3,631 matches
-
de alamă, care nu era altceva decât un focos de grenadă plin cu o materie galbuie, de fapt praf de pușcă. Și ce m-am gândit eu? Să-l scobesc cu un ac de siguranță, ca să scot praful, fiindcă mă amuza să-l pun pe jos și să îi dau foc. Am zgărmănat de vreo două ori și a făcut pac! Gata, degetele mele au zburat pe pereți ! Sigur, a fost un necaz. - Pe care, însă, l-ați învins. - L-am
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
închidea lista de înscrieri. Să înnebunesc, și alta nu! Așa că sl-am rugat pe Alexandru Cazaban, a cărui fată, Otilia, urma și ea Academia de Belle Arte, să mă înscrie el; astfel, am putut participa la concurs. Privind în urmă, sunt amuzat de graba mea. Acum sunt convins că și dacă pierdeam bursa respectivă, nu era o tragedie. Până la urmă, ți se întâmplă tot ce ți-e scris. După un timp, ne-am adunat toți concurenții, pentru a aștepta rezultatul concursului. Eram
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
En busca de Klingsor (În căutarea lui Klingsor, Ed. Seix Barral) a întrunit laudele criticii și un remarcabil succes de vînzări. În noul lui roman, El fin de la locura (Sfîrșitul nebuniei), apărut tot la Barcelona, la Seix Barral, Volpi se amuză să îl culce pe Fidel Castro pe divanul unui psihanalist. Săptămînalul literar mexican „Letras libres” se arată entuziasmat de tonul burlesc și curajul politic al celui de al doilea volum al unei proiectate Trilogii a secolului XX. Călătoria numită dragoste
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
și sintezei automate a limbii române, realizând ca lucrare de diplomă un mic aparat capabil atât de recunoașterea, cât și sinteza vocalelor limbii române. La intervenția academicianului A. Rosetti, aparatul a fost prezentat la Academie (unde iluștrii profesori s-au amuzat copilărește, rostind vocale în fața microfonului aparatului care indica aproape fără greș vocala rostită sau ascultau încântați vocala sintetizată (rostită artificial). Pentru anii ’60 era o realizare școlară deosebită; ea a fost prezentată și la radio, a fost popularizată în presă
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13633_a_14958]
-
corespunde anului nostru 1648. “Și în anul 408 al celui de al șaselea mileniu, recită el din memorie, cei ce odihnesc în țărînă se vor ridica. Sînt numiți fiii lui Heth.” “Cine sînt fiii lui Heth?” întrebă Habib, care se amuza întotdeauna să-și etaleze, în fața erudiției fratelui său, propria-i ignoranță. “În Biblie, acesta-i numele care se dă în mod obișnut hitiților. Dar ceea ce are aici importanță nu este semnificația numelui de Heth, ci valoarea sa numerică. Și aceasta
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
de autentificare). Iar în planul poeticii, constituie un ecou al dezabuzării ( post)moderniste, care, neacceptîndu-și nemijlocit subiectul, își cîștigă dreptul de-a nu-și accepta nemijlocit nici obiectul. Jocul cu sine al ființei are loc prin intermediul genericului Adam. Situarea sa amuzată între categorii și forme ale materiei introduce grația unei metafizici care cedează pasul badineriei: "Adam se-ntinsese în iarbă/ Jumătate lucru verde-nisipos,/ Jumătate ființă murmurînd/ Cerul de ce e prea jos. ( ...) Adam era lipit pămîntului/ Și cum nu știe a visa
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
în hainte libere și latră ațâțați de trecătorii cu câini de rasă în lesă. Zdrăngănitul mașinii salubrității ridicând gunoiul, culmea, de trei ori în 24 de ore, aici unde exigențele unui hotel de lux din vecinătate își lasă amprenta, mă amuză ciudat. Peste drum, o școală cu rumoarea specifică din recreații. Și tot peste drum un bloculeț cu electrice la parter, clădire străveche cu ficuși și cu lemnul câinelui aclimatizate în balcoanele înguste, cu locatari care au îmbătrânit de zeci de
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
americani - am învățat să pronunț cu mare precauție eticheta ‘Desperado’. Majoritatea detestă să fie înregimentați. Fiecare se crede unic și declară că numai relația cu lectorul contează. Critica e ignorată din start. Ei anunță că nu vor decât să-și amuze cititorii, ceea ce, la drept vorbind, nu reușesc, fiindcă literatura contemporană numai amuzantă nu e, în ciuda recursului disperat la ironie. E o literatură întortocheată, care cere multe relecturi, care ascunde sub aparenta simplitate a stilului un orgoliu nemăsurat, acela de a
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
apa sărată a bazinelor de înot. Muzicanții din orchestră își acordau instrumentele. Era mai degrabă o fanfară decât o orchestră căci se vedeau mai multe alămuri decât arcușuri. Oricum, momentele de așteptare încordată erau plăcute. Micul talmeș-balmeș de sunete îl amuza de fiecare dată, cacofonia muzicală, ori care ar fi fost explicația bunicii, i se părea doar o joacă, un fel de "a se prosti" al muzicanților. Apoi, brusc, sub bagheta dirijorului - asemenea copiilor în fața bățului celor mari - aiureala veselă a
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
roman, cât un soi de listă a trăsăturilor negative care alcătuiesc, la modul grotesc, portretul robot al complexului socio-economic și politic românesc. Un fel de pilulă îndulcită prin travestirea păcatelor individului ante- și postdecembrist, în fapte pe seama cărora te poți amuza deși ele nu prea sunt de râs. Tocmai pentru că s-a mers mereu pe o cale care duce la ridicol. Umorul, în cazul lui Liviu Timbus, nu este gratuit, ci "angajat", un instrument potrivit pentru a pune în lumină de
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
de valoarea lor literară, asta dovedește diversitatea gusturilor, lucru care vă bagă în ceață. Înclin să cred că fiecare are o solidă justificare pentru opinia proprie, la care n-o să renunțe vreodată, chiar dacă, prin absurd, ați înceta să vă mai amuzați scriind versuri, făcând fie omagiul sărmăluței, fie trecând în revistă produsele și subprodusele unei piețe libere aglomerate până la refuz: "Varză acră și cartofi/ cizme rupte și pantofi/ lenjerie, haine vechi, polițiști perechi-perechi,/ cafea boabe și piper,/ epoleți de ofițer,/ căști
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
Gheorghe Grigurcu Dintr-o perspctivă derivată din această situare tipologică, fenomenul capătă însă și alte conotații, de astădată de natură istorică. Mircea A. Diaconu se amuză constatînd că postmoderniștii care cred cu convingere în "unicitatea" lor deplină, comportîndu-se adesea exclusivist, aidoma membrilor bisericuței suprarealiste, au în realitate destui precursori. Fenomenul postmodernist nu s-a născut prin generație spontanee, întrucît posedă rădăcini în zone literare eterogene: "În
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
amintirile Otiliei cu prezentarea drumului ei indecis dintre spital și cabinetul parapsihologului. Rezumatul sugerează poate o nuvelă naturalistă, dar lucrurile nu stau tocmai așa. Dacă povestirea s-ar reduce numai la psihologic și alternanță de planuri, probabil nu ne-am amuza prea tare. Dar analiza psihologică e mai curînd dinamitată, luată întrucîtva în derîdere la nivel de frază și cuvînt. O anume ireverență față de imagini serioase face textul spumos și agreabil. Poanta povestirii e un fel de "final neașteptat" ce, fără
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
cupluri și Trilogia iubirii? - Ei bine, o relație directă nu există; există mai degrabă o relație între problematica muzicii mele și ceea ce am expus până acum. Prima piesă, La Reine manquante e și o aluzie la elementul operistic. M-am amuzat să scriu o arie. Și aria a fost inspirată de o persoană care, în universul meu, putea fi considerată ca o apariție, la care aș fi reacționat, exclamând: "voilà la reine manquante"! - Cineva pe care nu-l văzusem niciodată. Era
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
exclamând: "voilà la reine manquante"! - Cineva pe care nu-l văzusem niciodată. Era un "caz liber", care aștepta; și a venit din cer... - Dar, nu e și o aluzie la Regina nopții din Flautul fermecat? -...ba da, sigur! M-a amuzat ideea că, din Incantațiile Nopții Luminate lipsea ceva, care să semene cu începutul ariei Reginei Nopții din Flautul fermecat de Mozart. Și, printr-o analogie de ordin gestic, am spus: "bine, dar este La Reine manquante"!! -...iar celelalte: Pin’s
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
Din păcate a lipsit Domnul Băsescu pentru a spune ca-n vremurile sale de glorie rutieră: "Aici-s banii voștri, mă" Îmi spuneam rușinat și cu smerenie creștină: "Vezi că Dumnezeu nu doarme?" Întorsese și el puțin capul să se amuze cum americanii, folosind o hartă veche, au confundat ambasada Chinei din Belgrad cu bunkărul lui Miloșevici și, gata , I. M. Vlas a și șters-o spre Israel după ce i-a liniștit pe FNI-ști aproape râzând că totul era în regulă
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
și ca fond. Figura fratelui mai mare, mort la naștere și mereu evocat în familie, conduce la o reflecție despre stafii și o anume pseudo-gemelitate. Intrarea salcîm debutează ca o amintire din copilărie pentru a se transforma într-o digresiune amuzată despre nomenclatura botanică ce anunță adesea un fals arbore: acer pseudoplatanus, robinia pseudoaccacia. Sînt multe secvențe luate dintr-un "legendar familial", din "folclorul" personal, dar și altele privind generația anilor '50-'60, activitatea în mișcarea comunistă, din care autorul făcea
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
locului pe care îl are (îl mai are!) idealismul în lumea de azi. De altfel, nici mori de vânt nu mai există decât ca relicve exotice arătate turiștilor. Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, "timpul înseamnă bani" și sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări "cu răsuflarea tăiată" contemporanii noștri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre "sex"? Vorbește despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
presus de realitate. Nu eram nici foarte matur, deși aveam douăzeci și doi de ani, nici nu mă preocupau, din câte îmi amintesc, valorile și limitele idealismului. Ce încerc să vă spun e că aventurile lui Don Quijote nu m-au amuzat! Nu m-au fermecat asalturile eroice ale cavalerului. Nici poveștile lui. M-a impresionat calmul cu care ridicolul era dus la sublim. Calmul care nu putea fi nici al unui "nebun", nici al cuiva care "făcea pe nebunul". Poate ar
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
au jucat nici un rol. Prea apăsați de grijile practice, "realiste", oamenii între care am copilărit n-aveau timp de "aiureli". Apărut pe ulițele din Lisa, Don Quijote ar fi stârnit, cel mult, o anumită neliniște. Poate, doar, copiii s-ar fi amuzat, ținându-se după el, dar gata s-o ia la fugă, dacă "arătarea" s-ar fi întors spre ei. Cele două dimensiuni care dau mister și profunzime spiritului spaniol, și anume gustul pentru tragic și gustul pentru utopie, erau necunoscute
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
era "un nebun patentat", cavalerul care se bate cu morile de vânt devine o problemă de psihiatrie. Trebuie s-o lămurească medicii. Eu, care-i urmăresc isprăvile, mă pot socoti un om sănătos, cu mintea normală. Deci, pot să mă amuz liniștit. Personajul nu mă implică în nici un fel. Îl consider bizar, simpatic, ușor scrântit și atât. În orice caz, nu mă pune pe gânduri. 2). Dacă nu accept că e "nebun patentat", lucrurile se complică. Devine greu de explicat "punctul
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
în absurd. Or, pentru Don Quijote nu există nici deșertăciune, nici absurd! El are un scop precis, de la care nu se abate, oricât ar râde ceilalți de el. De fapt, acest bătrân caraghios ne învață, dacă nu ne repezim să ne amuzăm de forma în care o face, că esențial în viață e să ai o convingere. Fie ea și ridicolă pentru alții. Ori nebazată pe nimic. E o minciună, oare, lumea în care trăiește Don Quijote? Pentru noi e o minciună. Pentru
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
și acum trăiesc în capitalism. E posibil să mor în capitalism dacă nu se inventează între timp altceva pentru că nu mai cred că va reveni comunismul. De asta am făcut fotografia cu Lenin. Cred că tatăl meu s-ar fi amuzat dar nu ar fi înțeles. Am trăit 27 de ani în comunism și - pînă în momentul în care scriu acest raport - 24 de ani în capitalism. Cînd voi împlini 27 de ani în capitalism viața mea va fi egal trăită
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
pe tocuri prin cer se plimbă de colo-colo caută o nouă destinație neștiută de nimeni să coboare printre alți nori și sori să trezească alți copii să adoarmă alți bătrâni să facă alte planuri mai nesortite eșecului să se mai amuze preț de câteva civilizații cineva merge pe tocuri prin cer când îl așteaptă pe El cel plecat cu erele, cu iubirea, ura, plictiseala să încheie păci și războaie să încheie odată cu jocul de zaruri numit Pământ cineva merge pe tocuri
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
oraș de provincie. Lucra ca traducător și interpret la firma tatălui său din capitală. Era mulțumit profesional, apreciat și foarte căutat pentru cele cinci limbi străine pe care le vorbea fluent. Noi facem munca cea mai ingrată cu putință, se amuza să le spună prietenilor la bere. În vreme ca alții au profesii concrete, sunt avocați, economiști, sociologi, istorici, ingineri, profesori, noi suntem neguțători de cuvinte, cei care schimbăm mereu colecția de cuvinte ce se potrivește evenimentului. Și apoi e greu
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]