80 matches
-
pe unde ar putea sări în apă. C. I.: Așadar, a premeditat totul. S. Ț.: Sigur că da, și a făcut-o cu răbdare pentru că se apropia termenul final pe care i-l dăduse fata. Și, într-o seară, când amurgise aproape de întunecare - poate cu jumătate de oră înaintea semnalului de stingere, care însemna, de fapt, coborârea în cală și închiderea acesteia - Scurtu a sărit în apă! Imediat, soldații de pază au început să tragă ca nebunii după el. L-am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unul singur îl țin minte, un avocat, pe nume Calistru 5, că l-au adus cam la vreo două ore după ce m-au arestat pe mine. C. I.: Arestarea dumneavoastră s-a produs dimineața? S. M.: Nu, seara când începuse să amurgească. Și îl aduce pe avocat și-l bagă în celula aceea acolo legat cu o batistă la ochi. Și el și-a dezlegat batista. Probabil că eu adormisem, că m-am trezit așa dintr-o dată speriat că s-a tras
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acest debut al secvenței a cincea a poemului: te oprești la vânzătoarea de legume își surâd ca șopârlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau în păstaie ca școlarii cuminți în bănci ca lotci dovleceii își vâră botul, înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele vinete înnoptează iată tomatele ca obrajii transilvănencelor... Dintr-o asemenea juxtapunere de imagini se coagulează treptat, prin subtila dirijare a dinamicii textului, - căci e vorba și de o cristalizare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nici un cuvînt,/ Lăsîndu-mi mîna ca pe-o rază-n/ Fîntînile de pe pămînt ". Această contopire euforică și conștientă cu "natura" mi s-a întîmplat rar, uneori și la Iași, în adolescență îndeosebi, cînd aveam impresia că aș fi putut atinge soarele, amurgind departe, cu pieptul, pe cîmpiile de dincolo de pasarelă, cîmpii mlăștinoase, delimitate cu sîrmă ghimpată... și sîrma ghimpată nu mai conta... Curios, acolo, la Dolhasca, nu eram deloc alarmat dacă nu-mi ieșea o poezie. Mă culcam obosit și, dimineața, versurile
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
și leușteanului, auxilii de preț în bucate, rafinamente gastronomice. După prăvăliile cu stofe ale lui Șerban Foarță, iată prăvăliile cu scorțișoară. Această poezie își are tradiția ei la noi. Ilarie Voronca a cântat și el (în Ulise) piața, cu vinete amurgind și cu tomate roșii ca obrajii transilvănencelor. Ion Pillat, mai aristocrat, a preferat universul magic și secret al cămării cu fructe. Iar G. Călinescu a savurat leguma ori fructa dintr-o adevărată "gourmandise" poetică". Majoritatea Cântecelor naive au, alături de tema
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Între veac și secundă, Între moarte și viață, stai tu, iubire, cu țâțele asmuțite spre stele de jad. Nu le pot atinge, somnul e mut... LA PORȚI DE GHEAȚĂ CÂNTECUL SUSPINĂ Mă minunez de umbra acestui cântec, Într-un ev amurgind din plictis. Uite, pe o coajă de nuc sângeriu, la comanda iubirii Îmi scriu testamentul... Azi, Îmbătrânit zaraf, călcat pe inimă de șenila păpădiilor, adorm În patul de puf al muțeniei și culmea, Îmi este de-ajuns! Adevărul inimii Îl
Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
nimeni în front... În fața colonelului se afla un zid de trupuri! ... Văzând asta, colonelul a rostit doar un „Bravo, ostași!” A salutat și a părăsit platoul. Mă tem să nu fi avut și o lacrimă în colțul ochiului... Când a amurgit binișor, ne aflam în tren, echipați de război. Destinația? Nimeni nu ne-o spus-o. Colonelul și ofițerii care ne-au instruit au urcat în primul vagon. Ordinul era să nu coboare nimeni până la capătul drumului. Numai ce am ieșit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se simțea foarte singură. După modul în care ignora tot ce o înconjura, demonstra că pe ea n-o durea singurătatea cât mai ales unele îngrijorări de care nu putea să se elibereze. * Într-o seară, abia începuse a se amurgi. Săftica veni cu o oală de lapte prins, știind că Monei îi place laptele acru. Bătrâna îi ieși în întâmpinare, zicându-i: Hai în bucătărie, Săftico! Aceasta, urmând-o pe bătrână cu pas domol, o întrebă cu vorbă de taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
frig. L-am invitat în școală și după puțin timp am pornit la capelă, eu fiind pe post de dascăl. Slujba-slujbă dar mărită la cererea familiei cu lecturi din evanghelie. Până s-a terminat de citit și pomana de țărână amurgise, vântul trimetea rafale care se rupeau în tremurătura sărmanului preot. Ardea. Unde să mai plece? L-am culcat la mine și toată noaptea l-am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase schimburi de rufărie
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
avea să se numească Feodor Andreev, om de 30 de ani ca și soția. Bărbatul vorbea destul de bine românește, soția nici un cuvânt. Am plecat mai spre seară și când am ajuns la Damianovca, o suburbie a Chiliei, a început să amurgească. Se mergea greu, căruța mare, noroiul până aproape de butucul roții, noroc că erau caii voinici și bine hrăniți. Pe drum am vorbit tot timpul. Feodor conducând caii și schimbul de vorbe cu nevastă-sa. Cam înghețasem, dar cum să te
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce-i bătea la ușă. Păun cel blajin ajunsese să aibă de fini și de fine, cam pe jumătate dintre locuitorii Goldanei și peste jumătate din calicimea de la Cotonoaga. Geaba temenele! cugetă iar Petrea Păun, fiindcă vremea unora ca el amurgise, regimul celor cu pentagrama roșie socotindu-i procleți, afurisindu-i, și pe primar, și pe taica-popa, și pe învățătorul Boureanu cel bătrân, și pe toți fruntașii Goldanei, botezați între timp ca fiind chiaburi, un cuvânt turcesc, sgornit de darabana deșucheată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
particulară, că-mi stresați copila, răcni Nicanor Galan, peste canaturile porții de scânduri. Plecați, măi! răcni el, către masele populare de copii, deja, neobrăzațiviermăraie care ridica din drum, cu picioarele goale, un praf imens, înălțându-l până la cerul roșu, ce amurgea. Da' s-a ivit și s-a evidențiat Pepenoaica! protestau obrăznicăturile! S-a arătat că e în lotul dumitale, de folosință personală... Bade, Pepenoaica cea mare este în lotul dumitale... În țeasta cu creier de nevoiaș, devenit mijlocaș în tranzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a început să amurgească. Geana roșie de la asfințit, era semn că gerul nu va slăbi peste noapte. Toată noaptea, mama a tot mers să vadă ce face armăsarul și se întorcea vorbind de una singură: „Îi cuminte, băiatul...Ce a avut de tras, sărmanul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a lovit de un vultur fiind obligat să aterizeze. 17. Întreaga zi am petrecut-o singur. Spre seară am ieșit pe străzi, printre martorii vii și morți ai uriașei noastre farse existențiale. Jucam din nou un joc cam fioros. Amurgise, cerul se roșea spre apus, defuncții treceau pe lângă mine, degetele unora străluceau, habar n-aveau de jocul nostru. În fața unei farmacii am intuit un zâmbet, ca o strălucire în geamul vitrinei. O siluetă se instalase acolo, de partea cealaltă a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina. Frînele scrâșniră, norii se deschiseră și soarele amurgind străluci pe linii, pe geam și-n ochii lui. Dacă aș putea dormi, se gândi el cu jind, mi-aș putea aminti cu mai multă claritate toate lucrurile pe care trebuie să mi le amintesc. Ușa cazanului se deschise, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
luat, eu sunt om bătrân și multe am văzut la viața mea, dar așa ceva... Mâncase moșul un picior de pui și golise șipușorul cu vin de acasă, făcut de mâna lui, și acum avea scuipat la furcă, cum se zice. Amurgea, soarele se lăsa binișor în zarea din fața noastră; apoi ne mai salută o dată, ca de rămas bun și se ascunse după deal, înroșind amurgul în zeci de nuanțe. Peștele începuse să muște iar, dar venea mai mult caras. De acum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
casă n-a mai vrut să cinstească după obicei. Cum au terminat cântarea, au și ieșit afară, la ger. Când dau și eu să ies în urma lor, numai ce văd o umbră naltă călcând cam răpede dinspre șură. De cum amurgise se pusese un pospai de omăt și, pe albeața lui, se vedea limpede. Eu l-am dus pe părintele până la sanie și-apoi dau să intru în șură. Când colo, toporul nicăieri ! Măi, ce boala am făcut eu cu toporul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
întorc, îi spusesea lui Gligore, amuțit și nemișcat. Zogru, intrat în sângele ei, se umplea de bucuria primei întâlniri. Ar fi vrut să nu-i răscolească amintirile, dar nu se putea abține să nu coboare în gândurile ei ascunse. Când amurgea soarele, trăsura stătea pe malul bălții, iar arnăuții de-o parte și de alta. Zoe, cu Zogru în ea, le-a poruncit peste umăr: - Orice veți vedea să nu faceți nimic. Stați de-o parte și așteptați să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lor le arétém cocosul din subconștient?! - Vom spune cé, iaté, cocosul este, el sté acolo, nu vé faceți nici o grijé și cé, dacé doriți, Îl putem téia oricînd, dar de ce sé ne grébim atîta? - O! Edmundovici! Nu prea am Încredere! Amurgea. În pédure se fécuse aproape Întuneric și numai cerul pérea sé se fi péstrat luminos, ici și colo, printre crengile copacilor. Vladimir Ilici explică ceva și aréta cu mîna, iar mîna stîngé și-o ținea În buzunarul de la pantaloni, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
viclean, care nu crede în nimic, îmi spune: „Toate cuvintele tale sunt teatru, totul este teatru; nu ești deloc pierdut și, dacă ți-e rău, îmbracă-te și ieși la aer; n-ai de ce să rămâi aici“. 5 Pe stradă amurgește. Cerul de un roșu murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-o și du-o în camera ei, îi spune cu răceală Nelei, arătându-i-o pe Yvonne, ascunsă din nou sub masă. Roșie, transpirată și ciufulită, fetița se lasă greu dusă spre ușă, cu obișnuitul ei țipăt ascuțit și neîntrerupt. Amurgește. Lămpile cu gaz aerian din stradă nu s-au aprins încă, dar zborul lăstunilor s-a întețit ; vin cu iuțeală în picaj, ca niște funebre aeroplane, și doar ferestrele duble opresc țipetele să intre în liniștitul salon. — Totuși, există o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai răzgândești... Făgăduiește-mi cel puțin că ai să mai chibzuiești, te rog... te implor!... Ar fi îngrozitor să cazi în mâinile lor... să... să... Spăimîntător!... ― Adio, răspunse Bologa, parcă nici nu l-ar mai fi auzit, ieșind repede. Afară amurgea. În apus urmele soarelui scăpătat mai înseninau cerul spălăcit... Bologa pășea grăbit spre bateria lui, când, deodată, răsună din urmă glasul lui Klapka, ascuțit, mînios: ― Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul? Bologa înțelese și zâmbi. Căpitanul voia să se asigure împotriva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mormîntului de piatră protejat de grilaj. Seara, se adunau În jurul unor mese mari, beau Chianti - paiele așternute În jurul sticlelor pîntecoase li se păreau franciscane, binecuvîntat fii, Doamne, pentru surorile noastre, paiele - și În cursul uneia din aceste seri, În vreme ce soarele amurgea peste orașul clădit din pietre galbene și roșii, tînăra Marie Lapidès Îl ascultă pe tatăl meu intonînd cu vocea lui gravă un vechi imn religios. Era pentru prima oară cînd mama călătorea În străinătate. S-a născut și a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
echipă cu hainele din garderoba lui de stângist: pantaloni de lână, curea subțire, tricou, bocanci de muncitor și haină de piele. Ted Krugman, fără urmă de polițist în el, se admiră în oglindă, apoi o porni cu mașina pe Strip. Amurgea. Orizontul se întuneca sub norii groși de ploaie. Danny parcă pe Sunset, vizavi de agenția lui Felix Gordean, se lăsă pe spate în scaun și, cu binoclul la ochi, începu să supravegheze clădirea. Era o construcție cenușie, în stil franțuzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]