. își făcea griji pentru Jerisena, fără o pricină anume, simțea gustul colbului de sub pat, de sub putreziciunea hanului. Auzea racii ieșind la mal sub clarul lunii iar nasul său amușina adîncimile, aflînd sub pămînturi miresme de argint jilav și piatră încinsă. Simțea gazul metan subteran alungînd petrolul în susul versanților din pîntecele pămîntului, stivuirea damfului de vegetație putridă peste cel de sulf și de apă clocotită feruginoasă. Iar în zori Jerisena
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Și totuși ca ogarii amușină zarea sînii fetelor lăutarului dezgoliți în tufișuri. dintr-un salcîm o frunză de aur lent se desprinde, punînd în grădina cît palma temelia morții lui viitoare. iar eu beau la fereastră laptele dulce-nspumat al serii de vară tîrzie și
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
Smerește trupul și zăpada castă Anunță-înghețul/ teama idolatră Și vămile cuneiform închide. Turnând în pahar Mă joc c-un maidanez urban ce ține La stal/ canal central aurolace Soprane clasa-întâi / trecutul tace Răpirea postmodernelor sabine/ Târâș în salturi tăvăliri buimace Amușinăm pubele manechine Dar cine ia octava cel mai bine Știu cățelandre vergure boboace La coadă pe timpana muzicală. Hingherii vor manele gloată goală Se dă la iarmaroc de-a topoganul. Aproape beți ne despărțim pe lună El ca s-o
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
am trezit, ce noapte era! Și numai eu /mai rămăsesem, moale, bezmetic, nu știu unde. Și m-am târât pe lângă pereții goi și uzi. Frânt, rezemat de-o grindă, agonizam ca pe-o cruce. Călăii stihiali mai zdrobeau mădulare-mi cruzi, /și-amușinau hiene zburlite, gata să mă apuce, /îmi era limba de iască și nu mai puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă, neomenească: “Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” / Am tresărit și ridicând mâna
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
aflată pe punctul de a scăpa oricărui control, acesta este: să Împiedic producerea unei catastrofe. Sau măcar să Încerc s-o fac. N-am idee cum trebuie să procedez, nu știu cum arată primejdia și dincotro se va abate, dar o presimt, o amușinez În aer și sunt convins că nu va Întârzia să-și arate colții. Probabil că Centrul a fost odată, Într-adevăr, o instanță benefică, menită să-i ocrotească pe oameni, dar am impresia, că treptat, ceva s-a dereglat Înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
viteză spre colțul clădirii, grăbindu-se să ajungă în spatele acesteia. Odată ajuns acolo se opri preț de câteva clipe descumpănit. Atât cât putea vedea în lumina slabă a unicului bec de iluminat, locul era pustiu. Doar un câine de pripas amușina tomberonul de gunoi lipit de zidul de cărămidă. Zgomotul muzicii și al clienților abia ajungea până la el. Își ținu puțin respirația și ciuli urechile. I se păru că aude pași pe străduța ce se desprindea perpendicular din cea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Și Încă foarte curînd. În acele zile, credeam că pe tata Îl durea faptul că eu Îmi petreceam atîta timp cu familia Barceló. Librarul și nepoata lui trăiau Într-o lume de lux pe care el nu o putea decît amușina. Mă gîndeam că Îl deranja că servitoarea lui don Gustavo se purta cu mine ca și cînd mi-ar fi fost mamă și că Îl jignea faptul că eu acceptam ca altcineva să joace acest rol. Uneori, pe cînd umblam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o tristețe amară pe care nu o poate ascunde nici unul din ei. Fata e tânără și frumoasă, seamănă cu Anita!!!, gândește el și transpiră ciudat, trupul ei subțire și lung seamănă cu un altul, are mirosul unei promisiuni făcute demult, amușinează ca un câine neliniștit picioarele, inima, sânii, electrică ființă!, își plimbă mâinile lui frumoase de-a lungul cărnii, am să intru în tine ca piciorul în nea!, îi șoptește la urechea dreaptă, o simte tresărind în mod curios, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea înu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ, cu nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
oricând „sur les grands boulevards de la Poesie”: „de ce te-am iubit înainte de naștere?”; „praznicul misterului”; „dacă pe noițele unghiilor trandafirii/ e tipărit destinul?”; „cuvintele noastre agonizând/ agățate în cârligele desperecherii”; „s-au rupt atâtea diguri la viiturile din mine”; „vulpile amușinau/ spaima din sufletul oricui”/; „la provă în spumă se sparge destinul/ și steaua se-ntoarce râzând în adânc”; „și-n sângele brodat, tăcerea!”; „trebuia cândva/ să spinteci măcar cu un hai-ku/ mațele iubirii”; „pocnesc mugurii/ lui Genius, vișinul meu”; „și
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
cât îl țineau picioarele, speriind grozav oile și pe cei doi măgari care cărau târha- tul. Eu am înlemnit pe loc. Câinele, ajungând în fața mea, a sărit cât era de mare pe mine, punându-mă la pământ și-ncepând să mă amușine, chicotind bucuros nevoie-mare. M-am ri- dicat cum am putut în coate și am rămas așa, pe jos, paralizat de frică, neștiind ce să fac, timp în care el mă tot lingea pe gât și pe față, continuând să chicotească
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
liliac rotind. Din așternut se-aude slab un vaer de brațe leneșe ce se întind. * O rază șugubeață se strecoară pe după colțul de perdea ce-i tras și sărutând obrazul, înfioară felina ce-n cearceafuri a rămas. * Lascivă se întinde amușinând aroma de cafea îmbietoare. Cearceaful se adună dezvelind suplețea albă ce dă din picioare. * Învăluită în mătasea fină alunecă, o umbră pe podea ce cu privirea de iubire plină se-apleacă și-ți bea ceașca de cafea! * Suav, îți zice
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
miros a încins, Ard, mă topesc, sunt cenușă O pasăre izbucnește din mine Cu aripi de humă... Sunt roata de la a cincea căruță Mă-mpiedic, mă poticnesc, Mă sfărâm, sar spițele-n lături Un câine urinează pe mine, apoi mă amușină... Sunt roata, niciodată n-am fost așteptată. Soseam intempestiv, în plină viteză Și zăboveam doar o clipă, doar cât Să mă șterg de tăceri, să mă lepăd de umbre. Sunt colac de salvare. Colacul de salvare inutil Stârnind cercuri concentrice
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
de la băieții plecați în țară și cu care împart bucata de pâine. De asemenea, e foarte prezent și vântul, care-mi zgâlțâie somnul și ușa când o uit deschisă (ieri era gata, gata să o rupă) Dimineața când mă scol amușinez aerul, ce-mi aduce mirosuri necunoscute, mie ca muntean. Ceva tot îmi este familiar: mirosul primăverii, același peste tot, și care în curând va schimba fața lucrurilor. Dar gata, am terminat cu sentimentalismele. Vreau, maestre, în continuare, să vă anunț
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
-l îndră¬gească, fiindcă era tare cuminte, căpătase chiar și un nume de... om: Vlăduț al lu’ Hobza! După ce orbise și surzise, se des¬cur¬ca mai greu singur, căci trebuia să se oprească din când în când și să amușine aerul și pământul, lungindu-și gâtul și rotindu-și încet capul pentru a-și da seama un- de se află. Atunci, Hobzoaicei i se făcea milă de el și venea zilnic cu el pe la noi, după ea era mai ușor
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
chiar să-l îndră¬gească, fiindcă era tare cuminte, căpătase chiar și un nume de... om: Vlăduț al lu’ Hobza! După ce orbise și surzise, se descurca mai greu singur, căci trebuia să se oprească din când în când și să amușine aerul și pământul, lungindu-și gâtul și rotindu-și încet capul pentru a-și da seama unde se află. Hobzoaicăi i s-a făcut milă de Vlăduț și de atunci a început să vină zilnic cu el pe la noi, după
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
plină edificare a „ societății socialiste multilateral dezvoltate”, sintagmă care înnebunise de-a binelea pe cursanții și lectorii învățământului ideologic de partid, iar pe poporul de „toată mâna” pasiv, interzis și certamente rătutit la câte orizonturi urmă să fie „direcționat”, să amușineze frăgezimilie și exflorescențele binefăcătoare ale paradisului promis, tratat, spre rușinea lui printr-un insuficient interes de a răzbate către accesibilitatea și viziunea aproximativ-cețos decriptată și echivoc predictibilă, cu un orizont de așteptare „la paștele cailor”, puțin credibil și mai greu
MIORIŢA , CONTRACTATĂ !.... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366667_a_367996]
-
răspundem cu dușmănie la dușmănie, aceasta nu-ți dovedește tărie în caracter, ci arăți că și tu ești contaminat de sentimente inferioare, și e păcat! “Roagă-te pentru vrășmaș și se va rușina diavolul lăsându-l singur pe om” pe când amușina a iarbă crudă spunea părintele măsurându-și înțelept cuvintele. “Cuvântul viu este mai bun decât banda magnetică pentru că el emană o energie“,nu este aritmetică, “care vă repară, vă liniștește, vă luminează și vă lămurește “. Căci tu ai infinit mai
DRUMUL GOLGOTEI SPRE SFINŢENIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351464_a_352793]
-
de el, când vor ființa libere și-și vor găsi locul potrivit, în inimile altora. De aceea, dezlegarea de poem, deși dureroasă, este necesară. “În sfârșit, am mai îmblânzit un poem - / Dresate cuvinte, puse în lesă, mă urmează pe străzi, / Amușinând în stânga și în dreapta, / Mârâind ușor, / Dar fără să mai muște pe nimeni. În fiecare dimineață, îl scot la plimbare, / Îl dezleg / Și-l las să zburde în voie, printre tufișuri, / În căutarea unei iluzorii prăzi - / O pisică, un câine al
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
dată. După poemele gândite lângă statuia lui. Iarnă-vară. Pe bănci. Cu poezia în inimă. În minte. Pe buze. Șiroind pe trup și în șuvițe de păr. Pe din afară. Pe dinăuntru. Șuvoi de imaginație. Cuvintele - scai după mine. Precum cățelușii. Amușina. Se mângâie de picioarele mele. Se cațără. Atârnă. Strălucesc. Se sting. Învie. Renasc din cenușă. Gândesc în versuri. Doar o scânteie le-aprinde. Amnarul - același. Tăcere. Forfota copiilor. Țipete. Mingi. Cărucioare, landouri. Frunze căzute. Apă țâșnind. Bănci goale. Eminescu - privind
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346538_a_347867]
-
iau iarăși din loc. Ajung. Tangențial. Nu încă. Toată această vânzoleala în jurul sinelui nu e decât căutarea a ceva ce cred că există, dar nu se vede. Vreau să pipai ce nu se vede. Vreau să mă știu. Să mă amușin. Poate voi înțelege. Cand nu merg, zbor. Un zbor pitic, precum al găinilor mamei, cu aripile retezate să nu sară gardul. Să nu mă îndepărtez de mine. Să nu mă înstrăinez. Să revin. Să cutreier din nou în jurul sinelui, precum
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346553_a_347882]
-
pamant când la copii aud cântec sfânt aud brazii păstrător de cântec când Iisus se plămădește-n pântec simt în Colinde cuvinte cu mister când le aud Lerul-Ler... coboară pădurile pe poteci neoprite și bradul se-npodobește cu fructe-mplinite; când căprioara amușinează peste timp pericolul armei venite din Olimp. De n-ar fi fost Iisus cum este n-am fi pus Colindul în poveste de n-ar fi fost El borna de început, noi am fi rămas mulaj de lut în Colinde
COLINDUL LINDA-LIND de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351039_a_352368]
-
din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Ploaia din metaforă Ziua s-a deschis ca o carte viu colorată, Se cunoaște de dimineață spune proverbul, Urcând pe-o scară clipa ne-mpăcată Ajunge pe stânca unde amușinează cerbul. De acolo privind în jos își spune: -Mic este timpul, departe lumea este! Iar soarele după stâncă apune. -Toate acestea sunt o poveste Ce-ncape într-o singură clipă. Ce mare sunt! Și dispare la un fâlfâit de-aripă
PLOAIA DIN METAFORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356334_a_357663]
-
riada gazdei, trecu de Jbel Lakhdar și pătrunse în Arset el-Bilk, unde căută adăpost din calea arșiței necruțătoare la umbra unui palmier. Aici adăsta zi de zi scăpătatul soarelui, privind prin ochii încețoșați de albeață colcăiala medinei. Îi plăcea să amușineze prin nările fremătânde odorul pământului bătucit, nădușeala cailor înhămați la caleștile înșiruite de-a lungul străzilor ori mirosul dulceag de harissa. Toate îl încântau și-i trezeau amintiri, toate în afară de putoarea grea de benzină a motoretelor ce goneau năuce printre
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]