106 matches
-
Ion Toboșaru, cel mai sprîncenat dintre profesorii văzuți de mine, și-a început prezentarea unei exigue cărți de epigrame, luînd-o, fudul de știința sa, de la Marțial, desigur să arate că e „tambour de livre”. Pentru titlul său de universitar, numeroasele anacoluturi și dezacorduri pe care le-a făcut erau stupefiante. Însă și mai grave erau rupturile dintre frazele de comentariu critic și citatele cu care încerca să le ilustreze. Rar mi s-a întîmplat să ascult pe cineva, care trece de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pronumele reflexiv precede verbul-predicat, la indicativ: Te duci la film., Te gândești la el., în timp ce, la imperativ, îi urmează: Du-te la film!, Gândește-te la el. Observații: În limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, în construcții sintactice speciale (anacolut), prin imperativ, subiectul vorbitor nu mai exprimă o poruncă, o rugăminte, un sfat sau un îndemn, ci face doar o constatare, afirmă desfășurarea unei acțiuni verbale: „În sfârșit, ce s-o mai lungim degeaba! pune-te biata împărăteasă, biată să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mai ales în comunicarea orală, datorită intervenției unor factori extralingvistici (starea afectivă a subiectului vorbitor etc.) sau lingvistici (dislocarea sintactică etc.), relația dintre un subiect inițial (sau un termen gândit astfel sub aspect sintactic) și verbul-predicat se întrerupe, generând un anacolut. Verbul-predicat se constituie singur (dacă e un verb impersonal) sau cu un alt nume (pronume etc.), devenit subiect, într-un nucleu predicațional iar ceea ce a fost într-un prim moment subiect rămâne în afara nucleului predicațional, rămâne un subiect suspendat. Ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în partea finală a vol.II, sub titlul general Fenomene și procedee sintactice comune frazei și propoziției, mai multe categorii de structuri, între care și Cuvintele și construcțiile incidente (pp. 422-427)62 ÎÎn noua ediția a Gramaticii Academiei, aceste fenomene (anacolutul, elipsa etc.) sunt luate în discuție în capitolul Structuri sintactice deviante, din partea a doua, Organizarea discursivă, consacrată diferitelor aspecte ale discursului; între aceste fenomene sunt integrate și construcțiile incidente, în subcapitolul Construcții incidente vol.II, pp.738-742), precum și, parțial, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai mult decât să-l pună pe om la adăpost față de vacarmul său lăuntric." (A.Pleșu, Minima moralia) (Ibidem, p.498) Este adevărat că atât elementele incidente (sau fenomenul incidenței), cât și celelalte categorii luate aici în discuție (elipsa, repetiția, anacolutul) au un element comun: poartă marca afectivității și spontaneității subiectului vorbitor și reflectă o predominare a dimensiunii stilistice a textului asupra dimensiunii sintactice. Dar, între „cuvintele și construcțiile incidente”, pe de o parte, și celelalte „fenomene sintactice”, pe de alta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectului vorbitor și reflectă o predominare a dimensiunii stilistice a textului asupra dimensiunii sintactice. Dar, între „cuvintele și construcțiile incidente”, pe de o parte, și celelalte „fenomene sintactice”, pe de alta, există deosebiri esențiale: a. Fiecare din „fenomenele” sintactice: elipsă, anacolut, repetiție își au natura în ele înseși; identitatea lor funcțională este fixată de structura lor: Pe brumă desculț și pe rouă încălțat. șelipsaț Încet, încet, vara s-a dat la brazdă.” șrepetițieț Cuvintele și construcțiile incidente au această identitate numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Na! Dănilă - zise el în gândul său - așa-i c-ai sfeclit-o?” (I. Creangă) b. „Fenomenele sintactice” sunt structuri de gradul II, în sensul că rezultă din modificări la care a fost supusă, din diferite motive, o structură primară; anacolutul, de exemplu, rezultă din întreruperea cursului inițial, „obiectiv”, al unei relații sintactice (cel mai adesea, de interdependență): „Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi.” (I.Creangă) „Elementele incidente” sunt structuri primare, proprii, de exemplu, vorbirii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
secund. Pentru a înțelege poezia lui I. Barbu, cititorul trebuie să se inițieze în unele probleme fundamentale: obscuritatea în exprimare, limbajul abstract, încifrarea simbolurilor, particularitățile limbajului poetic: repetarea vocalei "e" care menține tonul sobru, elipse (elipsa predicatului), dislocări, inversiuni topice, anacoluturi, neologisme cu funcție de epitete ("azur", "agreste ", "nadir"), alături de termeni concreți, sintagme inedite. Metafora "Adâncul acestei calme creste" semnifică frumosul pe care poetul îl transformă în "joc secund", un cântec întemeietor de lume, o sonoritate orfică în "sens invers". I. Barbu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cel de-al doilea simbolizează efemeritatea. Poezia este rezultatul unei contemplații extatice, a unei viziuni arhetipale și a formelor ideale, are rime îmbrățișate și împerecheate, muzicalitate creată prin repetarea vocalelor o și u, inversiuni ("Îl lasă-n pacea întâie-a lui"), anacoluturi care dau impresia de spontaneitate, interogații retorice ("Dar plodul? Vezi Duhul sfânt făcut sensibil?"), exclamația ("urcă-n soare și cunoaște!"), verbe la prezentul etern. "Oul dogmatic" se înscrie în ciclul inițiatic, consacrat misterului nunții cosmice. Ieșirea din sine a spiritului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să nu se revizuiască primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo și anume prin părțile esențiale"; truisme (adevăruri evidente): "Un popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba mai dă și-napoi"; construcții prolixe (confuze, incoerente), anacolutul ("În sănătatea alegătorilor... care au probat patriotism și mi-au acordat... asta...cum să zic de! zi-i pe nume de!..."; expresii tautologice ("intrigi proaste "); 3. Repetiția obsedantă a unor cuvinte sau sintagme ce duc la ticuri verbale ("Ai puțintică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
terminarea oricărui articol, trebuie să-l recitim atent și de mai multe ori. Tot timpul, neatenția sau inerțiile de limbaj îți pot juca feste. Nici măcar experiența sau știința de carte nu ne apără de greșeli impardonabile, de pleonasm sau de anacolut: „Bucureșcii de altădată”, „ochi cu o privire tristă”, „o crimă macabră și oribilă” etc. Nu mai vorbim despre proasta utilizare a cuvintelor în absența unei atribuiri clare: Cele două seri de Stufstock 3 au adus la Vama Veche aproape 100
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
din trei neglijențe de ordin: gramatical, semantic și logic. Gramatical. Proasta gestionare a sintaxei duce la multe și nedorite derapaje semantice. Atragem atenția, mai ales, asupra folosirii neglijente a elementelor de legătură (conjuncții, prepoziții, adverbe). Greșeala cea mai flagrantă este anacolutul: „Pe tata îl chema Tudor, dar el rareori dădea pe acasă” sau „Printre aceștia mă aflam și eu, scuzându-mi comoditatea, cu pregătirea fizică minimă”. Semantic. Cuvintele nu au aceeași forță semantică. Unele au nevoie de un determinant lămuritor (de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
rost ne calmăm. Frigul serii devine insuportabil, chiar dacă suntem închiși. Încercăm să deschidem ușa. Bărbatul cere ajutor, noi ne împingem cu toții. Ușa nu se deschide. Încercăm cu toții să ne gândim la o soluție” etc. Dincolo de unele greșeli grave de exprimare (anacolut, spre exemplu) sau de logică („fără rost ne calmăm”), vom observa efectele devastatoare ale neasumării discursului (cine vorbește, care este poziția naratorului în povestire etc.). Generalizarea discursului (noi, adică turiștii din telecabină) pare să sporească dinamismul scenei, dar, în realitate
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
De multe ori, nu este folosită cu valoare adversativă: „Dar cine te crezi tu?”. Sfatul nostru este să evităm această conjuncție (mai ales în textele descriptive și narative) și astfel vom fi la adăpost de greșeli de exprimare extrem de grave - anacolutul, de pildă: „Fusese la mare, dar nu se vedea”. Evitați substantivarea verbelor. Mâncatul, dansatul, cusutul etc. dau impresia de neglijență, de limbaj vetust și lipsit de eleganță. Să nu fim comozi în exprimare. Cu puțină străduință, vom găsi sintagma potrivită
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
două discursuri ale lui Ipatie adresate călugărilor, compuse probabil din citate extrase dintr-un document scris chiar de protagonist. Limbajul e simplu, bogat în forme morfologice și sintactice proprii limbii vorbite, iar sintaxa e fără complicații, însă nu lipsită de anacoluturi. Bibliografie. Ediție critică, trad. fr., intr. G.J.M. Bartelink, Callinicos. Vie d’Hypatios (SChr 177), Cerf, Paris, 1971. c) Marcu Diaconul Este autorul unei Vieți a lui Pofiriu din Gaza. Acesta, născut la Tesalonic într-o familie de creștini prin 347
Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condiții, nu se întâmplă ceea ce ar fi fost de așteptat"): (70) Mă tem că pe unul de-al nostru n-o să-l numească, fie el frumos, deștept, școlit sau devreme-acasă. 5.5. Construcții hibride, a căror apariție frecventă exclude ipoteza anacolutului ocazional (vezi supra, 4.3). 5.5.1. fie că [+Prop] ... sau [+Prop], a doua propoziție fiind deseori eliptică 17 (vezi supra, 4.3.1); este construcția de departe cea mai frecventă, care pare a se fi impus definitiv și
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
Român și cu trimiterea sa la munca de jos într-un sat de pe malul Dunării. Ciudat este însă faptul că pe mine personal, eu care eram autorul poemului, nu m-a chemat nimeni să-mi ceară socoteală." (pag. 14) O dată cu anacolutul flagrant - și, conform cu spiritul partinic, trucat autocritic - din ultima frază reprodusă, începe, în Sindromul de panică, colosala avalanșă de ironie absurdă. Corabia e discutată în emisiuni televizate franțuzești, i se dedică studii teoretice sobre, semnate de Bernard-Henri Lévy, André Glucksman
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
sunt la tot pasul în paginile ediției, fie pentru că memoria le mai joacă invitaților feste, fie pentru că atmosfera cordială îi îndeamnă la superlative, fie pentru că unii simt nevoia să lanseze aici ipoteze istorico-literare încă insuficient cercetate. Condițiile exprimării orale - lapidaritate, anacoluturi - fac multe propoziții greu inteligibile, chiar și în context. Dacă am trăi într-o lume ideală, o a doua ediție ar trebui să dea textele unui erudit (sau unei echipe), care să le comenteze. Rezultatul ar fi, cred, spectaculos. În
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
bugetul pe un an al R.l. Totul e să-i faci să-și schimbe preferințele. Ceea ce e nespus de greu. Sau imposibil. Am avut de-a face și noi cu unii dintre aceștia. Doar auzindu-i vorbind, cu dezacordul pre anacolut călcînd, și ne-am dumirit că n-avem nici o șansă. Becalii afacerilor noastre n-au auzit de 22, după cum declară singuri, nici de R.l. Și cum să sponsorizezi o publicație de care nici măcar n-ai auzit? Mai ales cînd redactorii
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
documentară pentru româna vorbită, și exemple de formulări cu adevărat stîngace, neglijente, involuntar comice. Pe fundalul monoton al stilului juridico-politic, plin de formule prestabilite, apar unele izbucniri pitorești de spontaneitate orală, care însă riscă să producă și unele improprietăți și anacoluturi. Cu toate tentațiile ironizării, trebuie să admitem că acestea sînt, ca procent, în limitele normalității; suspect ar fi să lipsească cu totul. Cum se repartizează gafele în funcție de persoane și partide e o altă problemă, care desigur nu ne interesează aici
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
și de unul Pultman, un neamț care face demitologizarea Bibliei, ce-o mai fi și asta...” (p. 61). Și așa mai departe, întro manieră ce trădează mai degrabă un parodist nu tocmai necultivat decât un elev ușuratic. Elaborate, controlate (nici un anacolut !), frazele sunt primele care-l dau de gol pe autor. Spuneam însă că romanul mai are un palier: cel din perspectiva căruia putem privi această poveste ca pe un joc intelectual orchestrat de Gabriel H. Decuble. La urma urmelor, avem
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
rostite în 2005, cu ocazia decernării titlului de doctor honoris causa al Universității catolice de la Louvain. Publicarea recentă a unui ordin al ministrului român al Educației referitor la examenul de licență (plin, din păcate, de dezacorduri gramaticale și abuzând de anacolut, ca figură a lipsei de stil, ca să nu mai vorbim de faptul că apare cu două luni înainte de încheierea anului universitar) reactualizează, la rândul lui, aceeași veche preocupare pentru rostul și virtuțile școlii superioare în formarea omului de cultură, care
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
i-a anunțat de furtul din conturi. Cine însă le va da banii înapoi..." Brahilogia constă în evitarea reluării în enunț a unor termeni exprimați anterior. Ex.:"Unii studenți au lipsit de la conferință, alții au fost prezenți și foarte activi. Anacolutul este o construcție gramaticală greșită, ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică a unor enunțuri formulate de unele persoane. Inversiunea constă în răsturnarea cuvintelor în propoziție, pentru a pune în evidență un anumit termen. Exemple: <br>"Impertinentul participant
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
de ramuri, în familie și în frază, pe care-l ajută bine și sintaxa. O etichetă scurtă, cu atestarea, vechi-ceremoniosă, la sfîrșit: "Arhip. Nouă ridicătură de a domnului Mihai vodă Sturza; moldoveni sînt." Apoi iată, de pildă, unde stau, rătăcite, anacoluturile lui Caragiale, între clondirul de mastică și evocările șiroinde de familie: "Balș. Moldovan drept, veche familie boierească, figurează între nobilii Moldovei încă dinaintea domniei lui Dragoș vodă, pe cînd țara era republicană, precum văd într-un manuscript a lui Petrea
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
împotriva folosirii greșite a limbii române în mass-media și în presa scrisă, în școală și în alte instituții publice. Dl Pruteanu trebuia să ciulească urechile la felul în care vorbesc unii dintre colegii d-sale din Senat, să numere dezacordurile, anacoluturile, acordurile după înțeles ori proasta folosire a unor cuvinte, spre a se convinge că nu de străini trebuie să ne apărăm limba, ci de noi înșine. Proiectul are iz naționalist, trezind bănuiala că avem ce avem cu limbile altora mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]