106 matches
-
corect romînește? Ascultați o conversație între câțiva puști în metrou. Ascultați-i pe prezentatorii de la "Atomic" sau pe cei ce "se exprimă" pe la diverse mese rotunde. Par cu toții animați de dorința contrarie, de a deforma cât mai tare limba către anacolut și o ubicuă obscenitate, către dezlânare și incoerență punctată de rânjete stupide de neputință: "știți ce vreau să spun, dar nu pot s-o zic". O națiune de Beavis și Butt Head, o dovadă clară a falimentului 291 educației de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
corespondentele lui, acoperite cu două triunghiuri, vor lăsa vizibilă grațios carnea șoldului albă, iar ombilicul cu mimica lui, reproducând în miniatură expresia de inteligență și sarcasm a figurii dumitale cu frunte abdominală, nu este imoral să fie contemplată pe plajă. (Anacolutul întărește sensul descrierii, prelungind, de fapt, scena rizibilă). După ce vei fi lepădat mantaua ce-ți învăluie statuia și te vei înfățișa naturii flocos și creț la subsuori, lăbărțat cu gingășie și candid în suciturile și circumvoluțiunile eului dumitale anatomic, vei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comică prin repetarea exasperantă. Pronumele relativ ,,care" funcționează cu rol de conjuncție subordonatoare universală: ,,Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea care m-a-njurat și clondiru cu trei chile mastică prima, care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o neîntrecută "demonstrație" de prolixitate. În aceeași preocupare a autorului de a exploata în registrul comicului greșelile de construcție sintactică, se înscriu și mostrele de stil birocratic: C.F.R. Raport către șeful
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în timp ce "eroii" săi fac uz involuntar de acele figuri de sunet, de construcție și semantice care implică devieri de la uzul lingvistic normal, de fapt greșeli cu mare potențial comic. Astfel, dintre "metaplasme" sunt frecvente metatezele ("levorverul", "Galibardi" etc.), dintre metataxe, anacolutul ("N-ai fost tu [...] în strada Pacienții numărul 13; la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr dasupra sprâncenii din stânga și se poartă la cap
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grafolog"157 etc. În descendența lui Rică Venturiano, Diomed S. semnează o scrisorică de amor în care neologismele (parțial înțelese) și structurile prețioase coabitează comic atât cu derizoriul conținutului, cât și cu flagrantele dezacorduri, cacofonii, pleonasme, toate cufundate în pâcla anacolutului: Dar în clipa în care florile este trimise, și comisionerul a dispărut din raza ta uzuală, nemaiputând să-l rechemi îndărăt, individul este cuprins de o mare putere de regret, prin teama ce i se alcătuiește în suflet, asupra modului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din cenacluri. Am scris despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte, cuvintele Înapoi, Capra cu trei iezi, introducerile, preludiile cu filet sau invers, notele de subsol, hidrologia, oximoronul, vîntul, Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rădăcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ ori expresiv. Exemplu: "Vîjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie.” Anacolutul este o construcție gramaticală greșită constând în lipsa de legătură dintre începutul și sfârșitul unei idei sau în întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. În operele literare, anacolutul este folosit adesea ca mijloc de caracterizare a unor
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie.” Anacolutul este o construcție gramaticală greșită constând în lipsa de legătură dintre începutul și sfârșitul unei idei sau în întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. În operele literare, anacolutul este folosit adesea ca mijloc de caracterizare a unor personaje. Exemplu: " Eu, dom*judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn atunci cu birja...” ( I.L.Caragiale- Justiție) Antiteza reprezintă figura de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
în cea de-a doua prezintă regulile pronunției, ortografiei și sintaxei, adaugă și o parte dedicată poeticii sau artei versului. Aici definește stihurile „iambicești, dactilicești, troheos” (și le ilustrează cu versuri alcătuite de el), apoi figurile „gramaticești” (elipsa, hiperbatul, silepsa, anacolutul), încheind cu alegoria și metafora, văzute ca fundamentale în retorică. Terminologia lui V., în cea mai mare parte calchiată după italiană, se întrebuințează și astăzi, iar autorul, deși era orientalist și întocmise un dicționar român-turc, a contribuit la îmbogățirea limbii
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
de nominativ-acuzativ), deși funcția sintactică în relativă i-ar impune o formă de dativ (marcată și de dublarea cu clitic în dativ): om simplu care nu are nicio putere, care îi e frică (Acasă TV, 31.X.2007). Caracterizabile ca anacoluturi, aceste construcții sunt tipice pentru oralitatea populară. 9. LIPSA DUBLĂRII CLITICE În limbajul standard-cult, mai ales în scris, dar și în forma sa orală, se manifestă tendința de a nu se anticipa prin clitic un complement direct marcat prin pe
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
cuvântului "a se bucura" este: a) tristețe b) a se întrista c) mâhnire d) posomorât 8. Există prefixe în seria: a) nedrept, inabil, a desface; b) biologie, aeromodel, polisemie; c) lăutar, meșteșug, îndrăzneț. 9. Alege seria în care se află anacolutul: a) Omul potrivit la locul potrivit. b) Unde sunt o sută cincizeci de milioane, care se laudă? c) M-a marcat această experiență. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
condiții, nu se întâmplă ceea ce ar fi fost de așteptat"): (70) Mă tem că pe unul de-al nostru n-o să-l numească, fie el frumos, deștept, școlit sau devreme-acasă. 5.5. Construcții hibride, a căror apariție frecventă exclude ipoteza anacolutului ocazional (vezi supra, 4.3). 5.5.1. fie că [+Prop] ... sau [+Prop], a doua propoziție fiind deseori eliptică 17 (vezi supra, 4.3.1); este construcția de departe cea mai frecventă, care pare a se fi impus definitiv și
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
sau folosirea incorectă a lor, ceea ce duce la Înțelegerea trunchiată a mesajului, repetarea supărătoare a unor cuvinte, prezența unui al doilea i când nu e cazul,absența determinării hotărâte sau nehotărâte a substantivelor, dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, Înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată În locul celei de I plural. Un
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
asta, d-aia, asta e! Spre un grad scăzut de anaforicitate tinde și cel mai frecvent pronume relativ, care. Uzul său actual se caracterizează prin: slăbirea mărcilor cazuale (omiterea prepoziției pe la acuzativ; frecvența scăzută a formelor oblice), acordul încrucișat greșit, anacolutul, nelegarea de un antecedent, participarea la structuri expletive, clișeizarea în locuțiuni mai mult sau mai puțin fixate de uz (drept care, după care, la care, în cazul în care, în situația în care) (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). Aceste fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sau folosirea incorectă a lor, ceea ce duce la înțelegerea trunchiată a mesajului, repetarea supărătoare a unor cuvinte, prezența unui al doilea i când nu e cazul,absența determinării hotărâte sau nehotărâte a substantivelor, dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată în locul celei de I plural. Un
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
a discursului, modalitatea în care sînt combinate și aranjate cuvintele în frază. Din această categorie fac parte: figurile de construcție prin inversare (inversiunea, imitația, enalega), figuri de construcție prin exces (apoziția, pleonasmul), figuri de construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția), prin întorsura frazei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum se explică folosirea anumitor figuri determinate de nevoile argumentării. Pentru a scoate în evidență semnificația lor argumentativă, ei împart figurile în: (1) figuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizează comuniunea cu auditoriul). Catherine Fromilhague și Anne Sancier disting patru categorii de figuri: (1) figuri care se bazează pe semnificant (forma cuvîntului): aliterația, asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui enunț (numire figuri de gîndire: ironia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt ferm angajate în spațiul semiotic, căutînd să dezvăluie încifrările construcțiilor de cuvinte, cu ajutorul instrumentelor semantice și al organonului sintactic. Astfel, orice figură retorică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
punctul de vedere al conținutului, nu există restricții tematice, dar la al cărei sens contribuie decisiv mijloacele non-verbale; în plus, se poate constata că, dacă la nivelul textului scris, continuitatea este dominanta structural- semantică, la nivelul textului oral, discontinuitatea structurală (anacolutul) și chiar semantică se instituie în normă specifică. Perspectiva sociologizantă privilegiază urmărirea stategiilor conversaționale, ca modalități de acțiune și interacțiune socială, în vederea prescrierii unor reguli care să eficientizeze comunicarea. Preocupările mai noi ale filozofiei limbii, ale sociolingvisticii, pragmaticii sau ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în care se produc incongruențe sintactice, forma verbului subînțeles diferind de cea a verbului exprimat: El bea vin, noi bere. Alteori, se consideră că unele forme de zeugmă se situează la limita acceptabilității în raport cu norma literară, fiind mai degrabă asimilabile anacolutului: El este tînăr și student. Fenomenul elipsei în general și al zeugmei, în mod special, poate orienta a n a l i z a d i s c u r s u l u i spre identificarea unor resorturi cognitive
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pronumele reflexiv precede verbul-predicat, la indicativ: Te duci la film., Te gândești la el., în timp ce, la imperativ, îi urmează: Du-te la film!, Gândește-te la el. Observații: În limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, în construcții sintactice speciale (anacolut), prin imperativ, subiectul vorbitor nu mai exprimă o poruncă, o rugăminte, un sfat sau un îndemn, ci face doar o constatare, afirmă desfășurarea unei acțiuni verbale: „În sfârșit, ce s-o mai lungim degeaba! pune-te biata împărăteasă, biată să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mai ales în comunicarea orală, datorită intervenției unor factori extralingvistici (starea afectivă a subiectului vorbitor etc.) sau lingvistici (dislocarea sintactică etc.), relația dintre un subiect inițial (sau un termen gândit astfel sub aspect sintactic) și verbul-predicat se întrerupe, generând un anacolut. Verbul-predicat se constituie singur (dacă e un verb impersonal) sau cu un alt nume (pronume etc.), devenit subiect, într-un nucleu predicațional iar ceea ce a fost într-un prim moment subiect rămâne în afara nucleului predicațional, rămâne un subiect suspendat. Ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în partea finală a vol.II, sub titlul general Fenomene și procedee sintactice comune frazei și propoziției, mai multe categorii de structuri, între care și Cuvintele și construcțiile incidente (pp. 422-427)62 ÎÎn noua ediția a Gramaticii Academiei, aceste fenomene (anacolutul, elipsa etc.) sunt luate în discuție în capitolul Structuri sintactice deviante, din partea a doua, Organizarea discursivă, consacrată diferitelor aspecte ale discursului; între aceste fenomene sunt integrate și construcțiile incidente, în subcapitolul Construcții incidente vol.II, pp.738-742), precum și, parțial, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]